Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 927/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.927
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile de apel nr. 304/A/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect constatare nulitate absolută și radiere din CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă personal, asistată de avocat G, reclamantul intimat personal, asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se comunică un exemplar al întâmpinării formulată de reclamantul intimat, avocatului G, care arată că nu solicită amânarea cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat G pentru pârâta recurentă, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată, respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Avocat pentru reclamantul intimat, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată, în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civila nr.6586, pronunțata de Judecătoria T, la data de 20.05.2008, a fost admisa in parte acțiunea formulata de reclamantul, împotriva paratei, a fost onstata nulitatea absoluta parțiala in ceea ce îl privește pe reclamant a cererii înregistrate la notariatul de Stat al Județului T sub nr.3114/13.02.1995, a fost respinsa in rest acțiunea si obligata parata la plata către reclamant a sumei de 1.320,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotăra astfel prima instanța a reținut ca, rin p. cererea înregistrata la Notariatul de Stat al Județului T sub nr.3114/13.02.1995 in numele parților prezentului dosar s-a solicitat facerea mențiunii in nr.63564 cu nr.top.29690, ca apartamentul este bun comun dobândit prin cumpărare in timpul casatoriei, împreuna cu soția, arătându-se ca din greșeala a fost trecut numai reclamantul, deși sunt casatoriti din 01.08.1983 iar apartamentul a fost intabulat in anul 1989 (74 dosar fond).
In nr.63.564 T, nr. top.29690/VI apartamentul nr.6 situat in T,- a fost înscris in partea a II-a/B privind proprietatea pentru prima data in data de 10.02.1989 cu titlu de cumpărare ca bun comun pe numele, reclamantului-B1, iar in data de 13.02.1995, in baza cererii arătate anterior, la poziția B3 s-a făcut mențiunea "asupra apartamentului de sub 1 se intabulează dreptul de proprietate ca bun comun cu soția " ( 5 dosar fond).
Din rapoartele expertizelor criminalistice grafoscopice întocmite in prima instanța a rezultat in mod indubitabil ca semnătura din dreptul numelui de pe cererea nr.3114/03.02.1995 adresata Notariatul de Stat al Județului T, nu a fost executata de către reclamant (78-86, 91 si 108-115 dosar fond).
In aceste condiții, deoarece înscrisul a cuprins in mod fals semnătura si, implicit, consimtamantul reclamantului referitor la conținutul acestuia, deoarece a fost vorba despre incalcarea unor norme imperative, de ordine publica, sancționate de 290 si 291 Cod pen. in baza dispoz. art.948.civ. prima instanța a admis in parte acțiunea reclamantului si a constatat nulitatea absoluta parțiala in ceea ce îl privea pe reclamant a cererii înregistrate la Notariatul de Stat al Județului T sub nr.3114/13.02.1995.
Prima instanța a respins ca nefondata cererea reclamantului privind constatarea nulității absolute a întregului înscris deoarece in speța nu s-a făcut proba faptului ca nici semnătura paratei de pe cererea înregistrata la Notariatul de Stat al Județului T sub nr. 3114/13.02.1995 nu ii aparținea acesteia din urma, fiind recunoscuta expres de parata prin intampinare, astfel incat, regula fiind nulitatea parțiala, actul a rămas valabil in ceea ce o privea pe parata in condițiile in care nu exista nici o dovada existentei vreunei cauze de nulitate absoluta a înscrisului referitor la parata.
Deoarece parata avea calitatea de soție a reclamantului la data cererii iar bunul fusese deja evidențiat ca fiind comun la poziția B1 a cartii funciare, cererea formulata de către aceasta nu a transformat in mod unilateral regimul juridic al imobilului din bun propriu al reclamantului in bun comun al soților, ci a dus doar la evidențierea in cartea funciara a numelui paratei in calitate de coproprietara devalmasa a bunului, prin coroborarea certificatului de casatorie anexat la cerere cu mențiunile existente la poziția B1 a cartii funciare, o astfel de cerere putând fi făcuta in mod valabil de către un singur soț (oricare) deoarece nu reprezintă un act de înstrăinare a imobilului si nu afectează comunitatea de bunuri preexistenta.
In ceea ce privește regimul juridic al imobilului înscris nr.63.564 T, nr. top. 29690/VI, prima instanța nu putea dispune din oficiu, in lipsa unui petit care sa o investească in acest sens, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, raportat la dispozițiile imperative exprese ale art.129 al.6.Civ. acest aspect urmând sa fie lămurit de către parți prin buna învoiala sau pe cale judiciara in fata unui complet specializat in soluționarea cererilor de dreptul familiei.
Pentru considerentele arătate mai sus, deoarece in cauza nu erau îndeplinite condițiile prev. de art.34 pct.1 din Decretul nr.115/1938, prima instanța a respins ca nefondat si cel de-al doilea petit al acțiunii reclamantului privind radierea mențiunii de sub 34 din 63.564 T si corespunzător si in colectiv 56599
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul și prin decizia civilă nr. 304/A/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelul declarat de reclamantul apelant, împotriva sentinței civile nr.6586/20.05.2008, pronunțata de Judecătoria Timișoara, in dosar nr-, in contradictoriu cu parata intimata,
Schimbă in parte hotararea atacata, in sensul ca:
Dispune rectificarea CF nr.63564 T, prin radierea înscrierii de sub B II 4.
in rest dispozițiile hotararii atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în fapt și în drept că, în baza cererii înregistrata la Notariatul de Stat al Județului T, sub nr.3114/13.02.1995, in CF 63564 T, nr.top 29690/VI la poziția B4, s-a făcut înscrierea privitoare la "intabularea dreptului de proprietate ca bun comun cu soția ".
Prima instanța a constatat in mod corect pe baza probelor științifice administrate in cauza, ca cererea cuprinde in mod fals semnătura reclamantului si ca implicit lipsește astfel consimtamantul acestuia referitor la conținutul înscrisului, ceea ce a condus la constatarea nulității absolute parțiale a actului in ceea ce îl privește pe acesta.
Soluția primei instanțe este insa greșita in privința efectelor produse ca urmare a constatării nulității absolute a actului in ceea ce îl privește pe reclamant, întrucât in cartea funciara înainte menționata sub 1, apare înscris dreptul de proprietate al reclamantului, calificându-se in mod eronat regimul juridic de bun comun al imobilului, cu toate ca din mențiunea de sub 1 indubitabil "bun comun " rezulta ca aceasta a fost făcuta ulterior si in baza înscrierii contestata in prezenta cauza (fila 5 verso dosar fond), context in care in absenta consimtamantului titularului dreptului de proprietate nu se putea stabili nici regimul juridic al bunului si nici intabula dreptul de proprietate al paratei.
Aceasta pentru ca, potrivit dispozițiilor art.17 din Decretul Lege nr.115/1938, in vigoare la data soluționării cererii, pentru constituirea sau strămutarea drepturilor real se cere acordul parților in temeiul cauzei arătate, iar valabilitatea actului juridic si a înscrierii depind de respectarea dispozițiilor cu privire la acordul parților, cauza actului si a celorlalte condiții de validitate ale acestuia prevăzute de art.948 Cod civil.
Nerespectarea condițiilor de validitate ale actului atrag nulitatea acestuia, iar dreptul viciat prin nulitate se poate radia prin acțiunea in rectificare prevăzuta de art.34 pct.1 din menționatul act normativ.
Prin urmare, in absenta consimtamantului proprietarului tabular, reclamantul apelant din prezenta cauza, cererea de înscriere in cartea funciara nu putea fi incuviintata, chiar daca bunul ar fi fost dobândit sub durata casatoriei, parata intimata avea calitatea de soție a acestuia, calificarea regimului juridic al imobilului si respectiv evidențierea dreptului de proprietate codevălmaș in cartea funciara fiind doar atributul instanței de judecata.
Prin urmare, in condițiile in care cererea de înscriere fiind nula in ceea ce-l privește pe reclamantul proprietar tabular si neputând produce consecințe in absenta acordului acestuia in partea ce o privește pe parata, ii sunt aplicabile dispozițiile art.34 din decretul lege nr.115/1938, cu consecința radierii mențiunii de sub 4.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând modificarea ei, în tot, în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile, pronunțată de Judecătoria Timișoara, invocând în drept art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, motivând în esență, că instanța de apel nu a înțeles natura cauzei, pornind de la premisa greșită că bunul supus rectificării de carte funciară nu are caracter de bun comun al soților, dar că această calitate de bun comun a fost corect stabilită prin încheierea nr. 2367/10.02.1989 și notată în CF 63564
Intimatul reclamant prin întâmpinare, solicită respingerea recursului pârâtei.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că se impune admiterea prezentului recurs al pârâtei și modificarea hotărârii atacate, în tot, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul(intimat).
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând în adevăr, natura și înțelesul acestuia, pronunțând în acest mod și o hotărârea lipsită de temei legal și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind așadar incidente în dosar, motivele de recurs, vizând nelegalitatea, prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit încheierii nr. 2367 din 10 februarie 1989 notată în CF 63.564 T, nr. top 29690/vi, apartamentul în cauză are calitate de bun comun, fiind înscris doar pe numele lui. La data de 10 februarie 1989 când a fost făcută această înscriere, recurenta era căsătorită cu, căsătorie încheiată la 21 mai 1983 și care a durat până la 01.02.2006, când aceasta a încetat prin divorț. Această încheiere a fost ignorată în totalitate de către instanța de apel și de aici provine greșeala în judecarea apelului, calitatea de bun comun fiind corect stabilită prin această încheiere, situație analizată corect de prima instanță.
Ulterior, prin încheierea nr.3114/1995, pe baza calității de bun comun, alături de a fost trecută în CF și recurenta (fostă ). Această solicitare era legitim să o facă oricare dintre cei doi foști soți, întrucât, bunul avea calitate de bun comun, această calitate nefiind modificată prin efectuarea acestei încheieri. Cum în cauză a fost declarată că falsă doar semnătura lui, rămâne ca valabilă semnătura recurentei, actul fiind declarat nul parțial doar în ce privește semnarea lui, fără a conduce la nulitatea Încheierii nr. 3114/1995, întrucât această încheiere rămâne valabilă și printr-o singură semnătură, lucru de asemenea analizat pertinent de prima instanță.
Prin urmare, având în vedere toate aceste împrejurări, instanța de apel, se află în eroare, când admite rectificarea CF și când face vorbire de "absența consimțământului proprietarului tabular", întrucât, în temeiul art. 30 Codul familiei, bunul în cauză are regimul de bun comun, iar proprietar nu era nu este doar unul dintre soți, chiar dacă în CF era trecut doar unul din aceștia. De aceea, nu se poate vorbi de "consimțământul proprietarului tabular" fiind vorba, în realitate, de coproprietate devălmașă.
Așadar, din studiul dosarului rezultă în mod clar că bunul în litigiu nu are caracter de bun propriu, ci de bun comun al ambilor(foști) soți, cu toate consecințele legale ce decurg din această calitate, avându-se în vedere cuprinsul încheierii de carte funciară nr. 2367/10.02.1989, precum și împrejurarea de fapt, conform căreia, la aceea dată, recurenta pârâtă era căsătorită cu intimatul reclamant, motive necesare și suficiente pentru a considera recursul pârâtei admisibil, și dispunerii în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, modificării deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului reclamantului, cu consecința menținerii în vigoare a sentinței civile nr. 6586/20.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care Curtea ca instanță de control judiciar, o verifică drept legală și temeinică.
Concluziile scrise depuse de intimatul nu au fost luate în considerare, de către instanța de recurs, întrucât se referă la alt dosar (-, cu termen de pronunțare la data de 20.10.2009, ceea ce nu este cazul prezentului dosar de recurs).
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, intimatul reclamant va fi obligat să-i plătească recurentei pârâte - la cererea acesteia - suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, în recurs(așa cum a solicitat), reprezentând onorariu avocat, justificat cu împuternicirea avocațială nr. -/2009, vizând și cuantumul acestui onorariu de avocat, aflată la fila 8 din dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile de apel nr. 304/A/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, pe care o modifică în tot, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul intimat.
Obligă intimată reclamant să plătească pârâtei recurente suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /04.11.2009
Tehnored /05.11.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
