Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 114/2009-
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
Grefier: - -
Ministerul Public este reprezentat de d-na procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, și intimatul pârât cu domiciliul în de, nr. 149, județul B, împotriva sentinței civile nr. 161 din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins cererea, având ca obiect Legea nr. 248/2005.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul apel este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea solicită respingerea ca nefondat a apelului.
.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 161 din data de 22.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna de, sat de, nr.149,jud. B cu CNP - și cu participarea PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Instanțele de judecată sunt obligate ca, după data de 1 ianuarie 2007, să analizeze compatibilitatea legii naționale privind libera circulație a persoanelor cu legislația și cu jurisprudența comunitară.
Judecătorul național a devenit, după această dată judecător comunitar, fiind obligat să aplice direct dreptul comunitar, dacă se constată incompatibilitatea dreptului național cu acesta, în virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar și al supremației acestuia.
În ceea ce privește raportul dintre legislația națională și legislația comunitară, tribunalul a făcut aplicarea principiilor de interpretare, stabilite de Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg în jurisprudența sa, respectiv:
Principiul efectului direct al tratatelor, ceea ce înseamnă că dispozițiile Tratatului CEE au efect direct în dreptul intern (Hotărârea Curții din 5 februarie 1963, en Loos Administrație der );
Un alt principiu de care instanța națională trebuie să țină seama este obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar. Astfel, orice instanță națională trebuie ca, într-o cauză ce intră în jurisdicția sa, să aplice dreptul comunitar în totalitatea sa și să protejeze drepturile pe care acesta le conferă cetățenilor și este obligată, ca atare, să nu aplice orice prevedere din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a regulii comunitare (Hotărârea Curții din 9 martie 1978, delle Finanze dello Stato ).
Prin prisma acestor principii și în raport de situația de fapt, trebuie analizat în ce măsură dispozițiile cuprinse în legea internă sunt compatibile cu legislația comunitară în materia liberei circulații a persoanelor.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art.25 din Constituția României, art.18 din Tratatul CEE, art.4 din Directiva 2004/38/CE.
Excepțiile de la această regulă se regăsesc atât în cuprinsul legii interne, respectiv art.38 și art.39 din Legea nr.248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare, respectiv art.27 din Directiva 2004/38/CE.
Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește dreptul la liberă circulație a cetățeanului român ce cuprinde și dreptul de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul altui membru, tribunalul a constatat că norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
Norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară. Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Examinând conținutul dispozițiilor art. 27 din Directivă, s-a constatat că acestea stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc excepțiile de la principiul liberei circulații a persoanelor, iar potrivit Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, România avea obligația ca până la data de 1 ianuarie 2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr. 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
În aceste condiții, Tribunalul a făcut aplicarea efectului direct al Tratatului și al Directivei la situația de fapt și, în considerarea principiul supremației dreptului comunitar, a constatat că norma aplicabilă în cauză este norma comunitară și anume art.18 din Tratat, respectiv art. 27 și urm. din Directivă.
Față de considerentele expuse, întrucât pârâtul din prezenta cauză prin comportamentul său pe teritoriul statului francez nu a adus atingere ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, s-a respins cererea conform dispozitivelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la liberări circulație în Belgia.
Prin motivele de apel s-a invocat că pârâtul a fost returnat din Franța la 23.11.2008 în baza acordului de readmisie, comis o infracțiune de furt, ori, conform art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie fără fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Măsura reglementată de art. 38 lit. a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene, prezintă interes intern și extern conform Deciziei Curții Constituționale nr. 855, 901/2006 - Legea nr. 248/2005 asigură implementarea prevederilor constituționale și a art. 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 12 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice a art. 2 din Protocolul nr. 4 al CEDO.
Conform art. 25 din Constituție, dreptul la liberă circulație este garantat, legea stabilește condițiile exercitării acestui drept, ori, libertatea instituită nu este absolută, trebuind să se desfășoare în condițiile prevăzute de lege - Legea nr. 247/2006. Conform paragrafului 4 al art. 2 din Protocolul adițional la convenție, drepturile recunoscute pot face obiectul unor restrângeri justificate de interesul public într-o societate democratică. Nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, reglementat prin Directiva 2006/38/CE, acest act normativ neînlăturând dreptul statelor membre de-a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, nerespectarea obligațiilor cuprinse în art. 5 din legea nr. 248/2005 putând determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie.
Măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are un scop legitim - prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice din acel stat, pentru asigura o imagine României ce să-i confere capacitatea de-a se integra și raporta la normele Uniunii Europene, greșit instanța apreciind că nu reies împrejurările ce ar trebui avute în vedere pentru a dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 248/2005.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Într-adevăr, intimatul a fost returnat din Franța la data de 22.11.2008 de autoritățile acestui stat, reținându-se că acesta nu avea acte de identitate, fără a se indica alte motive, dar, potrivit art. 18 din Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, orice cetățean al uniunii are dreptul la liberă circulație și ședere liberă pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de acest tratat.
Art. 27 din Directiva nr. 2004/38, intitulată Drept la circulație, prevede limitarea dreptului de intrare și ședere pentru motive de ordine publică sau de sănătate publică, ori, în speță, fapta săvârșită de intimat, - ședere ilegală - nu se încadrează în categoria condițiilor restrictive de ordine publică, sănătate publică, condamnarea anterioară nefiind de natură a justifica măsura solicitată, aspect corect reținut de instanța de fond, criticile fiind nefondate, nefiind incident nici art. 2 din Protocolul nr. 4 al CEDO.
Sigur că, art. 38 lit. din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, prevede limitarea acestui drept în privința cetățenilor români returnați dintr-un stat membru, în baza unui acord de readmisie, însă, acest act normativ intern - chiar dacă Curtea constituțională l-a declarat ca fiind constituțional prin respingerea excepției de neconstituționalitate - a restricționat libertatea de circulație fără a da posibilitatea de-a examina comportamentul personal al celui returnat, dacă contravine ordinii publice, securității sau sănătății publice, astfel că, în mod corect s-a apreciat că norma internă este în contradicție cu norma comunitară.
Față de considerentele expuse, întrucât potrivit art. 20 din Constituția României dacă există neconcordanțe între reglementările interne și cele internaționale, are prioritate norma internațională, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii de limitare al dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței, criticile fiind nefondate, astfel că, în baza art. 296 Cod procedură civilă apelul urmează astfel a fi respins conform acestei motivări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, și intimatul pârât cu domiciliul în de, nr. 149, județul B, împotriva sentinței civile nr. 161 din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 03.07.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 03.07.2009 - 5 ex.
- emis 3 comunicări - 03.07.2009 - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia
