Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 138
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de MINISTERUL PUBLIC PRIN PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva sentinței civile nr. 1510/7 august 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, în contradictoriu cu reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1 și pârâtul, domiciliat în P,-,. 127,. B,. 21, județul
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin reprezentant procuror, lipsă fiind intimata-reclamantă B și intimatul pârât.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul critică sentința civilă nr. 1510/7 august 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei. Susține apelanta prin reprezentant că, din probele administrate în cauză a rezultat că în timp ce se afla în Norvegia, pârâtul-intimat a săvârșit infracțiuni de furt calificat, motiv pentru care a fost arestat de poliția norvegiană la data de 21 ianuarie 2009, judecat și condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.
La data de 6 iunie 2009 acesta a fost returnat în România.
Art. 5 lit. A din Legea 248/2005 prevede că pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au obligația să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României, ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale.
Art. 5 lit. B din aceeași lege prevede obligația cetățenilor români de a respecta legislația statului unde se află precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și de a rămâne pe teritoriul statului respectiv în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
Mai arată reprezentantul Ministerului Public, că prin conduita sa, pârâtul-intimat a compromis imaginea României și a încălcat legislația statului norvegian, astfel încât instanța a dispus în temeiul art. 38 din Legea 248/2005 restrângerea exercitării drepturilor la liberă circulație.
Această măsură s-a dispus însă în mod greșit de la data returnării în țară a pârâtului, respectiv de la data de 6 iunie 2009 și nu de la data pronunțării sentinței civile încălcându-se principiul neretroactivității legii civile prev. de art. 15 alin.2 din Constituția României și art. 1 din Codul Civil.
În acest fel s-a recunoscut efecte juridice unei măsuri înainte de adoptarea sa pe cale jurisdicțională.
Totodată, în intervalul cuprins între data returnării în țară și cea a pronunțării hotărârii pârâtul nu a fost supus vreunei restricții în ceea ce privește libera circulație.
Conform art. 39 din Legea 248/2005, momentul de la care devine eficientă măsura este acela al pronunțării hotărârii.
De altfel, practica judiciară a statuat că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație operează de la data pronunțării hotărârii( decizia civilă nr. 5865/15 oct. 2008 a ÎCCJ).
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate numai în ceea ce privește momentul de la care devine aplicabilă măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, respectiv de la data pronunțării hotărârii și nu de la data returnării pârâtului în țară.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Norvegia, pe o durată de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat din Norvegia la data de 06.06.2009 în baza acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară aprobat prin Legea nr. 69/2003, deoarece săvârșit infractiuni de furt agravant, fiind judecat si condamnat la o pedeapsă de 4 luni si 10 zile închisoare.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 1510/7 august 2009, TRIBUNALUL PRAHOVA, a admis cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PASAPOARTE, în contradictoriu cu pârâtul, CNP - și în consecință:
A dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a paratului, născut la data de 2.03.1986 in P, fiul lui și, CNP -, in Norvegia pentru o perioadă de 1 an si 6 luni calculată de la data returnării (6.06.2009), iar sentința a fost comunicată și Frontieră și Serviciului Public Comunitar de Evidență și Eliberare a Pașapoartelor Simple
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit actelor existente la dosar a rezultat că pârâtul a fost returnat la 06.06.2009 din Norvegia în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, deoarece fost expulzat pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravant, anterior fiind arestat de politia norvegiană, judecat si condamnat la o pedeapsă privativă de libertate din care executat 4 luni si 10 zile.
Potrivit art. 38 lit.a din 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
De asemenea disp.art. 5 din 248/2005 stipulează că cetățenii români în perioada șederii lor în străinătate au printre altele ca obligații să respecte legislația României, să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea Românei și să respecte legislația statului în care se află.
Așadar din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că pârâtul a plecat legal din țară la 14.01.2009 și în timp ce se afla în Norvegia a săvârsit infracțiuni de furt agravant, fiind arestat de către politia norvegiana la data de 20.01.2009, judecat si condamnat la o pedeapsă privativă de libertate din care executat 4 luni si 10 zile, motiv pentru care fost returnat în România la data de 06.06.2009.
Ca atare atât timp cât pârâtul a avut un comportament necorespunzător, de natură să compromită imaginea României și a încălcat legislația statului pe teritoriul căruia s-a aflat, înseamnă că s-a impus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Statului Norvegian în scopul apărării interesului public.
Prin urmare instanța având în vedere aceste considerente și constatând că au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 38 lit. a, art. 5 din 248/2005, art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la. a admis cererea și a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului in Norvegia pentru o perioadă de 1 an si 6 luni calculată de la data returnării (6.06.2009), iar prezenta sentință a fost comunicată și Frontieră și Serviciului Public Comunitar de Evidență și Eliberare a Pașapoartelor Simple
Împotriva a sus menționatei sentințe a declarat apel în termen legal Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea acestuia s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că, în timp ce se afla în Norvegia, pârâtul-intimat a săvârșit infracțiuni de furt calificat, motiv pentru care a fost arestat de poliția norvegiană la data de 21 ianuarie 2009, judecat și condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.
La data de 6 iunie 2009 acesta a fost returnat în România.
Art. 5 lit. A din Legea 248/2005 prevede că pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au obligația să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României, ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale.
Art. 5 lit. B din aceeași lege prevede obligația cetățenilor români de a respecta legislația statului unde se află precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și de a rămâne pe teritoriul statului respectiv în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
A mai arătat reprezentantul Ministerului Public, că prin conduita sa, pârâtul-intimat a compromis imaginea României și a încălcat legislația statului norvegian, astfel încât instanța a dispus în temeiul art. 38 din Legea 248/2005 restrângerea exercitării drepturilor la liberă circulație.
Această măsură s-a dispus însă în mod greșit de la data returnării în țară a pârâtului, respectiv de la data de 6 iunie 2009 și nu de la data pronunțării sentinței civile încălcându-se principiul neretroactivității legii civile prev. de art. 15 alin.2 din Constituția României și art. 1 din Codul Civil.
În acest fel s-a recunoscut efecte juridice unei măsuri înainte de adoptarea sa pe cale jurisdicțională.
Totodată, în intervalul cuprins între data returnării în țară și cea a pronunțării hotărârii pârâtul nu a fost supus vreunei restricții în ceea ce privește libera circulație.
Conform art. 39 din Legea 248/2005, momentul de la care devine eficientă măsura este acela al pronunțării hotărârii.
De altfel, practica judiciară a statuat că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație operează de la data pronunțării hotărârii( decizia civilă nr. 5865/15 oct. 2008 a ÎCCJ).
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate numai în ceea ce privește momentul de la care devine aplicabilă măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, respectiv de la data pronunțării hotărârii și nu de la data returnării pârâtului în țară.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că apelul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Potrivit actelor existente la dosar pârâtul a fost returnat la data de 6 iunie 2009 din Norvegia în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, deoarece a fost expulzat pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravant, anterior fiind arestat de poliția norvegiană, judecat și condamnat la o pedeapsă privativă de libertate din care a executat 4 luni și 10 zile.
Rezultă așadar că pârâtul a avut un comportament necorespunzător de natură să compromită imaginea României și a încălcat legislația Statului pe teritoriul căruia s-a aflat, încălcând astfel dispozițiile art. 5 din Legea nr. 248/2005 care arată că pe perioada șederii lor în străinătate au printre alte obligații să respecte legislația României, să nu desfășoare activități care să compromită imaginea țării sale și de asemenea să respecte legislația Statului în care se află;
Situația de fapt dedusă judecății a fost corect reținută și de instanța de fond, dar în mod greșit a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului de la data returnării, respectiv de la 6 iunie 2009 și nu de la data pronunțării sentinței, mai exact rămânerii definitive a acesteia.
Luându-se această măsură de la data returnării s-au recunoscut efecte juridice unei măsuri înainte de adoptarea sa pe cale jurisdicțională, încălcându-se astfel și principiul neretroactivității legii civile prevăzute de art. 15 alin.2 din Constituția României și art. 1 din Codul Civil, astfel că și sub acest aspect criticile apelantei sunt fondate.
Este de asemenea fondată și susținerea potrivit căreia în intervalul cuprins între data returnării în țară și cea a pronunțării hotărârii, respectiv rămânerii definitive a acesteia, intimatul-pârât nu a fost suspus vreunei restricții în ceea ce privește libera circulație.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație de la data rămânerii definitive a sentinței. Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de MINISTERUL PUBLIC PRIN PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva sentinței civile nr. 1510/7 august 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, în contradictoriu cu reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1 și pârâtul, domiciliat în P,-,. 127,. B,. 21, județul
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1510/7 august 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA în sensul că dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtul, CNP -, în Norvegia pentru o perioadă de 1 an și 6 luni calculată de la data rămânerii definitive a sentinței, urmând ca prezenta să fie comunicată și la P de Frontieră și Serviciul Public Comunitar de Evidență și Eliberare a Pașapoartelor Simple
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
C - - -
Grefier
- -
Red./
Tehnored./grefier
7 ex./ 6 oct. 2009.
f-- TRIBUNALUL PRAHOVA
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Elisabeta Gherasim
