Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 926/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.926
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 726/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură a fost depusă o cerere în vederea pregătirii apărării, formulată de pârâtele recurente, cerere pe care instanța o respinge, având în vedere că cererea a mai avut un termen de judecată, litigiul a fost înregistrat la data de 25.06.2009, deci pârâtele recurente aveau posibilitatea să angajeze un apărător.
Instanța din oficiu invocă excepția inadmisibilității recursului la recurs.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.726/19.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins recursul declarat de pârâtele și împotriva încheierii din 10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Prin această decizie irevocabilă, instanța de recurs a confirmat încheierea instanței de fond, adoptată la termenul de judecată din 10.03.2009, prin care s-a dispus punerea în vederea reclamantului să facă dovada că este proprietarul exclusiv al imobilului situat în T,-, jud. T, înscris în CF 654 T, nr.cad.1631, în cotă de precum și faptul că a dobândit cealaltă cotă de prin vânzare-cumpărare și totodată, să facă dovada comunicării celor două notificări către pârâtele și, sub sancțiunea aplicării disp.art.155/1 pr.civ.
Instanța de fond, în baza art.168 pr.civ, a dispus amânarea judecății la data de 24.03.2009, dând termen în cunoștință reclamantului, iar pentru pârâte s-a dispus citarea acestora cu câte un exemplar din notele de ședință și înscrisurile depuse de reclamant la termenul din 10.03.2009.
Judecătoria a apreciat ca necesar să impună reclamantului să facă dovada că este proprietar exclusiv asupra imobilului din litigiu, iar prin practicaua încheierii, judecătoria a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a disp.art.149 și 155/1 pr.civ. rap.la art.29 alin.1 și art.6 din 47/1992, arătând că acestea nu au fost invocate sau aplicate în proces, iar OUG 137/2008 nu are legătură cu soluționarea litigiului.
De asemenea, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.6485/2007 a Judecătoriei Timișoara, invocată de pârâte deoarece cauza juridică a celor două dosare este diferită, nefiind îndeplinite condițiile art.1201 civ.
Pârâtele și au declarat recurs împotriva acestei încheieri, înregistrat la tribunal la data de 24.03.2009, arătând că instanța de fond nu a făcut diferența întrecausa debendișicausa petendi, arătând totodată că se înscriu în fals cu Dispoziția nr.1707/01.07.2005 precum și cu alte acte de proprietate, solicitând interogarea reclamantului, pe care l-au indicat drept autor al falsului.
Reclamantul, deși legal citat, nu formulat întâmpinare.
În privința acestui recurs, tribunalul a decis că este nefundat, constatând că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost corect soluționată de instanța de fond, recurentele neprecizând temeiurile de drept și de fapt pentru care soluția de respingere ar fi greșită.
În plus, instanța de recurs a mai arătat că art.149, 155/1 pr.ckiv precum și OUG 137/2008 nu au legătură cu și nu influențează soluționarea litigiului dintre părți, astfel că disp.art.29 din 47/1992 au fost interpretate și aplicate corect de instanța de fond.
De asemenea, tribunalul a constatat că recursul pentru soluția dată de prima instanță excepției autorității de lucru judecat nu poate fi admis, deoarece încheierea respectivă nu este susceptibilă de o cale separată de atac, ci numai odată cu fondul. În acest sens, s-a arătat că nici un text de lege nu se referă la această posibilitate, iar încheierea respectivă nu se încadrează în categoria celor care întrerup cursul judecății, cf. art.282 alin.2 pr.civ. rezultând așadar că devin incidente dispozițiile dreptului comun din articolul de lege menționat, și anume că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate exercita calea de atac, decât odată cu fondul.
Recurentele - pârâte au înregistrat la Curtea de Apel Timișoara un script intitulat recurs, pe care textual l-au îndreptat tot împotriva încheierii de ședință a judecătoriei din data de 10.03.2009, soluționat prin decizia nr.726/19.05.2009, astfel că din oficiu, curtea a constatat că ceea ce poate forma obiect al prezentului recurs nu poate fi decât decizia nr.726/19.05.2009.
Acest nou recurs nu fost motivat în drept de către pârâtele-recurente și, însă domniile lor au reiterat argumentele din primul recurs, cu care investiseră anterior tribunalul și au că instanța de fond nu a făcut diferența între causa debendi și causa petendi, arătând totodată că se înscriu în fals cu Dispoziția nr.1707/01.07.2005 precum și cu alte acte de proprietate, solicitând interogarea reclamantului, pe care l-au indicat drept autor al falsului.
Curtea, analizând acest recurs împotriva deciziei nr.726/19.05.2009 a Tribunalul Timiș, prin care s-a respins recursul pârâtelor împotriva încheierii de ședință a judecătoriei din data de 10.03.2009, prin prisma disp.art.299 pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că este inadmisibil.
Astfel, curtea va constata că este în prezența unei hotărâri judecătorești irevocabile, reprezentată de decizia civilă nr.726/19.05.2009 a Tribunalul Timiș, irevocabilă datorită faptului că a fost pronunțată în urma soluționării recursului declarat de aceleași pârâte împotriva încheierii de ședință din 10.03.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Or, fiind în prezența unei hotărâri irevocabile, devin aplicabile disp.art.299 pr.civ. care stipulează imperativ că doar hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului, iar recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, ceea ce cu lte cuvinte se numește că nu se poate face recurs la recurs, o astfel de procedură nefiind admisă de normele procesuale imperative.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.299 pr.civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr.726/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ. întrucât reclamantul-intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 726/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /28.10.2009
Tehnored /04.11.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel:, și
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
