Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 2970 pronunțată la 24 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte și intimatul-pârât.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 2970 pronunțată la 24 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în sensul de a se restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație al pârâtului doar pe teritoriul Franței.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța pentru o perioada de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul fost returnat din Franța la data de 09.09.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România
cu această țară, aprobat prin nr.HG 278/1994, publicată în Of. nr. 170/1994 publicată în Monitorul Oficial nr.170/1994, iar în temeiul dispozițiilor art.38 lit. a din Legea nr.248/2oo5, astfel cum a fost modificată și completată cu nr.OG 5/2006, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Reclamanta mai arată că în documentația de returnare a pârâtului, întocmită de autoritățile franceze, se precizează " respectivul a fost condamnat pe 23.07.2008 la 2 luni de închisoare pentru furt și tăinuire de furt, comportamentul său constituind o amenințare la adresa ordinii publice".
Prin sentința civilă nr.2970 pronunțată la 24 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis ererea formulată Direcția Generală de Pașapoarte B și a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulatie al pârâtului pentru o perioadă de 2 ani, începând cu data de 09.09.2008 și până la 09.09.2010, în țările membre ale Uniunii Europene.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art.3 alin. l din Legea nr.248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, stabilesc că limitarea exercitării dreptului cetățenilor români la libera circulație în străinătate se poate face numai temporar, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și constă în suspendarea sau, după caz, restrângerea exercitării acestui drept.
S-a arătat că în accepțiunea art.3 alin.3 din Legea nr.248/2oo5, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate constituie interdicția temporară de a călători în anumite state, dispusă de autoritățile competente române în condițiile prezentei legi.
În conformitate cu prevederile art.38 lit. a din lege, restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioada de cel mult 3 ani, numai în condițiile legii și cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acest stat sau cu privire la persoana a carei prezenta pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfasoara sau ar urma sa o desfasoare ar aduce atingere intereselor Romaniei, sau,dupa caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Instanța de fond a constatat că, în speță, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul a fost returnat din Franța la data 09.09.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu aceasta țară, conform procesului -verbal aflat la fila 3 a dosarului, întocmit în baza declarației verbale a pârâtului, în prezența unui martor asistent, acesta călătorit în Franța, tranzitând Ungaria și Austria.
S-a mai reținut că, în Franța, a locuit în orașul o perioadă de 3 ani, timp în care a muncit, iar în unele zile cerșea. A fost depistat de poliția franceză și reținut pe motivul că a furat, acesta fiind prins în timp ce sustrăgea produse dintr-un magazin.
De asemenea, potrivit deciziei nr.08.67.00322 emisă de Prefectul Regiunii, Prefectul din -, decizia de returnare la frontieră a fost luată în considerarea atât a faptului ca pârâtul din prezenta cauză a fost condamnat pe data
de 23.07.2008 la 2 luni de închisoare pentru furt și tăinuire de furt, comportamentul acestuia constituind o amenințare la adresa ordinii publice, cât și în considerarea situației că acesta nu îndeplinește niciuna din condițiile pentru a putea pretinde eliberarea unui titlu de ședere.
Totodată, instanța a precizat că, potrivit Hotărârii din 10 iulie 2008 Curț-ii Europene de Justiție, pronunțată în urma formulării unei întrebări preliminare de către Tribunalul Dambovița, Articolul 18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluționare este sesizată.
În raport de aceste împrejurări, tribunalul a apreciat întemeiată cererea formulată, întrucât, prin comportamentul său antisocial, pârâtul reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa statului de pe teritoriul căruia a fost returnat, astfel că a admis cererea și a restrâns dreptul la liberă circulație al pârâtului pentru o perioada de 2 ani, începând cu data de 09.09.2008 și până la 09.09.2010, pe teritoriul Franței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală de Pașapoarte B, solicitând modificarea în parte a acesteia întrucât, deși din considerente rezultă că instanța a avut în vedere restrângerea dreptului la libera circulație a intimatului doar pe teritoriul Franței, în minuta și dispozitivul sentinței s-a menționat impunerea acestei măsuri în toate țările membre UE.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, apreciază că cererea este întemeiată, urmând a fi admisă în conformitate cu dispozițiile art. 296 pr.civilă și a se modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul restrângerii dreptului la libera circulație al intimatului doar pe teritoriul Franței, motivat de împrejurarea că sunt incidente dispozițiile art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.38 din actul normativ sus-menționat "restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui Acord de readmisie încheiat între România și acel stat."
Dispozițiile art. 39 alin. 1 prevăd că "în situația prevăzută la art. 38 lit. a, măsura se dispune, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana".
Iar în art. 52 din Legea nr. 248/2005, se arată că " până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al UE, măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate, instituită în condițiile art. 38, trebuie să se referă la teritoriul tuturor acestor state, cu excepția cu privire la care persoana în cauză, face dovada că are drept de intrare".
Dispozițiile art.52 reglementează și situația tranzitorie de până la aderarea României la Uniunea Europeană, în sensul că, până la aderare, măsura restrângerii dreptului la libera circulație trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, iar după această dată, numai de pe teritoriul statului din care a fost returnat cetățeanul român cu privire la care se solicită instituirea măsurii restrângerii.
Având în vedere dispozițiile legale așa cum au fost prezentate mai sus, Curtea apreciază că acestea au fost avute în vedere doar în parte de către prima instanță, în sensul că aceasta greșit a menționat în dispozitivul hotărârii restrângerea exercitării dreptului în toate țările Uniunii Europene, deși în considerentele acesteia se referă doar la teritoriul Franței, existând, astfel, o contradicție între dispozitiv și considerente, motiv pentru care, cererea de apel formulată de către Direcția Generală de Pașapoarte B s-a apreciat ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă ca atare și a se schimba în parte sentința, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație, doar pe teritoriul acestui stat, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 2970 pronunțată la 24 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ
Schimbă în parte sentința primei instanțe, în sensul că dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.AP
Tehnored.PJ
8 ex/28.01.2009
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracte personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa
