Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 85
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1445 pronunțată la 20 octombrie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta intimată avocat, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate a depus la dosar concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 16 septembrie 2009 sub nr. 4838/108, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către fiecare reclamant a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaz de 4.000 mc/an pentru perioada anilor 2006,2007, 2008, respectiv suma de 5815 lei/an, actualizată cu indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1445 pronunțată la 20 octombrie 2009, instanța a constatat necompetența Tribunalului Arad în soluționarea cauzei și a stabilit că este competent teritorial exclusiv să soluționeze pricina Tribunalul București, dispunând trimiterea dosarului acestuia în vederea judecății.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 care stabilesc competența de soluționare în favoarea instanței în circumscripția căruia își are sediul unitatea sunt în vigoare și se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul Muncii.
A apreciat că art. 298 alin. 2 pct. 10 Codul Muncii nu a putut abroga dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 dat fiind raportul dintre norma specială și norma generală; că asupra acestui aspect s-a pronunțat ICCJ B prin decizii de speță, fără a lua în considerare prevederile art. 63 din Legea nr. 24/2000.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanții, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Arad în vederea judecății cauzei.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041cod procedură civilă.
Arata că în mod greșit instanța de fond nu a avut in vedere dispozițiile art. 284 Codul Muncii, care prevede expres că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanțelor competente în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul; că prin această dispoziție, legiuitorul a urmărit aproprierea justiției de angajați și nicidecum centralizarea tuturor litigiilor în capitală unde mari societăți își au sediile centrale, deși activitatea se desfășoară în țară; că la intrarea în vigoare a noului Cod al au fost abrogate implicit dispozițiile Legii nr. 168/1999 privitoare la competență.
Pârâta intimată a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 sunt norme speciale față de dispozițiile Legii nr. 53/2003, care sunt norme generale, că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 sunt și în prezent în vigoare, conținutul lor fiind determinat de asigurarea unui proces echitabil prin pronunțarea unor soluții preductibile de o singură instanță atunci când cauza juridică este aceeași și este determinată de același cocontractant.
Analizând recursul reclamanților prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 Codul Muncii, în vigoare la data sesizării instanței, potrivit căruia judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform codului d e procedură civilă alin (1). (2) al aceluiași text prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz sediul.
Așadar, competența materială aparține în primă instanță tribunalului, potrivit art. 2 pct.1 lit.1) proc. civ. iar competența teritorială aparține instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, cum se prevede expres în alin (2) al textului redat.
Aplicarea prevederilor Codului Muncii în speță se impune atât în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioară Legii nr. 168/1999, cât și având în vedere prevederile art. 298 (2) muncii, potrivit căruia "pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare".
Este evidentă intenția legiuitorului de a renunța la vechea reglementare în materie de competență, cu scopul de a se ralia prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, prin instituirea unor norme procedurale în beneficiul salariatului pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și garantării accesului liber și imediat la justiție.
Principiul potrivit căruia o normă specială înlătură de la aplicare o dispoziție cu caracter general, chiar dacă ultima este ulterioară, nu poate servi drept justificare pentru aplicarea unei norme abrogate, deoarece o asemenea interpretare ar permite încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin lipsirea de efecte a unui act normativ cu putere de lege prin intervenția instanțelor de judecată, pe motiv că aceasta nu respectă tehnica legislativă instituită printr-o lege specială.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât limitele controlului judiciar al actelor emise de autoritățile publice sunt fixate în mod expres prin art. 126 alin. 6 din Constituția României, iar depășirea acestora, nu numai că ar conduce la încălcarea legii fundamentale, dar ar pune autoritățile judiciare în ipostaza de a săvârși un veritabil abuz de putere.
Față de cele de mai sus, apreciază că tribunalul a aplicat eronat prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, depășindu-și atribuțiile conferite de lege, fapt care atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 cod procedură civilă.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 3 și 5 cod procedură civilă, instanța va admite recursul reclamantului, va casa sentința recurată și va trimite cauza la Tribunalul Arad în vederea soluționării acțiunii deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1445 pronunțată la 20 octombrie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Casează sentința civilă menționată mai sus și dispune trimiterea cauzei în vederea soluționării în fond la Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
12.02.2010
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Dumitru
