Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 961/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.961
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent împotriva Deciziei civile nr.71 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect acțiune revocatorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâtul recurent, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs declarat în termen și legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 15.10.2008 de către pârâtul recurent cerere însoțită de declarația numitului G, extras CF nr.1247/451, adresa nr.2470/06.12.2002 și adresa nr.2122/15.07.2008.
De asemenea, s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 16.10.2008, comunicată prin fax, cererea de amânare a judecării cauzei formulată de avocat, în calitate de apărător ales al reclamantei intimate, însoțită de citație emisă de Curtea Constituțională în dosar nr.1360/2008 pentru termenul din 16.10.2008 și împuternicire avocațială.
Curtea, pune în vedere reprezentantului recurentului să depună la dosar contractul de împrumut și încheierea civilă nr.38711/2002, după care revine asupra probelor solicitate, considerându-le inutile soluționării cauzei.
Față de cererea formulată de apărătorul ales al reclamantei intimate, instanța constată că la termenul din 18.09.2008 aceasta a mai formulat o cerere de amânare pentru angajare apărător, ce a fost admisă în baza art.156 pr.civ. motiv pentru care respinge ca neîntemeiată cererea de amânare și nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea pârâtului recurent, solicită respingerea excepției de nulitate pentru nemotivare a recursului, invocată de reclamanta intimată în cuprinsul întâmpinării, iar pe fond solicită admiterea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.71 din 21 mai 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.1899/24.10.2007, pornunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtului și, în consecință, a dispus acordarea rangului preferențial înscrierii reclamantei asupra cotei de din imobilele înscrise în CF nr.1247/451, față de înscrierea titlului pârâtului asupra aceleiași cote, dispunând și revocarea titlului pârâtului.
Inițial, în prima față procesuală, Judecătoria a respins acțiunea reclamantei, prin care aceasta a solicitat instanței să dispună acordarea unui preferențial (acțiune revocatorie) privitor la înscrierea ei asupra cotei de părți din imobilele evidențiate în CF nr.1247/451, față de înscrierea pârâtului cu privire la acestea, persoană ce a dobândit ulterior dreptul și a fost de rea credință la încheierea actului, precum și radierea acestei ultimei înscrieri devenită nevalabilă.
Pentru a respinge acțiunea reclamantei, judecătoria a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3293/05.12.2002, numitul a transmis reclamantei dreptul de proprietate asupra cotei de părți din imobilele evidențiate în CF 1247/451, contract ce nu a fost intabulat, iar din extrasul CF eliberat la data de 05.03.2003 rezultă că asupra cotei de din imobil, care aparținea lui, s-a notat somația de plată pentru suma de 780.000.000 lei (Rol) în favoarea pârâtului din prezenta cauză, care, în baza actului de adjudecare din 18.07.2003, încheiat de executorul judecătoresc, a devenit proprietar al imobilului.
Prima instanță a mai reținut că prin Sentința civilă nr.1692/09.05.2005 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul G și s-a dispus sistarea stării de indiviziune privind imobilele evidențiate în CF nr.1247/451 iar la data de 10.05.2004 s-a depus la Biroul CF C cererea reclamantei, având ca obiect înscrierea în favoarea ei a cotei indivize de din imobilele evidențiate în CF nr.1247/451, cererea care a fost respinsă prin încheierea din 17.05.2004, menținută prin Decizia civilă nr.623/15.03.2005, împotriva căreia reclamanta nu a formulat recurs.
A reținut, de asemenea, că, deși a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la 05.12.2002, reclamanta s-a adresat Biroului CF C abia la data de 10.05.2004, pentru intabularea cotei de din imobile, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta ar fi formulat contestație la executare împotriva actului de adjudecare în baza căruia pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de părți.
Că, reclamanta nu a atacat cu recurs soluția de neintabulare a contractului său de vânzare-cumpărare, solicitând însă prin prezenta acțiune acordarea unui preferențial față de înscrierea efectuată în favoarea pârâtului, cu toate că imobilul este în prezent partajat și moștenitorul defunctului, numitul G, nu a fost chemat în judecată de către reclamantă nici măcar pentru opozabilitate.
Totodată, prima instanță nu a reținut reaua-credință a pârâtului, invocată de reclamantă, în sensul că reclamanta i-a adus la cunoștință pârâtului, prin mandatarul, că a devenit proprietara asupra cotei de din imobil, întrucât nu s-a dovedit că i-a spus pârâtului despre contract, iar pe de altă parte, în sistem de carte funciară dovada proprietății se face cu extrasul de carte funciară, pârâtul constatând că proprietar tabular este și nu reclamanta.
Prin apelul declarat, reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.282 pr.civ. art.28 din Legea 7/1996 și art.94 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.7/1006 și arătând că hotărârea se bazează pe greșita interpretare a probelor de la dosar din care reiese că pârâtul a fost de rea credință la data încheierii actului de adjudecare în condițiile în care știa că reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare anterior.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul reclamantei cu consecința admiterii acțiunii sale, reținând că potrivit art.30 din Legea 7/1996, dobânditorul anterior poate cere instanței judecătorești să acorde înscrierii sale preferențial față de înscrierea efectuată la cererea unui terț, care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau a fost de rea credință la data încheierii actului, iar, în speță, din declarațiile martorilor rezultă că intimatul pârât a cunoscut efectiv existența primei înstrăinări făcute în folosul apelantei reclamante, fiind de rea-credință cu prilejul adjudecării imobilului.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâtul, care a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Pârâtul recurent și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.7 și 8.pr.civ. susținând că instanța de apel dă o interpretare greșită probelor existente la dosarul cauzei, deși din analiza acestora reiese clar reaua credință a reclamantei, când a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3293/05.12.2002, fără a observa că cei doi și reclamanta, au fost soț și soție și aveau același domiciliu când au încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
A mai arătat că s-a semnat contractul în aceeași zi în care s-a solicitat încuviințarea executării silite la Judecătoria Caransebeș, iar de existența terenului recurentul pârât a aflat de la reclamanta intimată, când prin mandatar a încercat să-și recupereze banii împrumutați lui în baza contractului de împrumut autentificat sub nr.2971/10.11.1999.
Recurentul a mai învederat că s-a aplicat greșit art.30 din Legea nr.7/1996, deoarece în CF s-a intabulat sentința civilă nr.1692/2005 a Judecătoriei Caransebeș prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare pentru care se solicită acordarea rangului preferențial, astfel că s-a atribuit recurentului, în cotă de 1/1, imobilele cu nr.top 1472/1, nr.top % 1, nr.top 294/1, sens în care situația la zi în CF este alta decât cea din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată, recurentul a menționat că dovada modificării situației din CF este însăși Încheierea de CF din 17.05.2004, prin care s-a respins cererea de intabulare formulată de reclamantă, încheiere ce a fost menținută prin decizia civilă nr.623/2005 a Curții de Apel Timișoara, precizând că instanța de apel nu a observat nici faptul că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare notarul public a menționat că a avut în vedere extrasul de carte funciară din 07.12.2005, deci cu două zile după ce autentifică contractul de vânzare-cumpărare nr.3293/2002.
Prin întâmpinare, reclamanta intimata a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, pentru aceea că nu a fost motivat, iar în subsidiar respingerea recursului pârâtului.
În motivarea întâmpinării, reclamanta intimată a învederat, referitor la incidența în cauză a prevederilor art.304 pct.7 pr.civ. că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care ea se sprijină și că aceste motive nu sunt contradictorii și nici străine de natura pricinii.
Cu privire la prevederile art.304 pct.8 pr.civ. reclamanta intimată a considerat că acestea nu sunt aplicabile, deoarece nu s-a precizat care este actul pretins denaturat și în ce constă denaturarea lui.
În urma examinării deciziei atacate în raport de motivele invocate care se încadrează în cazurile de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ., Curtea apreciază că excepția nulității recursului nu poate fi primită întrucât motivele invocate vizează cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. reținând că recursul pârâtului este întemeiat, urmând a fi admis în baza art.304 pct.9 pr.civ. pentru considerentele ce în continuare sunt evidențiate.
Pârâtul recurent a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, înscris în CF nr.1247/451, în baza actului de adjudecare din 18 iulie 2003, în contul creanței de 502.765.000 lei, pe care pârâtul a avut-o față de debitorul său, iar potrivit art.449 al.2 pr.civ. când adjudecator a fost creditorul, vânzarea va putea fi desființată dacă există temei de nulitate.
Or, în prezent este încă în vigoare Legea nr.115/1938, care, prin articolul 17, consacră principiul efectului constitutiv al înscrierii în cartea funciară, iar la data încheierii actului de adjudecare și la data formulării cererii de intabulare a acestuia proprietar tabular al imobilului în litigiu era debitorul pârâtului recurent, numitul, astfel încât nu poate fi reținută reaua credință a pârâtului recurent.
În speță, dimpotrivă, trebuie reținută reaua credință a reclamantei, care rezultă din împrejurarea că reclamanta și numitul, debitorul pârâtului, au fost soț și soție și aveau același domiciliu la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3293/05.12.2002, odată cu încuviințarea executării silite, iar față de efectul constitutiv al înscrierii dreptului în cartea funciară, nu poate fi reținută reaua credință a pârâtului pe baza celor două declarații ale martorilor, din care una este a numitul ui.
Mai mult decât atât, imobilul în litigiu înscris în CF nr.1247/451 a fost partajat, prin Sentința civilă nr.1692/2005, rămasă irevocabilă, iar moștenitorul defunctului, numitul G, căruia i-au fost atribuite trei parcele din totalul celor înscrise în CF nr.1247/451, nu a fost chemat în judecată pentru opozabilitate.
Totodată, este de observat, așa cum a reținut și prima instanță, că împotriva încheierii de respingere a cererii de intabulare reclamanta a declarat doar apel nu și recurs.
Sintetizând cele de mai sus, Curtea apreciază că nu poate fi reținută reaua credință a pârâtului pentru a i se acorda preferențial reclamantei potrivit art.28 din legea 7/1996, reclamanta neputând să-și înscrie dreptul în Cartea funciară decât după desființarea titlului pârâtului (actului de adjudecare), printr-o acțiune în rectificare.
Așa fiind, în baza art.304 pct.9 și 312.pr.civ. Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în tot decizia atacată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr.71 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.1899/24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 420 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.GO/04.11.2008
Tehnored.MM/2 ex/06.11.2008
Instanță fond: Judecătoria Caransebeș - jud.
Inst.apel: Tribunalul C-severin - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
