Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 896/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.896
Ședința publică din 9 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.355/5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect acțiune în revendicare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent și avocat în substituirea avocat - în reprezentarea reclamantului intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 19.09.2008, reclamantul intimat a depus o cerere privind restituirea taxei achitată la Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 13095/2005, cu chitanța Seria nr. - din 5.12.2005, în cuantum de 7961,2 lei. La data de 6 octombrie 2008, reclamantul intimat a depus întâmpinare care, în raport de data tardivă a depunerii, cu nerespectarea dispozițiilor art.1141alin.2 Cod procedură civilă, va fi considerată a avea valoarea unor concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită restituirea taxei de timbru achitată la Judecătoria Timișoara cu chitanța Seria nr. - din 5.12.2005.
Instanța pune în vedere reprezentantei intimatului să se adreseze instanței la care a achitat această taxă de timbru în vederea restituirii și emaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantului.
Reprezentanta reclamantului intimat pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 355/A/5.05.2008, Tribunalul Timiș - Secția civilă a admis apelul reclamantului, a schimbat sentința civilă nr. 3559/03.04.2006 a Judecătoriei Timișoara, în sensul că a admis în parte acțiunea completată și precizată a reclamantului ți a obligat pârâtul să lase in deplină proprietate și posesie reclamantului terenul rămas liber de construcții in suprafață de 389 mp. din imobilul situat administrativ în T,-, jud. T, înscrise in CF nr. 7000 T, nr. top 11428 și 11429, compus din casă, curte, grădină și încă o casă.
S-a dispus întabularea intr-o carte funciară nouă a dreptului de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 389 mp teren liber de construcții prin unificarea și dezmembrarea imobilului litigios, omologând parțial varianta 2 raportului de expertiză tehnică in specialitatea topografie, efectuată de expertul, astfel: unificarea parcelelor cu nr. top 11428 și 11429, într-o parcelă nouă in suprafață totală de 735 mp, iar apoi dezmembrarea acesteia in două parcele noi, una cu nr. top 11428-11429/1, compusă din teren cu două case în-, jud. T, în suprafață de 346 mp, având ca proprietari Statul Român asupra terenului și și, asupra construcțiilor, bun comun, cu titlul de cumpărare in temeiul Legii nr. 112/1995 care va rămâne in CF nr. 7000 T, respectiv cea cu nr. top 11428-11429/2, compusă din curte și grădină în-, jud. T, în suprafață de 389 mp, ce se va individualiza in proprietatea reclamantului prin deschiderea unei cărți funciare noi.
S-au respins capetele de cerere privind revendicarea celor două construcții și a terenului aferent acestora și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3135 lei cheltuieli parțiale de judecată la fond și in apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin Sentința Civilă nr.3559/03.04.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr.13095/2005, a fost respinsă acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, ce a avut ca obiect revendicarea imobilelor situate administrativ în T,-, jud. T, înscrise in CF nr. 7000 T, nr. top 11428 și 11429.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în temeiul Decretului nr.223/1974, prin Decizia nr. 1958/20.07.1985 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului T s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului mai sus individualizat, compus din casă, curte, grădină și încă o casă, proprietatea numitului, cu plata sumei de 80.000 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor. În privința terenului aferent în suprafață totală de 735. acesta a trecut în proprietatea statului fără plată.
A mai reținut prima instanță că reclamantul este moștenitorul fostului proprietar al imobilului și și-a întemeiat cererea de chemare in judecată pe dispozițiile art.480 Cod civil, pe care titularul o are la îndemână doar in situația in care ar fi avut loc doar o trecere în fapt a imobilului, prin preluarea fără nici un act, practic prin evacuarea forțată a proprietarului. Or, în speță, imobilul a trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr.223/1974, deci cu titlu.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora.
Instanța de fond a apreciat că art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 constituie temei al formulării unor acțiuni in justiție, atât în ceea ce privește nevalabilitatea titlului în baza căruia anumite bunuri au fost trecute în proprietate, cât și în ce privește vicierea consimțământului celor de la care au fost preluate bunurile.
In ceea ce privește vicierea consimțământului, aceasta este specifică situațiilor de preluare de către stat prin impunerea unui act translativ de proprietate împotriva voinței înstrăinătorului, care, constrâns fiind, a achiesat la cele impuse prin textele diferitelor legi și cea mai frecventă situație de acest gen este cea reglementată de prevederile Decretului nr.223/1974 care impunea obligația de înstrăinare a imobilelor pentru cei care urmau să-și stabilească domiciliul în străinătate, situația fiind similară și pentru cei care rămâneau în străinătate fără acceptul autorităților timpului.
Prin urmare, considerând că cererea de chemare in judecată nu se circumscrie sferei acțiunilor in revendicare prevăzute de art. 6 din Legea nr. 213/1998, judecătoria a respins acțiunea reclamantului, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- prin care a solicitat schimbarea in tot a sentinței supusă reformării, in sensul admiterii cererii de chemare in judecată, astfel cum a fost formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de apel ale reclamantului, tribunalul constată că acestea s-au referit in esență la faptul că prima instanță a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, in condițiile in care titularul cererii a invocat ca fundament juridic prevederile art. 480 cod civil și pe cele ale Constituției României și Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Apelantul mai susține că in motivarea sentinței atacate se face confuzie intre categoria imobilelor trecute in proprietatea statului cu titlu și cele fără titlu, in sensul că în alin. 9 din considerente precizează că imobilul a trecut în proprietatea statului in baza Decretului nr. 223/1974, deci cu titlu, pentru ca in continuare, judecătorul fondului să adauge că potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 numai bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora.
Reclamantul a depus și un înscris denumit dezvoltare și completare a motivelor de apel (filele 10 - 11 din primul dosar apel), prin care a solicitat încuviințarea probei cu expertiza in specialitatea topografie, in vederea identificării porțiunii de teren a corpului de proprietate in litigiu rămasă libera și care poate fi restituită in natură.
Cererea de apel a reclamantului a fost fundamentată in drept pe prevederile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Poziția procesuală a pârâtului Consiliul Local al Municipiului T, a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 6, prin care acesta a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că acțiunea reclamantului, întemeiată pe prevederile art. 480 Cod civil este inadmisibilă, după apariția Legii nr. 10/2001, care reglementează procedurile speciale de restituire a imobilelor naționalizate și aplicarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Într-o primă fază a litigiului in calea de atac a apelului, Tribunalul Timiș, prin Decizia Civilă nr.861/A/17.11.2006, respins apelul declarat de reclamantul-apelant, reținând in esență că acțiunile in revendicare de drept comun a imobilelor ce intră in sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile, reclamantul fiind obligat să urmeze procedura administrativă reglementată de legea specială.
Împotriva Deciziei Civile 861/A/17.11.2006 a Tribunalului Timiș pronunțată in Dosar nr-, reclamantul a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- și soluționat prin Decizia Civilă nr. 676/21.06.2007 prin care această instanță, urmare a admiterii căii extraordinare de atac, a casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare in apel la Tribunalul Timiș.
Instanța de recurs a tranșat asupra admisibilității acțiunii in revendicare a reclamantului, reținând că după intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, cererile in revendicare de drept comun nu pot fi paralizate prin norme speciale, contrare dispozițiilor generale în materia apărării dreptului de proprietate, ea decurgând din dreptul real in discuție și sancționând chiar încălcarea sa.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa îndrumat instanța de apel ca, in cursul rejudecării căii ordinare de atac să aprecieze asupra oportunității efectuării in cauză a unei expertize tehnice in specialitatea topografie pentru identificarea suprafeței de teren din corpul de proprietate in litigiu care poate fi restituită reclamantului, in funcție de care să soluționeze fondul litigiului dintre părți.
al casării cu trimitere, la Tribunalul Timiș, cauza a fost înregistrată sub nr. 5519/30/19.07.2007, iar la termenul de judecată din 05.10.2007, tribunalul a încuviințat cererea de probațiune a reclamantului, vizând efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea topografie, in vederea individualizării terenului inscris in CF nr. 7000 T și rămas liber de construcții, precum și pentru indicarea suprafeței de teren aferent construcțiilor deja edificate, lucrare de specialitate întocmită de expertul tehnic judiciar și depusă la dosarul instanței la filele 28-34.
În rejudecarea apelului, părțile au mai depus la dosar CF nr. 7000 T, in extenso, in exemplar actualizat, dar și înscrisurile care au stat la baza încheierii Contractului de vânzare cumpărare nr. 9749/1996 intre Statul Român și foștii chiriași ai construcțiilor aflate pe corpul de proprietate in litigiu, respectiv și.
Analizând apelul reclamantului, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, a probelor administrate in fața instanței de apel, precum și a conținutului Deciziei Civile nr. 676/21.06.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA care,sub aspectul problemei de drept dezlegata este obligatorie pentru judecătorul fondului, prin efectul dispozițiilor imperative ale art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 295 alin. 1 și art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Într-adevăr, așa cum corect a reținut prima instanță de fond, imobilul situat administrativ în T,str. - -, nr. 51, jud. T, înscrise in CF nr. 7000 T, nr. top 11428 și 11429, compus din casă, curte, grădină și încă o casă, a fost proprietatea tabulară a numitului, fiind preluat de Statul Român prin Decizia nr. 1958/20.07.1985 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului T, in aplicarea Decretului nr. 223/1974, cu plata sumei de 80.000 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor. În privința terenului aferent în suprafață totală de 735 mp, acesta a trecut în proprietatea statului fără plată.
Ulterior, in temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, prin Contractul de vânzare cumpărare nr. 9749/1996, Statul Român a înstrăinat cele două construcții ale imobilului litigios foștilor chiriași și, persoane fizice pe care reclamantul nu a înțeles să-i cheme in proces.
În fața judecătoriei, reclamantul și-a dovedit legitimarea procesual activă de a acționa pe calea acțiunii in revendicare întemeiată pe prevederile art. 480 Cod civil prin Certificatul de moștenitor nr. VI -, emis de Judecătoria d e primă instanță am, act care îl prezintă pe acesta ca moștenitor legal in linie dreaptă, in calitate de fiu al defuncților, fostul proprietar tabular al imobilului litigios și, ambii decedați, conform certificatelor de deces, de asemenea depuse la dosarul cauzei.
În privința facultății reclamantului de a se prevala pe calea unei acțiuni in revendicare de drept comun de normele art. 480 Cod civil și art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, după intrarea in vigoare a Legii nr. 10 /2001, tribunalul constată că această chestiune de drept a fost irevocabil tranșată in cazul concret al speței prin hotărârea irevocabilă a instanței de recurs,obligatorie in rejudecare potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă. De aceea, litigiul va fi analizat din perspectiva exigențelor art. 6 din Legea nr. 213/1996,bunurile preluate de statfără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora"
Ori, analizând pe cale incidentală titlul statului la preluarea abuzivă a corpului de proprietate revendicat de reclamant, tribunalul observa că are la indemna un veritabil cadru legislativ, conținut de normele art. 6 alin. 1 și 3 din Legea nr. 213/1998, ce oferă criterii precise de apreciere asupra valabilității ori nevalabilității acestuia, prin compararea normelor legale prin efectul cărora s-a dispus naționalizarea abuzivă cu cele"ale Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat."
În considerarea acestor criterii legale, tribunalul observă că prevederile Decretului nr. 223/1974 condiționau principiul ocrotirii proprietății private după cum titularul avea sau nu domiciliul pe teritoriul țării, fiind contrarii principiilor și garanțiilor Constituției din 1965, care prin art. 36 dispunea fără nici o distincție că "dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege. Pot constitui obiect al dreptului de proprietate personală veniturile și economiile provenite din muncă, casa de locuit, gospodăria de pe lângă ea și terenul pe care ele se află, precum și bunurile de uz și confort personal."
Considerentele de mai sus au îndreptățit instanța de apel să conchidă asupra caracterului neconstituțional al Decretului nr. 223/1974, asupra preluării fără titlu valabil a imobilului litigios și,implicit, asupra temeiniciei acțiunii in revendicare de drept comun a reclamantului, prin efectul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, pentru porțiunea de teren care a rămas in proprietatea statului.
În continuare, tribunalul a mai constatat că in conținutul raportului de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului, expertul, răspunzând obiectivelor stabilite la 05.10.2007, a identificat terenul ce excede celui aferent celor două construcții vândute foștilor chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995 ca fiind în suprafață de 389 mp și a făcut propuneri de unificare și dezmembrare a celor două parcele înscrise in CF nr. 7000 T, pentru a face posibilă sub aspect tehnic intabularea in cartea funciară și restituirea in natură a porțiunii de teren rămasă liberă de construcții, conform variantei doi a raportului, cu a cărei omologare reclamantul a fost de acord.
Soluția de admitere in parte a acțiunii principale precizate a reclamantului se justifică prin respingerea cererii ce a avut ca obiect revendicarea corpurilor de clădire aflate pe terenul in litigiu, observând, pe de-o parte, că acestea au fost intre timp înstrăinate foștilor chiriași, iar pe de altă parte, că reclamantul nu a format cadrul procesual adecvat revendicării edificiilor in discuție, prin chemarea in proces a actualilor proprietari.
În privința terenului aferent celor două corpuri de clădire, fără îndoială că nu poate fi restituit în natură reclamantului întrucât acesta este afectat normalei folosințe a locuințelor vândute, ale căror proprietari pot opta și pentru cumpărarea terenului aferent în baza Legii nr. 112/1995. Pentru terenul in discuție, reclamantul ar fi putut obține despăgubiri bănești in temeiul art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001, in cadrul unui termen de decădere prevăzut de aceeași lege specială, termen pe care însă l-a lăsat să treacă fără să acționeze.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Local al Municipiului T prin reprezentanții săi legali, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
În motivarea în drept a recursului au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, iar în fapt aceea că instanțele au făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății și o greșită aplicare a legii în cauză.
În concret, s-a susținut că acțiunea în revendicare înregistrată de reclamant la data de 22.09.2005 la Judecătoria Timișoara este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 - legea specială de reparații în materie, aspect pe care art.6 alin.2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia îl consacră în mod expres și pe care și doctrina l-a tratat ca atare, această abordare fiind - în opinia recurentului pârât - în concordanță și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, sub toarte temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Că acțiunea în revendicare formulată de reclamant era admisibilă și că trebuia judecată pe fond pentru a se statua în substanță asupra solicitărilor lui - iar nu respinsă pe excepția inadmisibilității - s-a stabilit prin însăși decizia de casare nr.676/21.06.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA ale cărei dispoziții în acest sens au intrat în puterea lucrului judecat și au devenit obligatorii pentru instanța de retrimitere și pentru participanții la proces cum este și cazul instituției pârâte recurente.
unei astfel de posibilități de revenire a bunurilor în proprietatea legitimă a celui care le-a deținut sau a moștenitorilor săi, câtă vreme acestea - sau o parte din ele - nu au fost înstrăinate în mod legal actualilor deținători - ar constitui o încălcare a dreptului reclamanților la un proces echitabil prevăzut de art.21 al Constituției României și de art.6 alin.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Anterioara decizie a Curții de APEL TIMIȘOARA prin care s-a statuat asupra admisibilității acțiunii este în concordanță cu practica judiciară a acestei instanțe și ea a anticipat prin argumentele sale Decizia din 9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată într-un recurs în interesul legii în această materie.
Cu această ocazie, instanța supremă a statuat că prioritatea în aplicarea Convenției poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare de drept comun în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securității raporturilor juridice.
Cum porțiunea de teren restituită în natură reclamantului nu a fost înstrăinată până la acest moment cumpărătorilor casei, conform Legii nr. 112/1995 și cum ea, conform expertizei, întrece oricum suprafața aferentă construcției la care aceștia au vocația de dobânditori conform legii menționate, în mod legal și temeinic Tribunalul Timișa dispus pe cale de consecință.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.355/A/5.05.2008 a Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.355/5.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
lrevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./28.10.2008
Tehnored. /2 ex./4.11.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
