Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 935
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. av. - P, str. -, nr. 65, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 69 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta - - prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS cu domiciliul procesual ales la Av. și Asociații-B,-, etaj 3,.7, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimata -pârâtă avocat, lipsind recurentul-reclamant.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că reprezintă societatea prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS, depunând la dosar în xerocopie decizia nr. 2/31.03.2009 prin care se mențin contractele de asistență juridică încheiate cu casele de avocați expres enumerate în aceasta.
Curtea dispune introducerea în cauză INSOLVENCY SPECIALISTS în calitate de administratorului judiciar al intimatei pârâte - - pentru care are împuternicire avocațială casa de avocați și Asociații fiind reprezentat la acest termen de judecată de avocat.
Avocat având cuvântul depune la dosar cerere din partea intimatei pârâte prin care se solicită suspendarea cauzei în baza disp.art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței atașând în xerocopie certificat de grefă eliberat de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Curtea respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 întrucât sentința instanței de fond a soluționat problemă de procedură pronunțând o hotărâre de declinare a competenței asupra fondului dedus judecății.
Avocat arată că nu mai are ale cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat de reclamant.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata, constata:
Prin acțiunea înregistrata inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. nr- reclamanta - - Bac hemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2756,88 lei reprezentând suplimentari ale drepturilor salariale incluse în salariul de bază, achitate lunar în perioada 2005-2007, actualizate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a avut calitatea de salariat al acesteia pana în anul 2007 și a beneficiat începând cu anul 2003, conform art.168 din CCM încheiat la nivel de SNP de suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi care s-au menținut și după constituirea în anul 2002 - ca urmare a reorganizării, prin divizare a SNP.
A mai arătat reclamanta că deși a încasat aceste drepturi, parata, contrar acestei situații, a obținut prin sentința civila nr.894/17.03.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabila prin decizia Curții de APEL PLOIEȘTI din data de 24.06.2008, obligarea acesteia la plata sumei de 9550 lei reprezentând drepturi salariale aferente primelor de Paște și C 2005-2007, fiind astfel îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justa cauza, prin murirea patrimoniului pârâtei cu suma totala de 2756,88 lei achitata în tranșe lunare de reclamanta.
În apărare, pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția necompetentei materiale și susținând ca disp.art.281 din muncii sunt de stricta interpretare, astfel încât o acțiune promovata în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză este un litigiu civil și nu un litigiu de muncă, fapt ce atrage competența instanței de drept comun, respectiv a Judecătoriei Ploiești.
Tot prin întâmpinare, pârâtul a mai invocat excepția nulității cererii pentru netimbrare și excepția autorității de lucru judecat.
La termenul de judecata din 09.01.2009, instanța, în conformitate cu disp.art.137 din pr.civ. a invocat din oficiu excepția de necompetenta teritoriala, motivat de faptul ca reclamanta își are sediul în Mun. B, urmând totodata să se pronunțe și asupra excepției de necompetenta materiala invocata de către pârât.
Prin sentința civila nr. 69 /09.01.2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția de necompetenta materiala invocata de către pârât, apreciind ca aceasta este neîntemeiată întrucât obiectul cauzei îl constituie pretenția fostului angajator la restituirea sumelor încasate de către pârât și nedatorate, fapt reglementat de disp.art.272 din muncii. A admis excepția de necompetenta teritoriala invocata din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea în pretenții formulata de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul G, în favoarea Tribunalului Mun. B-Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Referitor la excepția de necompetență teritoriala invocata din oficiu, instanța a reținut că în conformitate cu disp.art.284 al.2 din muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă, se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.
Mai arata ca aceasta dispoziție a legii, deroga de la dreptul comun reprezentat de art.5 pr.civ. potrivit căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului și este de stricta interpretare, având un caracter imperativ, ceea ce duce la concluzia ca din punct de vedere al teritorialității, părțile nu pot sa deroge si nici conveni asupra competenței instanței.
Așa fiind, constatând că reclamanta îți are sediul în Mun.B, instanța declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mun.B-Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivarea recursului formulat acesta arată că excepția de necompetență teritoriala este o excepție relativă, iar nu absolută, fiind astfel supusa invocării numai în limitele legii procesuale de către persoana care este vătămată.
Recurentul susține că excepția ridicata nu poate fi invocată de reclamant, întrucât acesta a ales instanța pe care să o investească și nu-și poate invoca propria culpă procesuală.
In final, se apreciază că tribunalul ar trebui să-și decline competența în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se afla domiciliul pârâtului, fiind aplicabile prevederile competentei generale, conținute in art. 5.proc. civ., respectiv Judecătoria P.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauza, tribunalul constata că recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor următoare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta - - Bac hemat în judecatî pe pârâtul G, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2756,88 lei reprezentând suplimentari ale drepturilor salariale incluse în salariul de baza, achitate lunar în perioada 2005-2007, actualizate.
Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul (sediul ) sau reședința reclamantul, competența reglementată de art. 284 alin. 2 din Codul muncii fiind o competenta teritoriala exclusivă sau excepțională, în sensul că desemnează capacitatea exclusiva " specială" a tribunalului (secția specializata) de a soluționa litigii în legătură cu conflictele de drepturi, pe care nici părțile, nici instanța nu o pot înlătura.
Practica judecătorească a stabilit că " din termenii imperativi ai art. 284 alin. 2 rezulta că, în domeniul conflictelor de muncă, competența teritorială nu este alternativa, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul".
Deci competența teritoriala a instanței depinde de domiciliul sau sediul reclamantului, aceasta prevedere de excepție prevăzuta de dispozițiile art. 284 alin.2 reglementând o competență imperativă, exclusiva și derogatorie de la dispozițiile Codului d e procedura civilă.
Regula de drept comun în materia competentei teritoriale, exprimata sub forma adagiuluiactor sequitur forum rei, consacrata de art. 5 pr.civ. nu se aplica în domeniul jurisdicției muncii unde întâlnim o competenta exclusiva.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că în mod legal judecătoria a admis excepția de necompetența teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului B - Secția de Conflicte de munca și Asigurări Sociale, față de faptul ca reclamanta are sediul în Municipiul B.
În consecință, baza dispozițiilor art 158, 159 si 312 pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. av. - P, str. -, nr. 65, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 69 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta - - prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS cu domiciliul procesual ales la Av. și Asociații-B,-, etaj 3,.7, sector 1, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
--- - ---, - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal 3120
Red.
Dosar fond - Tribunalul Prahova
Jud. fond. R,
21.05.2009 - 2 ex.
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
