Obligație de a face. Decizia 685/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie,Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.685/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 OCTOMBRIE 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâții, G, și împotriva deciziei civile nr.131/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2528/17.2007 a Judecătoriei Romans -a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și și a fost obligat reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată către părți.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiune, reclamantul a solicitat să fie obligați pârâții să ridice temelia pe care au amplasat-o pe mormântul soției sale, să pună crucea și măsuța la capătul mormântului și să facă gărduțul la mormânt.
Prima instanță a reținut că părinții pârâților și soția reclamantului sunt înmormântați în același cimitir, având mormintele alăturate.
Așa cum a rezultat din actele de deces primii au decedat părinții pârâților, după care a decedat și soția reclamantului. Între reclamant și pârâți s-a ivit o stare conflictuală determinată de faptul că pârâții ar fi ridicat o temelie pentru împrejmuirea mormintelor părinților lor, situație în care ar fi turnat temelia pe mormântul soției reclamantului (așa cum susține el), ar fi crucea și gardul și ar fi distrus măsuța.
La solicitarea părților, în cauză au fost audiați martori. Astfel, martorul reclamantului (fl.39) este o persoană care vine în sat, la mormântul părinților săi doar la diferite sărbători religioase și a descris o situație de fapt pe care a constata-o în acel moment, fără să cunoască cum arătau acele morminte, cum era împrejmuit mormântul soției reclamantului și a auzit unele discuții pe care le aveau aceștia la cimitir.
Celălalt martor propus de pârâți (fila 48) a arătat că prin edificarea acestei temelii a fost îngustată distanța dintre morminte, fără însă a fi acoperit mormântul soției reclamantului. A mai arătat că iarba de la temelia crucii era uscată, fapt ce conduce la concluzia că aceasta nu a fost scoasă.
De asemenea, din cercetarea la fața locului efectuată în dosarul penal nr. 2944/P/2006 (fl. 4 -6) rezultă că distanța dintre morminte este de 24 cm, că temelia nu se află pe mormântul soției reclamantului. De asemenea s-a constatat că a fost mutată doar măsuța și nu se observă urme de Ť. de la gardul pe care reclamantul a pretins că l-a avut.
Tot din probele prezentate mai sus rezultă că numai pârâtul s-a ocupat de turnarea temeliei, ceilalți pârâți având domiciliul în altă localitate sau erau plecați din țară.
Prin decizia civilă nr.131 din 15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis apelul reclamantului, s-a schimbat în tot hotărârea primei instanțe și s-a admis în parte acțiunea, reținându-se în esență următoarele:
Prima instanță a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză, reținând că cele susținute de reclamant nu se confirmă în condițiile în care, din declarațiile martorilor audiați precum și din declarațiile pârâților reieșea temeinicia, C puțin parțială, a acțiunii.
Astfel, din declarația pârâților dată la 6 decembrie 2006 în dosarul nr. 2944/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman (anexat spre consultare la instanța de fond) rezultă că aceștia au turnat o temelie pentru a împrejmui mormântul părinților lor fără a ține cont de dimensiunile pe care regulamentul cimitirelor parohiale îl prevedea, ghidându-se după modelul altor temelii in cimitir, ocazie cu care recunosc că au mutat măsuța care se afla pe mormântul soției reclamantului și care se învecinează cu C al părinților lor.
Deși pârâții că mormântul soției reclamantului ar fi fost împrejmuit cu un gard din Ť. și sârmă, această împrejurare este confirmată de martorul și care au relatat că anterior construirii temeliei, mormântul soției reclamantului era împrejmuit.
De asemenea, martorii au relatat că au asistat la discuțiile dintre părți în care reclamantul le reproșa pârâților că au turnat temelia pe mormântul fostei sale soții.
Or, în aceste condiții, instanța era obligată să administreze un probatoriu complet pentru aflarea adevărului cu atât mai mult cu cât reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, însă instanța, deși i-a încuviințata cererea, ulterior, (la termenul de judecată din 17.2007) a revenit asupra acesteia considerându-se lămurită după atașarea dosarului penal nr. 2944/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman.
Or, tocmai probele administrate în acel dosar impuneau suplimentarea probatoriului în instanță.
De asemenea, deși inițial a dispus emiterea unei adrese către preotul paroh pentru a comunica situația existentă în teren și dacă cele susținute de reclamant se confirmă, iar acesta nu a răspuns, instanța, fără nici o motivare nu mai administrează această probă încuviințată.
Probele administrate la instanța de fond au fost completate în apel și din examinarea lor a rezultat temeinicia acțiunii reclamantului.
Astfel, la data de 13 februarie 2008 s-a deplasat la fața locului o comisie din partea Episcopiei care a întocmit procesul verbal înregistrat sub nr. 325/2008 și din care rezultă că s-au efectuat măsurători la mormintele celor 2 familii aflate în litigiu, acestea confirmând afirmațiile reclamantului.
Astfel, s-a constat că dimensiunile mormântului familiei (părinții pârâților) depășesc, cu mult, dimensiunile prevăzute de Regulamentul cimitirelor parohiale, acestea fiind de 3,25 lungime și 3,43 lățime față de 2,50 x 1,20 cât pretinde regulamentul.
S-a constat că pârâții au încălcat mormântul soției reclamantului cu 0,50 prin amplasarea construcției (temeliei) efectuate la mormântul părinților lor.
Întrucât instanța de apel a considerat că pentru o corectă punere în executare a hotărârii se impunea efectuarea unei expertize tehnice (care să întocmească o schiță pe care să fie materializate dimensiunile celor 2 morminte, a locului amplasării temeliei în litigiu, măsuței și crucii de la mormântul soției pârâtului, așa cum există în prezent, cât și modul în care acestea urmează a fi reamplasate, limitele temeliei, distanța dintre morminte(cu dimensiuni exacte), iar reclamantul nu a înțeles să achite onorariu de expert, urmează ca pronunțarea prezentei să se facă pe baza celor constatate prin procesul verbal din 13.II.2008.
Cum prin acel proces verbal nu s-a făcut vreo constatare referitoare la măsuța, crucea, gardul indicate de reclamant în acțiune și cum în lipsa unei expertize care să materializeze locul unde se află acestea în prezent și locul unde ar trebui reamplasate instanța se află în imposibilitatea pronunțării unei hotărâri susceptibile de executare (schița întocmită de apelant - nefiind edificatoare întrucât nu cuprinde toate dimensiunile necesare), acțiunea reclamanților urmează a fost admisă în parte.
Pe cale de consecință întrucât apelul este întemeiat, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, a fost admis, s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a a admis, în parte, acțiunea reclamantului doar cu privire la capătul de cerere referitoare la temelia în litigiu și la cheltuielile de judecată.
Împotriva deciziei civile nr.131 din 15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în termen și legal timbrat au formulat recurs pârâții, și, criticând-o pentru următoarele motive:
1) instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
2) instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; numai prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate se puteau determina cu exactitate dimensiunile celor două morminte aflate în litigiu, amplasamentul acestora și distanța dintre ele;
3) hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină; instanța nu motivează care este temeiul legal al distanței de 0,50 stabilit morminte, cum a ajuns la concluzia că temelia amplasată de pârâți se află pe mormântul defunctei;
4) reclamantul a investit instanța cu o cerere nulă, care nu cuprinde elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată prevăzute imperativ de art.112 Cod procedură civilă;
5) hotărârea instanței de apel s-a bazat exclusiv pe declarația martorului reclamantului care nu locuiește permanent în sat și a relatat împrejurări pretins a fi auzite în discuțiile dintre pârâți; s-au înlăturat, nejustificat, declarațiile martorilor pârâților care cunosc bine situația de fapt, topometrică și tehnică a construcțiilor din cimitir.
Recursul este nefondat.
1) Invocarea cazului de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă - instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești - nu poate face obiectul analizei de către instanța de recurs, întrucât acest motiv de recurs nu a fost motivat în fapt.
2) C de-al doilea motiv de recurs vizează ipoteza la care se referă art.304 pct.6 Cod procedură civilă. Analizând dispozitivul hotărârii din apel raportat la acțiunea introductivă (fila 2) și precizările la acțiune (filele 37, 38) Curtea constată că în cauză instanța de apel a statuat în cadrul procesual determinat de părți pronunțându-se asupra și în limitele pretențiilor deduse judecății, întrucât obligarea pârâților să-și retragă temelia amplasată pe mormântul defunctei a constituit unul din capetele de cerere al acțiunii introductive.
3) Art.304 pct.7 Cod procedură civilă vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești. Analizând și acest motiv de recurs invocat, Curtea îl constată nefondat. Stabilirea unei distanțe între morminte de 0,50 a avut la bază, astfel cum s-a și motivat de instanța de apel, Procesul-verbal nr.325/2008 încheiat de către o comisie din parte Episcopiei și prevederile Regulamentului cimitirelor parohiale.
4) S-a invocat de către recurenți, ca motiv de recurs și nulitatea acțiunii introductive pentru nemotivarea sa în drept.
Conform art.112 alin.1 și 4 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebui să cuprindă arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Aceasta nu înseamnă însă că reclamantul este ținut să indice în cuprinsul cererii sale textul de lege în care se încadrează faptele ce au generat conflictul dintre părți, întrucât încadrarea în drept a faptelor este și trebuie să fie opera instanței.
În acest sens este suficientă o simplă enunțare a acelor împrejurări de natură a permite instanței să dea calificarea juridică corespunzătoare, ceea ce în cauza de față reclamantul a și făcut prin formularea acțiunii introductive.
5) Aprecierea instanței de apel asupra "obiectivității și concludenței" declarațiilor martorilor audiați în cauză nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii în sensul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sens invocat de recurenți.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.
Se va respinge ca nedovedită cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâții, G, și împotriva deciziei civile nr.131/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- - Grefier,
red.sent.
red.dec../
red.dec.rec./17.10.2008
tehnored./27.10.2008/2 ex.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Sorina Romașcanu
