Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 3747,-.
DECIZIA NR. 636
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții., toți cu domiciliul în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 258/17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul D, pârâții G, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în,-, județul D, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în comuna, județul D, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, județul D, domiciliată în,-, județul D, domiciliat în,-, județul D, domiciliat în,-, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, județul
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 102/2009 din Baroul Dâmbovița, prin avocat, personal și asistată de avocat, intimatul-reclamant prin avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 7/2009 din Baroul Dâmbovița, lipsă fiind intimații-pârâți G, Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor D, și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus întâmpinări de către procurator pentru intimații, și de către intimatul-reclamant.
Avocat având cuvântul depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,30 lei, atașate și anulate la dosar. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului, că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că înțelege să critice decizia civilă nr. 258/17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, făcând referire la dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă. Reclamantul s-a adresat instanței de judecată, respectiv Judecătoria Pucioasa pentru ca aceasta prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor rămase de pe urma autoarei. Pe parcursul judecării cauzei în fond, instanța prin mai multe cereri a fost investită și cu partajarea averii lui care este de fapt soțul lui. Soluția adoptată de Judecătoria Pucioasaa fost atacată cu apel d e ambele părți, iar prin decizia civilă nr. 399/15 oct. 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelurile și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Nemulțumiți de soluția tribunalului, au formulat recurs, și. Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr. 42/20 ian. 2009 a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea acestei ultime decizii de casare, Curtea de APEL PLOIEȘTIa precizat în mod expres că motivele de apel invocate de reclamant ce vizau lotizarea nu au fost analizate, iar motivele de apel ale celorlalte păți nici nu au fost amintite în decizie.
Cu toate acestea, pe rolul tribunalului s-a înregistrat dosarul cu nr. 3747,-, dosar în care s-au rejudecat apelurile.
În aceste condiții, judecătorii care de fapt au judecata apelurile în primul ciclu procesual au formulat cereri de abținere, dar cu toate acestea un alt complet de judecată care au soluționat cererile de abținere au apreciat că pot să se pronunțe asupra apelurilor cu toate că dumnealor s-au pronunțat anterior, și astfel s-au încălcat dispozițiile art. 24 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pronunțarea completului de judecată care a soluționat cererile de abținere se află înscrisă pe versoul cererii de abținere, dar la dosarul cauzei nu se regăsește încheierea din care să rezulte respingerea cererii de abținere.
Decizia pronunțată în apel în cel de-al doilea ciclu procesual a agravat propria situație a recurenților de azi, în sensul că în primul ciclu procesual soluția le era favorabilă, iar în al doilea ciclu procesual a fost respins apelul, încălcându-se astfel prevederile art. 296 teza a doua Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru a se motiva cele două soluții date de același complet de judecată, respectiv de ce au admis apelul în prima fază procesuală și apoi de ce au respins apelul în cea de a doua fază procesuală. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Susține avocat că, în opinia sa tribunalul a respectat îndrumările Curții de APEL PLOIEȘTI în primul ciclu procesual și anume s-a pronunțat în ceea ce privește apelul declarat de recurenți și a motivat soluția. Nu este obligatoriu ca o parte care declară o cale de atac împotriva unei soluții trebuie să aibă și câștig de cauză. În motivele de recurs se face vorbire de " o înzestrare verbală", dar este prima dată când se spune așa ceva, deși speța de față a trecut prin două cicluri procesuale.
Mai arată avocat că a formulat și depus întâmpinare unde a detailat apărarea.
Solicită respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 510 pronunțată la data de 24.04.2008, Judecătoria Pucioasaa admis în parte și în fond cererea formulată de reclamantul împotriva pârâților G, - decedat, moștenitori fiind, a - decedată, moștenitori fiind, Comisia Locală și Comisia Județeană D; a dispus partajarea averii succesorale rămase la decesul defuncților și conform variantei A de la punctul II din raportul de expertiză, lotizare finală, întocmit de expert; a respins cererea de anulare a titlului de proprietate nr. - din 19.10.2006 formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, Comisia Locală și Comisia Județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor legale, oricare dintre coindivizari poate solicita ieșirea din indiviziune iar partajarea bunurilor se face în natură prin atribuirea pe cât posibil, de bunuri în aceeași cantitate și de aceeași valoare tuturor moștenitorilor; că, în acest sens, s-a constatat că varianta A de la pct. II a raportului de expertiză, varianta finală, corespunde cel mai bine acestui principiu atribuind tuturor moștenitorilor bunuri în natură și respectă în același timp dispozițiile din încheierea de partaj; că prin această încheiere cu privire la terenul din pct. Acasă - care constituie de fapt principalul motiv de neînțelegere dintre părți - s-a reținut că suprafața ce face parte din masa de partaj este de aproximativ 400 mp, iar pe de altă parte s-a reținut că părțile au fost înzestrate de părinți cu terenuri, pentru care au dobândit terenuri pe care acestea și-au ridicat construcții; că la terenul primit de la părinți este cel de 200 mp menționat în certificatul de moștenitor, iar la terenul pe care a edificat casa și care constituie obiectul titlului de proprietate; că prin această variantă sunt respectate și dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă potrivit cărora la formarea loturilor trebuie să se aibă în vedere și modul de folosire a bunurilor, de domiciliul părților; că în acest sens este de remarcat că terenul din pct. Acasă a fost atribuit părților care locuiesc acolo, și, și lui, care potrivit probelor din dosar, în principiu, răspunsurilor la interogatoriu, i se atribuise spre folosință una dintre camerele din casa veche, cealaltă cameră fiind atribuită de părinți celeilalte fiice -, în prezent decedată, iar referitor la cererea prin care se solicită anularea titlului de proprietate, este lipsită de interes de vreme ce terenul respectiv a fost exclus de la masa de partaj, pentru acesta constatându-se că a intervenit uzucapiunea de lungă durată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamantul și pârâții, G, și.
În motivele de apel, reclamantul a criticat sentința civilă întrucât este nemulțumit de faptul că i s-a respins cererea sa de anulare a titlului de proprietate emis pârâtului; că terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate face parte din terenul reținut la masa de partaj, nu cum greșit a reținut instanța de fond; că deși s-a reținut prin IAP că suprafața de 400 mp. a fost uzucapată, în lotizare i s-au dat numai 200 mp.; că este nemulțumit de varianta de lotizare; că expertul a identificat o suprafață de 911 mp deși în actul de vânzare - cumpărare nu erau decât 800 mp. și că solicită omologarea variantelor sau.
Apelanții pârâți, G, și au criticat încheierea de admitere în principiu și sentința, solicitând fie reținerea la masa de partaj a întregii averi ce a aparținut defuncților și, cele două case cu 4 camere și a suprafeței pe care se află aceasta cu excepția suprafeței de 311 mp. și a retrocedate moștenitorilor defuncților întrucât pentru imobilul cu care a fost înzestrat reclamantul nu putea opera uzucapiunea, nefiind împlinit termenul de 30 de ani, fie să se scoată de la masa de partaj, pentru identitate de tratament juridic, imobilele cu care au fost înzestrați (400 mp. și o casă cu 2 camere) și pârâtele și (câte o cameră fiecare), imobile cu privire la care a intervenit uzucapiunea.
Prin întâmpinare, apelantul intimat reclamant a solicitat respingerea apelurilor declarate de pârâți, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect bunurile succesorale conform certificatelor de moștenitor; nu este adevărat că pârâtele și au fost înzestrate cu câte o cameră fiecare și nici că ar fi fost înzestrat cu 2 camere, cele două camere pe care pretinde că le-ar fi primit fiind ocupate abuziv și din anul 1972, de când stăpânește casa, s-a împlinit termenul de 30 de ani, ceea ce nu se poate susține și în cazul pârâților mai sus arătați.
La data de 15.10.2008, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr.399 prin care a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare având în vedere că instanța de fond a respins cererea de anulare a nr.-/19.10.2006 ca fiind lipsită de interes, fără a pune în discuția părților această cerere, fiind încălcat dreptul la apărare al părților, reglementat de art.24 din art.6 și art.129 Cod procedură civilă.
Această decizie a fost casată prin decizia nr.42/20.01.2009 cu motivarea că instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra apelului declarat de apelanții ", și ", sens în care a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Având în vedere că s-a dispus rejudecarea cauzei numai cu privire la apelul declarat de pârâții, și, tribunalul a menținut soluția cu privire la apelul declarat de reclamantul cu aceeași motivare, în sensul că s-a încălcat dreptul la apărare al acestuia prevăzut de art.6 deoarece instanța de fond a admis excepția lipsei de interes privind cererea de anulare a nr.-/19.10.2006 fără a supune dezbaterii în contradictoriu și în ședință publică această cerere.
Cu privire la apelul declarat de pârâții, și aceștia au arătat că în mod greșit nu s-a adus la masa de partaj casa cu 4 camere cu care a fost înzestrat autorul reclamantului, în timp ce casa cu care au fost înzestrați apelanții-pârâți a fost supusă partajului.
Prin decizia civilă nr.258/17 iunie 2009 tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții C, G, împotriva sentinței civile nr. 510/24.04.2008, pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în dosar nr. 751/2006, în contradictoriu cu intimații, I, Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar - și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor-.
A admis apelul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.295 Cod procedură civilă și art.315 Cod procedură civilă că apelanții-pârâți au solicitat a fi reținută la masa de partaj și casa cu care a fost înzestrat autorul reclamantului, deoarece și casa cu care au fost înzestrați pârâții a fost inclusă la masa supusă partajului.
Prin încheierea interlocutorie din 19.01.2007, instanța de fond a reținut la masa supusă împărțirii doar bunurile care au rezultat din înscrisuri, fără a fi reținute și bunurile cu care părțile au fost înzestrate și asupra cărora au dobândit un drept de proprietate exclusivă ca efect al uzucapiunii de lungă durată.
De altfel, apelanții nu au înțeles să facă dovada, potrivit dispozițiilor art.1169 cod civil că imobilul casă cu 4 camere edificat pe terenul de 400 mp situat în punctul "Acasă", comuna, jud. D ar fi făcut obiectul înzestrării verbale către unul dintre moștenitori sau dacă acesta a fost posedat o perioadă de cel puțin 30 de ani de unul și același moștenitor pentru a putea invoca efectul uzucapiunii de lungă durată.
Ca atare, s-a apreciat în mod corect că nu a fost supusă partajului și casa reclamantului, care inițial a fost a tatălui său încă din anul 1951 potrivit mențiunilor din registrul agricol, fiind împlinit termenul de 30 de ani privind uzucapiunea de lungă durată ca urmare a operării joncțiunii posesiilor.
Împotriva sus menționatei decizii au declarat recurs pârâții, și care au susținut că decizia este nelegală și netemeinică în conformitate cu prevederile art.304 Cod pr.civilă, întrucât la judecarea apelului în cel de-al doilea ciclu procesual au participat aceeași magistrați care au soluționat cauza în apel în primul ciclu procesual, încălcându-se astfel dispozițiile art.24 alin.1 Cod pr.civilă, în conformitate cu care judecătorul care a participat la judecarea unei cauze în fond, apel sau recurs nu mai poate face parte din completul de judecată atunci când pricina urmează a fi rejudecată, chiar și în condițiile în care judecătorii au formulat cereri de abținere care au fost respinse.
Au mai susținut recurenții că decizia pronunțată în apel în al doilea ciclu procesual le agravează situația în propria lor cale de atac în sensul că, deși în primul ciclu procesual li se admisese apelul, urmare casării deciziei de către Curtea de APEL PLOIEȘTI și rejudecării pricinii calea lor de atac a fost respinsă încălcându-se astfel disp.art.296 Cod pr.civilă.
Aceiași recurenți au mai arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal și nemotivată, prin încheierea interlocutorie din 19 ianuarie 2007 nereținându-se în masa de împărțit bunurile cu care părțile din proces au fost înzestrate,așa cum au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar și asupra cărora au dobândit un drept de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Prin acțiunea cu care a fost investită Judecătoria Pucioasa reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții G, decedat și reprezentat de, a decedată reprezentată de, Comisia Locală și Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr.18/1991, să se dispună partajarea averii succesorale rămasă la decesul defuncților și, să se anuleze titlul de proprietate nr. -/19 octombrie 2006.
Prin sentința civilă nr.510/24 aprilie 2008 Judecătoria Pucioasaa admis în parte acțiunea, a dispus partajul averii succesorale conform variantei A pct.II din raportul de expertiză și a respins cererea de anulare a titlului de proprietate sus menționat, împotriva acesteia declarând apel reclamantul și pârâții, G, și.
Prin decizia civilă nr.399/15 octombrie 2008 Tribunalul Dâmbovița admițând apelurile reclamantului și pârâților, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând că instanța de fond a respins cererea de anulare a titlului de proprietate nr. - /19 octombrie 2006 ca fiind lipsită de interes fără a pune în discuția părților această excepție, încălcându-se dreptul la apărare al acestora reglementat de art.24 din Constituție, art.6 CEDO și 129 Cod pr.civilă.
Decizia tribunalului a fost casată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.42 /20 ianuarie 2009 motivat de faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra apelului declarat de pârâții, și, trimițând cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Rejudecând pricina, tribunalul prin decizia civilă nr.258/17 iunie 2009 menținut soluția cu privire la apelul declarat de cu aceeași motivare și a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții, G, și.
Un prin motiv de recurs se referă la încălcarea disp.art.24 alin.1 Cod pr.civilă, în condițiile în care aceeași magistrați care s-au pronunțat în primul apel au judecat apelul și în cel de-al doilea ciclu procesual, deși nu puteau face acest lucru față de dispozițiile legale sus menționate.
Critica este neîntemeiată, deoarece din lecturarea celor două decizii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în apel, rezultă că în primul ciclu procesual admițându-se apelurile s-a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, față de împrejurarea că cererea de anulare a titlului de proprietate fiind respinsă ca lipsită de interes, nu a fost pusă în discuția părților încălcându-se dreptul la apărare al acestora.
Este deci clar că magistrații judecând apelul nu s-au pronunțat pe fondul acestuia ci au casat sentința cu trimitere spre rejudecare pentru o chestiune de ordin procedural, astfel că în mod corect au participat și la judecarea celui de-al doilea apel, neputându-se susține că ar fi fost incompatibil față de disp.art.24 alin.1 Cod pr.civilă deoarece nu și-au exprimat opinia cu privire la fondul pricinii.
Că este așa rezultă și din faptul că cererea de abținere formulată de cei doi magistrați a fost respinsă de completul care a soluționat-
Neîntemeiată este și cea de-a doua critică formulată de către recurenți prin care se susține că în propria lor cale de atac li s-a creat o situația mai grea decât în primul ciclu procesual încălcându-se disp.art.296 Cod pr.civilă.
Din actele dosarului reiese că inițial prin decizia civilă nr.399/15 octombrie 2008 s-au admis apelurile declarate de părți pentru motivele arătate mai sus, dar fără a se analiza apelurile declarate de recurenții din prezenta cauză,împrejurare sesizată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, care prin decizia civilă nr.42/20 ianuarie 2009, admițând recursul declarat de aceștia, a casat decizia civilă nr.399/15 octombrie 2008 și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal tocmai pentru că instanța de apel nu a analizat și apelul declarat de recurenții prezenți, în considerentele deciziei tribunalului neamintindu-se de apelurile declarate de aceștia.
Așadar recurenții nu pot susține acum că prin decizia recurată, prin care li s-a respins apelul ca nefondat li s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, deoarece în primul ciclu procesual li s-a admis apelul, apel care la acel moment nici nu a fost analizat, dispunându-se doar în dispozitiv admiterea lui ca urmare a constatării încălcării unor norme procedurale ce atrăgeau nulitatea hotărârii.
Ultima critică vizând neaducerea la masa de partaj a casei cu care a fost înzestrat, autorul lui, se constată că este neîntemeiată deoarece această cerere a fost corect soluționată de instanțele anterioare în raport de actele depuse la dosar și recunoașterile părților, în sensul că acea casă cu patru camere a fost demolată în locul acesteia intimatul edificând o nouă construcție.
Pentru considerentele mai sus arătate recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare prev.de art.304 Cod pr.civilă.
În baza art.274 Cod pr.civilă urmează ca recurenții să fie obligați să plătească intimatului reclamant suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru apărător conform chitanței aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții., toți cu domiciliul în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 258/17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județul D, pârâții G, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în,-, județul D, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în comuna, județul D, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, județul D, domiciliată în,-, județul D, domiciliat în,-, județul D, domiciliat în,-, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, județul D, ca nefondat.
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecători,
C - - - - -
Grefier
- -
Red./
Tehnored./BA
15 ex./30.09.2009
751/2006- Judecătoria Pucioasa
3747,-- Tribunalul Dâmbovița
.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
