Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 934/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 934
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, G, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în P, str. -. -, nr. 148,. 3 D1, parter,. 2, județul P împotriva sentinței civile nr. 2995 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în B, str. G-ral., nr. 11 bis. sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C RTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, G, și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentâd un salariu minim, pe ramura energie electrică termică, petrol și gaze pe anii 2005-2008, ce reprezintă contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, pe perioada 2005-200, reactualizată cu indicele de inflație.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații SC SA, în baza contractelor individuale de muncă pe o perioadă nedeterminată, iar potrivit art.176 alin.l și 2 din contractul de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 se prevede în mod expres că, cu prilejul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă al căror cuantum este echivalent cu salariul minim pe ramură potrivit prevederilor prezentului contract.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți, că potrivit art. 969 cod civil colaborat cu art.236 alin 4 Codul muncii, contractele individuale de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit art.243 alin.2 neîndeplinirea obligațiilor atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta, iar potrivit art.241 alin 1 lic c din Codul muncii clauzele contractulae de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați, în aceeași ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul de muncă la nivel național.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
Pârâta deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2995 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește exceptia prescriptiei dreptului la acțiune, că este neîntemeiată deoarece obiectul acțiunii îl constituire plata unor drepturi salariale constând în contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, astfel că termenul de prescripție al acțiunii este de 3 ani potrivit art.283 lit. din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut, că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 se prevede că, in cazul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui ados fix în sumă fixă.
A mai reținut instanța de fond, că prin dispozițiile art.137 din CCM pe ramură se prevede că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de agent economic unele sporuri sau adosuri pot fi incluse în salariul de bază.
De asemenea, s-a mai reținut de instanța de fond, că art.176 alin.6 pct.4 din CCM ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA potrivit adreselor RA SA- Sindicat nr.2328/1997 și 2412/1998.
In raport de probele administrate în cauză, tribunalul a mai reținut că reclamanții nu au îndeplinit criteriile prevăzute de disp. art.176 din CCM, considerente față de care tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut, în esență, că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Se arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile în cauză și clauzele contractuale.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză,
dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și B (devenită actualmente SC SA) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ. menținându-se în totalitate sentința pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G, și -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în P, str.-. -, nr. 148,. 3 D1, parter,.2, județul P împotriva sentinței civile nr. 2995 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, str. G-ral., nr.11 bis. sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.05.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
