Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 852/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 852/
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Ligia Vîlcu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei recursului declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 73/Ap / 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților reclamanți Lucretia Și, precum și intimatului pârât Statul R, prin Ministerul Finanțelor Publice prin B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă notă de ședință de către recurenții reclamanți, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele invocate în recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 8910/2008 Judecătoria Brașova admis acțiunea civila astfel cum a fost formulata si precizata de reclamanții si (in calitate de moștenitor al defunctului ), cu domiciliul ales in vederea comunicării actelor de procedura in Mun.B,-,.A,. 3 in contradictoriu cu paratul STATUL R prin Ministerul Economiei si Finanțelor si in teritoriu prin B cu sediul in Mun.B, Bd. - nr. 7 si in consecința:
A obligat paratul sa plătească reclamanților suma de 146.320 lei reprezentând c/val lucrarilor necesare si utile executate la imobilul situat in Mun.B,-, înscris in CF nr. 19859 B sub nr.top. 1930/1/4/2/1.
In temeiul art. 274 alin. 1 din pr.civila a obligat paratul sa plătească reclamanților suma de 21.740 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Tribunalul Brașov prin decizia civilă nr. 73/17.03.2009 a respins apelul declarat de către Statul Român prin prin B împotriva Sent. civ. nr.8910/2008 a Judecătoriei Brașov, pe care o păstrează.
A obligat apelantul sa plătească intimaților-reclamanți Lucretia si suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-parat este neîntemeiata si in mod corect a fost respinsa de câtre prima instanța întrucât potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr.10/2001, in forma pe care o avea acest act normativ la data intentării acțiunii:
Din conținutul fara echivoc al acestei norme legale rezulta ca, in cazul imobilelor preluate fara titlu valabil de câtre stat, valoarea despăgubirilor efectuate de câtre chiriași este datorata acestora de câtre Statul R sau de câtre unitatea destinatoare.
Situația intimaților corespunde acestei ipoteze legale întrucât intimata Lucretia si autorul intimatului au avut calitatea de chiriași intr-un imobil preluat de câtre stat fara titlu valabil, fapt constatat irevocabil printr-o hotărâre judecătoreasca anterioara. La acest imobil au efectuat imbunatatirile a caror c/val au solicitat-o in prezenta cauza si anume intr-o perioada in care se credeau proprietari in temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu Statul R prin
Intimații reclamanți nu au ignorat ci au respectat dispozițiile art.48 alin.2, 3, 4 si 5 din Legea nr.10/2001 precum si pe cele ale Normelor metodologice date in aplicarea acestora. nu a fost obligat in nume propriu ci ca reprezentant al statului la plata sumei de 146.320 lei cu titlu de despăgubiri precum si a cheltuielilor de judecata de 21.740 lei la fond. Ca urmare obligația a fost instituita in sarcina Statului R iar nu a care este un simplu reprezentant legal.
procesuala pasiva in aceasta cauza nu are unitatea care a deținut imobilul, cu care reclamanții au fost in raporturi juridice, pentru simplul motiv ca la data efectuării investițiilor de câtre intimați aceștia aveau aparent calitatea de proprietari ai imobilului. Acesta nu se afla in deținerea ori administrarea nici unei unitati si, ca urmare, unitatea la care face referire recurentul, practic, nu exista in ceea ce privește imobilul din speța.
Pe cale de consecința logica teza a II-a a pct.49.3 din nr.HG498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară aLegii nr. 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ori a pct.48.3 din HG nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară aLegii nr. 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu este incidenta in cauza iar B si Municipiul B nu puteau avea calitate procesuala pasiva.
Pentru aceste motive, văzând si prevederile art.296 proc.civ. tribunalul a respins apelul declarat de câtre apelantul Statul R prin prin B împotriva Sent. civ. nr.8910/2008 a Judecătoriei Brașov, pe care o va păstra.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin
În motivarea cererii de recurs reclamanții arată că prin hotărârea pronunțată instanța a redus onorariul de avocat de la suma solicitată pentru apel ( 5.000 lei la numai 500 lei), motivând aceasta prin gradul scăzut de dificultate a cauzei.
Instanța de apel a ignorat prevederile art. 132 din Statutul profesiei de avocat, care stabilesc elementele funcție de care se va stabili și onorariul.
Instanța nu poate interveni și să modifice cuantumul onorariului convenit cu clientul.
Conform art. 30 din Legea 51/1995 contractul dintre avocat și client nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al Statului, iar potrivit art. 94 al. 2 și 3 din Statut, onorariul se stabilește prin negociere, fiind exclusă obligația avocatului de a justifica cuantumul sumelor care i se cuvin cu acest titlu.
Din examinarea acestor dispoziții rezultă că reclamațiile și contestațiile privind onorariile făcute în interesul clientului se soluționează de către decanul baroului.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin B arată în dezvoltarea motivelor de recurs că în mod criticabil a fost respinsă excepția invocată cu privire la calitatea procesuală pasivă, ignorându-se dispozițiile art. 48 al. 2,3,4, 5 din Legea 10/2001 precum și cele ale Normelor Metodologice date în aplicarea acestora.
Această calitate o are care a avut în administrare acest imobil.
Imobilul a fost preluat de către Statul Român cu titlu și prin urmare nu este reprezentat de către Ministerul Economiei și Finanțelor în conformitate cu dispozițiile art. 25 și 37 din Decretul Lege nr. 31/1954 și ale Legii 213/1998 anexa 2.
Ministerul Finanțelor nu a avut nici un raport juridic cu reclamanții referitor la acest aspect, eventuala despăgubire este datorată de către proprietarul căruia îi profită toate îmbunătățirile efectuate.
În ceea ce privește cuantumul îmbunătățirilor, acesta se stabilește la valoarea actualizată a cheltuielilor din care se scade gradul de uzură în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin PBa formulat în cauză întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de reclamanții.
Examinând decizia atacată în raport de motivele de recurs invocate de reclamanți, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Este adevărat că, în temeiul art. 30 din Legea 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat " contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al Statului".
Prevederile art.274 al. 3 Cod procedură civilă rămân inaplicabile în privința raportului juridic dintre client și avocatul său, acest raport fiind supus dispozițiilor imperative stipulate în art. 30 din Legea 51/1995.
Principiul care rezultă însă din dispozițiile înscrise în art. 274 Cod procedură civilă la baza căruia stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, precum și unicitatea procesului civil, impun ca aceste cheltuieli să cuprindă toate cheltuielile făcute cu procesul în toate fazele sale.
În speță, ținându-se seama de durata procesului, dificultatea aspectelor asupra cărora a avut a se pronunța precum și faptul că pretențiile au fost admise în întregime, reclamanții au dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat, în condițiile în care cuantumul de 5.000 lei nu este exagerat în raport cu munca depusă de avocat.
Așa fiind, recursul declarat de reclamanți va fi admis, iar decizia civilă atacată modificată în parte, în sensul obligării apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată efectuate către intimații în apel, respectiv suma de 5.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin B este nefondat.
Soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român este legală în raport cu dispozițiile art. 48 al.- 2 și 3 al Legii 10/2001, incidente la data promovării prezentei acțiuni.
Textul de lege stabilește că în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil de către stat, valoarea despăgubirilor efectuate de către chiriași este datorată acestora de către Statul Român sau de către unitatea deținătoare.
Opțiunea între cele două categorii alternative de debitori ai obligației de despăgubire aparține creditorului obligației de despăgubire astfel cum prevede pct. 48.3 din nr.HG 250 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Numai în situația în care îmbunătățirile necesare și utile au fost făcute la cererea expresă sau cu acordul expres al locatorului, se prevede ca debitorul obligației de restituire a despăgubirilor este unitatea deținătoare potrivit pct 48.3.
Ori în speță, probele administrate au evidențiat executarea lucrărilor după data la care acest imobil a fost cumpărat în baza Legii 112/1995, fapt care exclude solicitarea sau acceptul pentru execuția lucrărilor.
Motivul de recurs referitor la cuantumul despăgubirilor este neîntemeiat având în vedere că în calea de atac a apelului nu -sa adus nici o critică cu privire la modalitatea de stabilire a contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobil.
Prin invocarea unor critici care vizează fondul cauzei și care nu au făcut obiectul cererii de apel, recursul nu poate fi exercitat " omisso medio".
În determinarea caracterului acestor lucrări, s-au avut în vedere atât criteriile tehnice menționate în raportul de expertiză, cât și criteriile legale și prevederile Legii 114/1996, care au îndreptățit instanțele prin soluțiile pronunțate să le accepte încadrându-le în categoria celor prevăzute de art. 48 din Legea 10/2001.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin B împotriva deciziei civile nr. 73/17.03.2009 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 73/17.03.2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă apelantul să plătească intimaților reclamanți și suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător ptr. - plecată în concediu legal semnează Președinte Instanță |
Grefier, - - |
Red CJ 15.07.2009
Dact AG 17.07.09 / 3ex
Jud apel /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi, Ligia Vîlcu
