Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.152/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare,cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, apelul civil declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr.542/C/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată apelul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, semnat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Procuror având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 542/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr- s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B de restrângere pentru o perioadă de până la 3 ani a exercitării dreptului pârâtului la libera circulați în Elveția.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 2835/103 din 02.09.2008 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului pentru o perioadă de cel mult 3 ani în Elveția, țară din care a fost returnat la 17.07.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat între cele două țări, aprobat prin nr.HG 411/1996.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român și a tratatelor și convențiilor pe care acesta le-a ratificat, care trebuie să probeze că are capacitatea de a stopa migrația ilegală. De aceea, prin art. 5 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată, în sarcina acestora s-a instituit atât obligația de a respecta legislația României și de a nu desfășura activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale, cât și obligația de a respecta legislația statului în care se află precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul acestuia.
În cazul nerespectării acestor obligații art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 prevede că "Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 anicu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat". Această prevedere respectă dispozițiile art. 2 alin. 4 al Protocolului nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A mai arătat că returnarea unui cetățean român, în baza unui acord de readmisie, se dispune în mod evident numai atunci când acesta a încălcat ordinea juridică internă a statului care a dispus măsura, astfel că se poate considera că această măsură face dovada deplină a nerespectării de către pârât a condițiilor de călătorie în străinătate.
Din examinarea actelor dosarului, raportat la textele de lege incidente în cauză, tribunalul a apreciat că sesizarea este nefondată, deoarece pentru restrângerea unui drept constituțional al pârâtului - cum este cel la liberă circulație - reclamanta nu a produs decât dovezi indirecte, provenind tot de la pârât, constând în declarația că ar fi fost reținut de autoritățile elvețiene pentru că ar fi sustras de la o persoană suma de 70 franci, fără a fi fost condamnat în baza acestei acuzații, și în înscrisul intitulat "Talon" în care el recunoaște că ar fi fost returnat din Elveția.
Tribunalul a apreciat că dreptul la liberă circulație și de ședere în străinătate este, pentru cetățenii români, unul dintre cele mai importante drepturi constituționale dobândite după anul 1989 iar pentru restricționarea exercitării lui este necesar să se prezinte probe indubitabile privind încălcarea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 248/2005. Dacă se acceptă ideea că simpla returnare a pârâtului din Elveția ar constitui o prezumție absolută că a încălcat ordinea juridică internă a acestui stat se ajunge la nesocotirea altui drept fundamental al acestuia, respectiv cel la apărare.
Întrucât cetățenilor români li se poate restrânge dreptul la liberă circulație doar în condițiile în care față de ei s-a luat măsura expulzării dovedită cu decizia de expulzare, în lipsa acestei dovezi restricționarea dreptului pârâtului la liberă circulație în străinătate ar fi nelegală, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Direcția Generală de Pașapoarte, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-. Apelanta a solicitat restrângerea dreptului la libera circulație în Elveția a intimatului-pârât. Susține apelanta că în mod greșit instanța a apreciat că intimatul nu a încălcat ordinea juridică internă a acestui stat. Din contră, se arată că intimatul nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Elveția în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile elvețiene competente.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și anume împrejurarea că intimatul pârât a fost returnat la data de 17.07.2008 de autoritățile elvețiene în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Conform dispozițiilor art.2 alin.2 din Protocolul nr.4 la Convenția europeană a drepturilor omului "orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa".
Acest drept poate cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de dispozițiile art.2 paragraful 3 și 4 din Protocolul nr.4 și anume limitările acestui drept trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică, necesitate realizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a dreptului în discuție și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
În cauză se reține că reclamanta nu a produs nicio dovadă directă că prezența pârâtului pe teritoriul Elveției ar putea constitui o amenințare reală și suficient de gravă pentru ordinea publică care să justifice luarea măsurii solicitate.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislația primară, art.18.1 prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.
În legislația secundară, Directiva Consiliului nr.38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr.1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE ȘI 93/96/CEE publicată în Oficial al Uniunii Europene nr.L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește prin art.27, că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic, aprobată prin Legea nr.260/2005 și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art.35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr.38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art.1161 Cod civil, incidența vreuneia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, se constată că instanța Tribunalului Neamța pronunțat o hotărâre egală, dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.542/C din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu domiciliul în P N,-, -.A,.4,.10, jud.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - -
red.sent.
red.dec../13.11.2008
tehnored./13.11.2008/4 ex.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
