Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.143
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRTAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr.691/13.08.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de apel reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de această situație, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamantul Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând intanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a acestuia în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 23.05.2009 pârâtul a fost expulzat din Italia, iar în atare situație, în raport de disp.art.38 lit. b din Legea nr. 248/2005 se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere și prevederile obiectivului nr.2, lit.d din Hotărârea Guvernului nr. 1347/2007 pentru aprobarea Planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu.
Prin sentința civilă nr. 691/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău s- respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată, reținându-se că, deși la data de 23.05.2009 pârâtul a fost expulzat din Italia, urmare a măsurii dispuse de către autoritățile italiene, după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, se impune a fi examinată situația de fapt a acestuia în raport de noua ordine juridică din România, de compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește libertatea cetățeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și de identificare a normei juridice aplicabile în ceea ce privește restrângerea dreptului la liberă circulație.
S-a menționat de Tribunalul Buzău că instanța supremă a statuat că norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice și, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, a constatat că norma aplicabilă în litigiu, prin care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român, este norma comunitară și anume art.18 din Tratat, respectiv art.27 și urm. din Directivă.
În atare context, s-a apreciat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean R nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a putea admite acțiunea de față.
Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat apel reclamanta, în cuprinsul căruia a învederat că dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. d din HG1347/2007 prevăd faptul că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați în Italia pe o perioadă determinată.
Întrucât din documentele depuse la dosar rezultă că pârâtul a fost expluzat din Italia la data de 23.05.2009, reclamanta a învederat că în mod greșit instanța de fond, la judecata pricinii, nu a luat în considerare prevederile actului normativ menționat anterior și în atare situație se justifică admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Pârâtul a fost returnat din Italia la data de 23.05.2009 pe motiv de ședere ilegală pe teritoriul acestei țări, iar prin cererea adresată instanței, Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.
Prin art.5 lit. a din Legea 248/2005, astfel cum a fost modificată și completată, se stabilesc obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate, iar conform art.38 lit.a din același act normativ, " restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Pe de altă parte, prin nr.HG1347/2007 s-a aprobat planul de măsuri pentru sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu.
Cu toate acestea, norma comunitară, respectiv art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie,indiferent de cetățenie, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, o atare măsură putând să fie dispusă cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
Referitor la problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, este de menționat că, potrivit principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva".
Cum potrivit Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, România avea obligația ca până la data de 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită (Legea nr. 248/2005 nefiind până în prezent armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă), la situația de fapt din prezenta speță își găsește aplicabilitatea efectul direct al Directivei.
În raport de considerentele expuse, Curtea apreciază că, în speță, conduita pârâtului, constând în șederea ilegală pe teritoriul Italiei, nu constituie, în înțelesul art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății italiene, care să justifice restrângerea dreptului la liberă circulație al acestuia. O atare soluție se impune în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul normelor comunitare.
Față de toate aceste considerente, curtea, în baza art.296 Cod proc.civilă, va respinge ca nefondat apelul, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr.691/13.08.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, jud.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
- - --- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.CC
6 ex/7.10.2009
nr- Tribunal
-
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
