Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(983/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 98
Ședința publică din 11.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 11 din 9.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice și cu chemata în garanție
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal se prezintă avocatul în calitate de reprezentant al apelanților reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr. 64788/2009, eliberată de Baroul București și consilierul juridic în calitate de reprezentant al intimatului pârât Municipiul B prin Primarul General, în baza delegației aflate la dosar; lipsesc intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice și intimata chemată în garanție
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul apelanților reclamanți și solicită admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulată, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul obligării pârâților la plata prețului de piață al imobilului, precum și la plata cheltuielilor de judecată pentru dovedirea cărora depune la dosar factura reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul intimatului pârât Municipiul B prin Primarul General solicită respingerea cererii de apel, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Susține că, în cauză, nu sunt întrunite cele trei elemente pentru a se reține răspunderea municipalității pentru evicțiune.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 20 ianuarie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General, Ministerul Economiei și Finanțelor și SC SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în B, str. -. - nr. 1,. A,. 5,. 20, sector 1.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 24 aprilie 1997 cumpărat imobilul împreună cu defunctul său soț în temeiul Legii nr.112/1995 în schimbul unui preț de 28.901.220 lei, iar prin sentința civilă nr. 388 din 22 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr. 113/2004, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract, fiind obligați a lăsa foștilor proprietari și, în deplină proprietate imobilul.
Reclamanții au susținut că în cauză sunt incidente principiile potrivit cărora nulitatea actului producând efecte retroactive, plata prețului imobilului către pârâți reprezintă o plată nedatorată, iar potrivit principiului restitutio in integrum ceea ce s-a executat în temeiul unui act nul trebuie restituit, deci situația anterioară încheierii contractului trebuie restabilită, pretenția formulată prin acțiune fiind în concordanță cu practica Convenției Europene a Drepturilor Omului prin care se stipulează că trebuie păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de salvgardare ale drepturilor fundamentale ale persoanei.
În susținerea cererii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, recalamnții au depus la dosar un set de înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât poate fi obligat la restituirea prețului numai în condițiile în care contractul de vânzare - cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost desființat pe calea unei hotărâri judecătorești irevocabile, în speță neexistând o astfel de hotărâre, reclamanții fiind obligați pe calea unei acțiuni în revendicare la predarea imobilului, nefiind astfel îndeplinite cerințele art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, obligația de restituire a prețului revenind pârâtului Municipiul B care în calitate sa de vânzător este ținut de obligația răspunderii pentru evicțiune.
Pe fondul cererii pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată întrucât nu există un temei de drept în baza căruia reclamanții să fie îndreptățiți la primirea prețului de circulație al imobilului ci numai a prețului achitat reactualizat.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție SC SA, solicitând ca în situația admiterii cererii principale să fie admisă cererea de chemare în garanție, urmând a fi obligat chematul în garanție la restituirea comisionului de 1% încasat cu ocazia vânzării.
Prin sentința civilă nr. 11364 din 25 septembrie 2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția de neconpetență materială, declinând competența în favoarea Tribunalului București, față de faptul că din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză a rezultat că valoarea de circulație a imobilului este de 506.651 lei ceea ce atrage competența materială a tribunalului în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 11 din 09 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă s-a respins ca nefondată excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor; s-a respins ca nefondată cererea reclamantei; s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței civile de mai sus, au formulat apel, apelanții - reclamanți și arătând că, în conformitate cu modificările aduse Legii nr. 10/2001 de Legea nr. 1/2009 prin art. 50, coroborat cu art. 50 alin.3, restituirea prețului (de piață al imobilului) se va face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
De asemenea, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1337 - 1350 Cod civil, potrivit cărora vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiune totală sau parțială a lucrului vândut.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 Cod de procedură civilă, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 1/2009,art. 1337 - 1350 Cod civil.
Apelul este nefondat.
Pentru admiterea acțiunii în revendicare instanța a avut în vedere faptul că imobilul a trecut în patrimoniul statului neproprietar "fără titlu", cu încălcarea Constituției în vigoare la momentul preluării, neputând fi reținută buna credință a cumpărătorilor la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, motivat de faptul că aparența în drept în favoarea statului neproprietar a încetat prin apariția Legii nr. 112/1995, care prevedea la art. 1 faptul că dispozițiile acestei legi se aplică numai imobilelor preluate cu titlu valabil.
În aceste condiții, reclamanții ar putea fi îndreptățiți la restituirea prețului actualizat.
Prin urmare, se impune a fi analizate dispozițiile art. 1337 cod civil referitoare la obligația de garanție a vânzătorului pentru evicțiune.
reprezintă pierderea proprietății lucrului (în total ori în parte) sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prorogativelor de proprietar. Dacă tulburarea provine din partea unei terțe persoane, vânzătorul este obligat să-l apere pe cumpărător, iar dacă nu reușește să-l apere va fi obligat să suporte consecințele evicțiunii, indiferent că a fost de bună sau de rea credință.
În cauză însă nu sunt îndeplinite cerințele evicțiunii, în ceea ce privește condiția potrivit căreia cauza evicțiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărători.
Ori în cauză, nu se poate spune că apelanții - reclamanți cumpărători nu au cunoscut cauza evicțiunii, față de, chiar sentința civilă nr. 388 din 22 aprilie 2005 Tribunalului București - Secția a Va Civilă rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin urmare, este adevărat că evicțiunea vine din partea unui terț față de contract și este anterioară vânzării, însă ea era cunoscută de cumpărători, situație în care, având cunoștință de pericolul evicțiunii, înseamnă că au acceptat riscul și problema răspunderii vânzătorului nu se poate pune, contractul având sub acest aspect un caracter aleatoriu.
Nu ar fi o soluția judicioasă și echitabilă aceea de a admite că la încheierea contractului cumpăratul știa că adevăratul proprietar este altcineva și că acesta revendică imobilul și să se statueze în mod irevocabil în favoarea adevăratului proprietar tocmai în considerarea acestui fapt, pentru ca ulterior, raportându-ne la același contract dar în relațiile cu vânzătorul să reținem că același cumpărător nu avea cunoștință de pericolul evicțiunii.
Astfel, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1337 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții - reclamanți și domiciliați în B, str. - - de Nord nr. 2, -. 3,. 7,. 105, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 11 din 09 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâții Municipiul B prin Primarul General cu sediul în B,- - 293, sector 6 și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și în B, str. -. -. nr. 13, sector 2, și cu chemata în garanție SC SA cu sediul în B,- A, sector 3, ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red.
Tehnodact.
8ex./20.04.2010
-5.-
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
