Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-- 23.07.2009

DECIZIA CIVILĂ NR. 976/

Ședința publică din 4 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Rujița Rambu

JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 258 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați DGFP A, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului A, Primarul Municipiului A și SC SA A, pentru pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, lipsă părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecarea recursului în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, îl reține spre soluționare.

CURTEA

În deliberare, constată că prin Decizia civilă nr. 258 din 28 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de pârâta A, în reprezentarea, împotriva Sentinței civile nr. 1211 din 12.02.2009, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad.

În primă fază procesuală, Judecătoria a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP A, sens în care a obligat pârâtul să plătească reclamanților prețul imobilului apartament nr. 6, situat în A,-, jud. A, în sumă de 161.309 lei (37.837 euro), respingând acțiunea față de Consiliul Local al Mun. A, Primarul Mun. A și SC SA

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, sintetizându-i motivarea, că în anul 1997 reclamanții au cumpărat imobilul în litigiu, iar prin sentința civilă nr. 9048/18.12.2002, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare.

Că, potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, astfel încât cererea reclamanților de a li se restitui prețul de piață al imobilului în sumă de 37.837 euro, potrivit raportului de expertiză, este întemeiată.

Având în vedere prevederile art. 50 al. 1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, conform cărora restituirea prețului se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prima instanță a respins acțiunea față de Consiliul Local al Municipiului A, Primarul Municipiului A și SC SA

În calea de atac a apelului, pârâta apelantă DGFP A, în reprezentarea MFP, a solicitat anularea sentinței apelate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii reclamanților, susținând că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, deși s-a efectuat o expertiză, prin care s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului, reclamanții nu au cerut aceasta valoare.

Pârâta apelantă a mai arătat că prima instanță a încălcat principiul contradictorialității și formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de către art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, precum și dreptul la apărare, întrucât nu a fost comunicat raportul de expertiză cu toate părțile în proces, precizând și că s-au interpretat greșit prevederile art. 50 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul declarat de pârâtă, reținând că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea pârâtei la plata valorii de circulație a imobilului în litigiu, întrucât aceștia au solicitat să li se restituie prețul plătit la valoarea reactualizată.

Instanța de apel a mai reținut că instanța de fond nu a dispus comunicarea expertizei către apelantă, încălcând principiul contradictorialității potrivit art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.

Totodată, Tribunalul a mai avut în vedere că instanța de fond nu a analizat respectarea Legii nr.112/1995 referitor la cumpărarea apartamentului, precizând că este necesară și stabilirea legii aplicabile în speță, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată în luna februarie 2008, iar Legea nr.1/2009 a intrat în vigoare în luna februarie 2009.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, care este temeinică și legală.

În dezvoltarea motivării recursului, reclamanții recurenți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că soluția instanței de apel este nelegală, întrucât având în vedere caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel putea să complinească neajunsurile reținute, prin comunicarea expertizei și prin analizarea legii aplicabile în speță, fără a fi necesară trimiterea cauzei la instanța de fond.

La fila 11 dosarului, pârâta DGFP Aad epus întâmpinare, înscris care a fost calificat ca având rolul unor concluzii scrise, pentru aceea că nu a fost depus în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.

În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 9 și 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantelor pentru argumentele ce succed.

Potrivit art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".

Din economia textului de lege de mai sus, rezultă cât se poate de evident că numai în aceste două cazuri, expres și limitativ indicate, instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, și anume când nu s-a soluționat fondul litigiului ori când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost citată în mod legal, neputând fi extinsă sfera de aplicare a acestui text de lege și cu privire la alte situații.

Pe de altă parte, avându-se în vedere caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel putea să analizeze ea însăși toate neajunsurile reținute prin decizia recurată, fără a fi nevoie să trimită cauza spre rejudecare.

Prin urmare, văzând că în cauza de față nu se regăsește niciunul dintre cele două cazuri prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă și având în vedere că instanța de apel nu a soluționat apelul în fond, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților, va casa decizia recurată și va trimite cauza la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 258 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu

- - - - G -

GREFIER,

- -

Red. - 06.11.2009;

Tehnored. - 18.11.2009; 2 ex.

Primă instanță: Judecătoria Arad

Judecător:

Instanță de apel: Tribunalul Arad

Judecători:;

Președinte:Rujița Rambu
Judecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Timisoara