Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie,Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.121/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare,cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, apelul civil declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr.482/C din 18.08.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că apelul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea apelului, precizând că nu sunt motive pentru restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului. Acesta se afla pe teritoriul Belgiei în termenul legal de ședere și apelanta-reclamantă nu a făcut dovada că șederea lui acolo prezintă pericol public.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.482/18.08.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulație împotriva pârâtului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul 1491/3.06.2008 - reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte - Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia, pe o durată de cel mult 3 ani, pârâtului, în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
În motivare a învederat următoarele:
Pârâtul a fost returnat din Belgia pentru ședere ilegală așa cum rezultă din talonul întocmit la punctul de trecere al frontierei de către Inspectoratul General al Politiei de Frontieră la data de 19.04.2008.
Între România și Belgia există acord de readmisie prin care se stabilei că Guvernul României readmite pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei fără formalități, orice persoană care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau ședere aplicabile pe teritoriul Belgiei.
În temeiul art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005: "restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Cetățenii români au potrivit art. 5 lit. "a" din Legea nr. 248/2005, obligația de a respecta legislația României dar și a statului în care se află precum și a scopului pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acelui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
Returnarea unui cetățean român, în baza unui acord de readmisie se dispune, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică internă a respectivului stat.
Măsura returnării face dovada deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de călătorie în străinătate în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile belgiene competente, astfel că acesta urmează să suporte consecințele faptelor sale.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar declarația pârâtului și un talon de călătorie.
Examinând cererea tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:
Întrucât România este membră a Uniunii Europene, dispozițiile Legii nr. 248/2005 urmează a fi examinate prin raportare la normele dreptului comunitar, care reglementează dreptul cetățenilor Uniunii la liberă circulație, respectiv Directiva nr. 2004/38/
Astfel, limitarea dreptului la libera circulație poate avea loc doar pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau sănătate publică.
Măsurile care afectează libera circulație și rezidență trebuie să se bazeze pe conduita proprie a persoanei în cauză, iar această conduită trebuie să reprezinte o amenințare suficient de serioasă și prezentă care să afecteze interesele fundamentale ale statului în cauză.
Din interpretarea dispozițiilor art. 27 - 30 din Directiva 2004 /38/C-E rezultă că, înainte de luarea unei decizii de expulzare de pe teritoriul său, din motive de ordine publică sau siguranță publică, statul membru trebuie să evalueze o serie de factori precum vârsta, gradul de integrare și situația familială pe teritoriul statului în cauză, legăturile cu țara de origine și că persoanei în cauză trebuie să i se notifice, în scris, această decizie.
Notificarea trebuie să cuprindă motive ce au stat la baza luării deciziei precum și instanța competentă și procedurile necesare pentru atacarea acesteia.
Din acțiunea reclamantului coroborată cu declarația pârâtului și "talonul de călătorie" depuse la dosar rezultă că pârâtul a ieșit legal din România la data de 20.03.2008 și tranzitând mai multe țări a ajuns în Belgia unde, la data de 17.04.2008 a fost reținut de organele de poliție iar la data de 19.04.20008 a fost returnat în țară.
Din "talonul de călătorie" depus la dosar rezultă că pârâtul a fost returnat pentru "ședere ilegală".
Or, pe lângă faptul că nu se explică în vreun fel, noțiunea de "ședere ilegală" în condițiile în care pârâtul se afla în termenul legal de ședere de 90 zile, reclamanta nu a făcut nicio dovadă că, prezența pârâtului pe teritoriul Belgiei poate constitui o amenințare reală și suficient de gravă pentru ordinea publică care să justifice luarea măsurii solicitate.
Un stat membru atunci când limitează drepturile acordate cetățenilor Uniunii, în baza art. 18 paragraf 1 CE, nu poate să se fondeze pe afirmații generale și nespecifice făcute cu privire la comportamentul unui cetățean al Uniunii de către un alt stat membru ci trebuie să se asigure și să confirme că exercitarea acestor libertăți constituie o amenințare reală și suficient de gravă pentru ordinea publică afectând un interes fundamental al societății.
Susținerea reclamantei că limitarea exercitării dreptului la libera circulație se impune automat ca urmare a "returnării" pârâtului în baza unui acord de readmisie dintre România și statul respectiv nu a putut fi primită pentru că o asemenea interpretare ar fi contrară, atât normelor comunitare cât și art. 2 din protocolul nr. 4 din Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și libertăților fundamentale (indicat de însăși reclamantă în acțiune) și care prevede că exercitarea unui drept de părăsire a unei țări, inclusiv cea de origine, nu poate fiice obiectul unor restricții decât din motive de securitate națională sau de ordine publică.
Pe cale de consecință, pentru considerentele arătate, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal Direcția Generală de Pașapoarte, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-. Apelanta a solicitat restrângerea dreptului la libera circulație în Belgia a intimatului-pârât; Susține apelanta că în mod greșit instanța a apreciat că simplul fapt al șederii intimatului în mod ilegal pe teritoriul Belgiei nu reprezintă o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății. Din contră, se arată că intimatul nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Belgia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile belgiene competente.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și anume împrejurarea că intimatul pârât a fost reținut la data de 19.04.2008 de autoritățile belgiene în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Conform dispozițiilor art.2 alin.2 din Protocolul nr.4 la Convenția europeană a drepturilor omului "orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa".
Acest drept poate cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de dispozițiile art.2 paragraful 3 și 4 din Protocolul nr.4 și anume limitările acestui drept trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică, necesitate realizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a dreptului în discuție și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
În cauză se reține că reclamanta nu a produs nicio dovadă că prezența pârâtului pe teritoriul Belgiei ar putea constitui o amenințare reală și suficient de gravă pentru ordinea publică care să justifice luarea măsurii solicitate.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislația primară, art.18.1 prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.
În legislația secundară, Directiva Consiliului nr.38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr.1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE ȘI 93/96/CEE publicată în Oficial al Uniunii Europene nr.L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește prin art.27, că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic, aprobată prin Legea nr.260/2005 și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art.35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr.38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art.1161 Cod civil, incidența vreuneia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, se constată că instanța Tribunalului Neamța pronunțat o hotărâre egală, dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.482/C din 18.08.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
red.sent.
red.dec../7.10.2008
tehnored./14.10.2008/4 ex.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
