Obligație de a face. Decizia 660/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 660

Ședința publică din 5 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Veronica Grozescu

JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

- - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții, ambii domiciliați în com., sat-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.175/4.03.2009 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., sat-, jud.

Recurs timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/02.10.2009 și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat în substituire pentru avocat, potrivit împuternicirii avocațiale de la fila 9 dosar, intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la fila 10 dosar, lipsind recurenta-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Părțile având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât, arată că hotărârea instanței de apel a fost dată cu interpretarea greșită a legii, respectiv a disp.art.294 Cod pr.civilă, asimilând astfel criticile cu o nouă cerere.

În continuare precizează că, deși a constatat că reclamanta și-a ridicat fără autorizație locuința în anul 1997, ulterior extinderii realizate de pârâți în anul 1990, instanța face abstracție de constatările expertului constructor, menținând astfel dispozițiile sentinței instanței de fond în ce privește obligarea pârâților de a-și retrage streașina de la extindere cu 0,20

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel și pe fond respingerea acțiunii, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că hotărârile pronunțate de instanțele anterioare sunt date cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Apreciază că în mod corect a fost admisă cererea intimatei privind obligarea pârâților la retragerea streșinii de la extindere la 0,20 față de ul acesteia și montarea jgheabului și a burlanului de scurgere a apelor pluviale pe proprietatea lor, deoarece acestea se scurg pe peretele reclamantei.

Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, cu obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților - să-și modifice acoperișul casei care este situat deasupra ului casei sale; să reamplaseze conducta de scurgere a apelor menajere care în prezent este lipită de pereții casei sale și de fundația gardului, ce desparte proprietățile ( lucrare ce a dus la degradarea celor două construcții proprietatea sa); să realizeze lucrările menționate în termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva sentinței, iar după acest termen să fie obligați la daune cominatorii în limita a câte 100 RON pentru fiecare zi de întârziere; să plătească c/valoarea stricăciunilor aduse la zidul casei și a gardului, estimate provizoriu la 200 RON.

In motivarea acțiunii, reclamanta arătat că locuiește în comuna Tg., sat-, iar pârâții în aceeași localitate, la nr. 1054, fiind vecini cu proprietatea sa, iar datorită faptului că acoperișul casei lor este situat deasupra ului casei sale, apele pluviale se scurg pe peretele său, ceea ce a dus la apariția igrasiei, căderea tencuielii si a faianței.

Reclamanta mai precizat că, în privința celei de-a doua lucrări, conducta de scurgere a apei menajere, aceasta a fost amplasată lipit de peretele casei sale, într-un canal cu o adâncime de aproximativ 80 cm., pe lungime de 12, în vecinătatea gardului ce desparte proprietățile, construcție din fundație de beton cu stâlpi metalici, iar condensul conductei, alăturat scurgerii apelor pluviale pe același perete, dus la consecințele menționate, iar în privința gardului au apărut crăpături în fundația de beton prin canalul făcut.

La data de 24.04.2007, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților, întrucât aceștia nu au niciun fel de contribuție la edificarea construcției, în condițiile în care terenul pe care a fost realizată aceasta este proprietatea soților și .

In ceea ce privește fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, cu autorizația pentru executări de lucrări nr. 1809/19.10.1967, fostul S Popular al comunei a autorizat, la cererea lui, construirea unei case în perimetrul construibil al comunei, construcție ce a fost edificată din cărămidă pe fundație de beton, cu învelitoare din tablă, pe un teren de 720 mp. la o distanta de 8 de hotarul șoselei, situație în care afirmațiile reclamantei sunt nefondate, de vreme ce, până în prezent, nu li s-a reproșat nerespectarea autorizației.

După punerea în discuție a părților, la termenul de judecată din data de 24.04.2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților și .

În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr.11136/30.11.2007, Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea și dispus ca pârâții să-si retragă streașina de la extindere la 0,20. față de ul reclamantei, să monteze jgheabul și burlanul de scurgere a apelor pluviale pe proprietatea lor, să monteze definitiv burlanele de scurgere apelor pe proprietatea pârâților.

Prin aceeași sentință, pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 749,35 lei conform raportului de expertiză, reprezentând contravaloarea prejudiciului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că atât reclamanta, cât și pârâții, pe lângă construcțiile realizate cu autorizație de construire, au edificat extinderi fără a avea asemenea autorizație, alipite de primele construcții, iar, în plus, și au executat o fosă septică amplasată la o distanță mai mică de 3 m față de rețeaua de distribuție a apei potabile și de 10 metri de casa reclamantei, cauzând acesteia prejudicii, fosă ce a fost astupată, urmând a fi reamplasată cu respectarea normelor sanitare.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit concluziilor expertului în specia-litatea construcții, se impune ca pârâții să-și retragă streașina astfel încât jgheabul de colectare a apelor pluviale să fie la o distanță de 20 de cm față de peretele, dar și ca acesta și burlanul să asigure scurgerea apelor pluviale pe proprietatea familiei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, arătând că hotărârea primei instanțe este întemeiată, cu excepția cheltuielilor de judecată care nu i-au fost acordate în totalitate, respectiv cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizei.

Deasemenea, și pârâții și au declarat apel împotriva aceleiași hotărâri, arătând că instanța nu a sesizat faptul că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului care se învecinează cu cel proprietatea lor, ceea ce conduce la concluzia că acțiunea nu este admisibilă. Instanța nu a luat în considerare constatările expertului construcții civile, ci doar concluziile acestuia, față de împrejurarea că pârâții au efectuat extinderile înaintea reclamantei, motiv pentru care nu li se poate imputa niciunul dintre neajunsurile invocate prin acțiune. Prin urmare, cum reclamanta a construit fără autorizație o casă chiar pe linia de hotar, profitând de bunăvoința pârâților, este inadmisibil să pretindă și să obțină diverse corecții la construcție.

Prin decizia civilă nr. 175/4.03.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul pârâților, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința civilă nr. 11136/30.11.2007 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că a obligat pârâții la plata către reclamantă și a sumei de 600 lei, reprezentând onorariu expert.

În luarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că:

- în faza procesuală a apelului, reclamanta a depus la dosar adeverința nr. 35/8.0.1.2007 emisă de Primăria comunei, din care rezultă că figurează în evidențele agricole ale comunei respective cu o casă de locuit în suprafață de 78 mp. și anexe gospodărești, precum și cu suprafața de 765 mp. teren curți-construcții. Într-adevăr, mențiunile din registrul agricol au caracter declarativ, însă adeverința, coroborată cu declarația martorului, generează în favoarea reclamantei o prezumție de proprietate, care nu a fost răsturnată de pârâți;

- în mod corect prima instanță a omologat concluziile raportului de expertiză constructor ing., din care rezultă că, atât reclamanta, cât și pârâți și-au extins locuințele fără a avea dovada de construire;

- împrejurarea că pârâții și-au extins locuința în anul 1990, iar reclamanta în perioada 1996-1997, nu este de natură a înlătura aplicabilitatea art. 615 Cod civil, care statuează că orice proprietar este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul său, iar nu pe locul vecinului.

Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții, susținând, în esență, că:

- instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 294 Cod proc.civilă, când a asimilat excepția inadmisibilității acțiunii cu o cerere nouă, formulată pentru prima dată în apel. Este evidentă interpretarea greșită a instanței de apel din moment ce invocarea acestei excepții reprezintă un mijloc de apărare;

- întrucât reclamanta și-a edificat locuința fără autorizație în anul 1997, ulterior extinderii realizate de ei, pârâții, în anul 1990, nu li se poate imputa niciunul din neajunsurile reclamate prin acțiune. În caz contrar, se ajunge la situația inadmisibilă ca intimata, deși a construit fără autorizație o casă chiar pe linia de hotar, profitând de înțelegerea lor, să le pretindă să aducă diverse corecții construcției lor preexistente.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

Din lecturarea deciziei recurate, se reține că, deși tribunalul a menționat că inadmisibilitatea acțiunii a fost invocată pentru prima dată în apel, a analizat acest mijloc de apărare.

Deci, sub acest aspect, recursul este nefondat.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se impun următoarele precizări:

Conform raportului de expertiză constructor ing., efectuat în cauză, pârâții și-au extins locuința în anul 1990, fără autorizație de construire, iar ulterior, în perioada 1996-1997, reclamanta a edificat pe linia de hotar o construcție, deasemenea fără autorizație. Atât construcția veche, cât și extinderea pârâților au acoperișul tip șarpantă cu panta de scurgere pe terenul proprietatea lor, fără să creeze prejudicii reclamantei. este prevăzut cu jgheab de colectare a apelor pluviale și numai într-un punct există contact cu peretele construcției reclamantei.

În contextul prezentat, se relevă o serie de elemente ce denotă reaua credință a reclamantei.

Astfel, deși pârâții și-au extins construcția în 1990, nici la momentul respectiv și nici ulterior, până în anul 2007- data introducerii acțiunii, reclamanta nu și-a exprimat în nici un fel dezacordul față de modalitatea în care a fost executată. Ca atare, pasivitatea sa timp de 17 ani echivalează cu acordul său tacit.

Reclamanta a edificat construcția în perioada 1996-1997, fără autorizație de construire, exact pe linia de hotar. Și-a amplasat astfel construcția, fără a ține seama de eventualele inconveniente ce ar decurge din aceasta.

Față de considerentele expuse, prin raportare la principiul de drept, conform căruia "nimănui nu-i este permis să se prevaleze de propria incorectitudine, imoralitate pentru protecția unui drept", Curtea, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, va admite recursul, va modifica în tot ambele hotărâri și, pe fond, va respinge acțiunea ca nefondată.

În baza art. 274 Cod proc.civilă, intimata va fi obligată să plătească recurenților suma de 4,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții, ambii domiciliați în com., sat-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.175/4.03.2009 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., sat-, jud.P și în consecință:

Modifică în tot atât decizia civilă nr. 175/4.03.2009 a Tribunalului Prahova, cât și sentința civilă nr. 11136/30.11.2007 a Judecătoriei Ploiești și, pe fond, respinge acțiunea ca nefondată.

Obligă intimata să plătească recurenților suma de 4,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5 octombrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

- - --- - -- -

Grefier,

Red.

Tehnored.CC

6 ex./7.10.2009

nr- Judecătoria Ploiești

nr- Tribunalul Prahova

,

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120/2006

Președinte:Veronica Grozescu
Judecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 660/2009. Curtea de Apel Ploiesti