Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 18/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat de procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.993 din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, domiciliată în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte și intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, procuror -, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Procuror - pune concluzii de admitere a apelului, pe cale de consecință urmând a fi desființată sentința și, pe fond, admisă acțiunea, în sensul restrângerii dreptului de liberă circulație pentru intimata, pe o perioadă de până la 3 ani, potrivit dispozițiilor Legii nr.248/2005. Arată că instanța de fond a luat în considerare numai dispozițiile legale din dreptul comunitar. De asemenea, precizează că intimata a fost returnată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de înșelăciune, iar această infracțiune prezintă risc de repetare, dat fiind faptul că aceasta este analfabetă.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 29.09.2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a fost returnată din Belgia, la data de 19.06.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG825/1995, publicată în Monitorul Oficial nr.241/1995.
Măsura se impune în baza dispozițiilor art.5 și art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate și în baza art.2, pct.3 și 4 din Protocolul Adițional nr.4 la.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.248/2005 și ale Codului d e procedură civilă.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.993/20.11.2008, a respins cererea ca neîntemeiată reținând următoarele considerente:
Potrivit procesului-verbal de consemnare a declarației verbale de la fila 3 din dosar, pârâta a ieșit din țară legal, la data de 19.05.2008, prin Vama Nădlac, a tranzitat Ungaria și Austria, ajungând în Belgia, unde a locuit în cu chirie. În această perioadă a cerșit pentru a se întreține. În data de 16.06.2008 a fost reținută de poliție și dusă într-un centru pentru străini. Nu a fost judecată și nici condamnată, fiind returnată în România, la data de 19.06.2008, cu avionul companiei.
Este adevărat că dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate prevăd posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români care au fost returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, însă acestea trebuie să fie interpretate și aplicate în conformitate cu legislația europeană și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție.
Astfel, potrivit art.39 din Tratatul de instituire a comunităților europene (versiunea consolidată prin Tratatul d l Amsterdam ):
,Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul comunității.
Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă.
Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul:
a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
c) de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu legile, regulamentele și normele administrative, care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;
d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost încadrat în muncă în acel stat, în condițiile care vor face obiectul unor regulamente de aplicare adoptate de comisie.
Dispozițiile prezentului articol, nu se aplică încadrării în administrația publică."
De asemenea, potrivit art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și ședere, pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii uniunii și membrii familiilor acestora:
,Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Pentru a stabili dacă persoana respectivă reprezintă un pericol pentru ordinea publică sau siguranța publică, la eliberarea certificatului de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregistrare, în termen de cel mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe teritoriul său sau de la data la care persoana și-a semnalat prezența pe teritoriul său în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) ori la eliberarea permisului de ședere, statul membru gazdă poate, în cazul în care consideră indispensabil, să ceară statului membru de origine sau, dacă este necesar, altor state membre să îi furnizeze informații privind antecedentele persoanei respective. Această consultare nu poate avea un caracter sistematic. Statul membru consultat răspunde în termen de două luni.
Statul membru care a eliberat pașaportul sau cartea de identitate permite titularului documentului care a fost expulzat din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică de pe teritoriul altui stat membru să reintre pe teritoriul său fără nici o formalitate, chiar dacă documentul nu mai este valabil sau dacă cetățenia titularului este contestată".
Din dispozițiile textelor citate anterior, care se aplică direct (principiul efectului direct al dreptului comunitar a fost consacrat în Hotărârea Curții din 5 februarie 1963, en Loos Adminitratie der, 26/62, 3) și cu prioritate față de dreptul intern (principiul supremației dreptului comunitar a fost consacrat prin Hotărârea Curții din 15 iulie 1964, Costa, 6/64, 1964, p. 1141), rezultă că restrângerea dreptului la liberă circulație se poate dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, respectându-se totodată principiul proporționalității.
În prezenta cauză, pe lângă faptul că se invocă restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtei de către țara al cărei cetățean este, iar nu de către țara în care a locuit nelegal, aspect nereglementat de directivă, s-a dispus returnarea acesteia din Belgia, fără să se invoce și să se dovedească existența vreunuia dintre motivele pentru care se poate dispune restrângerea dreptului la libera circulație a persoanelor.
Faptul că față de pârâtă a fost luată măsura returnării în România, prin Ordinul de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate în acest sens, emis de Serviciul Public de Interne - Direcția Generală a Oficiului pentru din, la data de 16.06.2008, fiind reținută în sarcina acesteia fapta de tentativă la înșelăciune, nu justifică luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație, în condițiile în care nu există o hotărâre de condamnare definitivă pentru săvârșirea acestei infracțiuni, care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură, sau vreun alt act de sancționare a unor fapte care să se încadreze în noțiunile de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Tot astfel, potrivit art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:
, se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa.
Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa.
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică"
Și din acest text, care, potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de reglementările interne, rezultă că, restrângerea dreptului la liberă circulație se poate dispune numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, ratificată prin Legea nr.30/1994, respectiv pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora și numai dacă aceasta constituie o măsură necesară într-o societate democratică.
Din niciuna din probele administrate în cauză nu rezultă prezența vreunuia dintre cazurile în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a persoanelor. Pârâta este bănuită că a săvârșit anumite fapte pe teritoriul Belgiei, însă, pe de o parte, nu există nici un fel de dovezi în acest sens, iar pe de altă parte, săvârșirea unor astfel de fapte pe teritoriul altui stat nu justifică restrângerea dreptului la liberă circulație pe teritoriul României, în temeiul dispozițiilor legale citate anterior.
De altfel, dreptul la liberă circulație este garantat și de Constituția României, care prevede în art. 25 că:
,Dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară".
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate arătând, în esență, că pârâta a fost returnată din Belgia, la data de 19.06.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, fără ca autoritățile române să poată cenzura această returnare, iar din Decizia din 16.06.2008 emisă la rezultă că pârâta se face vinovată de flagrant delict de înșelăciune.
S-a arătat că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație al cetățenilor români poate fi dispusă potrivit art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, adoptată potrivit dispozițiilor art.25, 17 și 53 din Constituția României, iar Curtea Constituțională, prin decizia nr.855/28.11.2006 a reținut că legea susmenționată se constituie într-un demers necesar într-o societate democratică având la bază sistemul de valori și principii umaniste promovate în spațiul european.
S-a mai reținut că Legea nr.248/2005, modificată și completată prin nr.OG5/2005, asigură implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte.
S-a mai arătat că și Curtea Europeană de Justiție a statuat că statelor membre nu le este interzis controlul persoanelor aflate pe teritoriul lor și impunerea unor restricții în conformitate cu legislația proprie și legislația europeană.
Reclamanta a arătat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că art.2 al.1 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie interpretat în sensul că orice persoană care se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula în mod liber pe teritoriul acelui stat și dreptul de a-și alege în același mod reședința în conformitate cu reglementările legale existente în materie.
S-a arătat și faptul că România a negociat o perioadă de tranziție de 2 până la 7 ani începând cu 01.01.2007, la capitolul privind libera circulație a persoanelor, astfel că unele state membre pot continua să aplice restricții pentru cetățenii noilor state pe o perioadă de 2 ani după aderare, iar unul dintre criteriile de aderare la Uniune este adoptarea și transpunerea în legislația națională a acquis-ului comunitar, acceptarea și ducerea la îndeplinire a drepturilor și obligațiilor negociate și asumate cu ocazia negocierilor.
Apelul este nefondat.
La data pronunțării sentinței apelate România devenise stat membru al, cu statut de partener egal în drepturi și obligații, cetățenii români devenind conform art.17 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, cetățeni ai și beneficiari ai dreptului de liberă circulație în aceleași condiții ca toți ceilalți cetățeni ai Uniunii, aplicându-li-se aceleași norme comunitare ce consacră principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor.
Deși prin dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 se prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români care au fost returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat, aceste dispoziții trebuie să fie interpretate și aplicate în conformitate cu legislația europeană și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție.
Spre deosebire de reglementarea internă, Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și familiilor acestora, constituie o reglementare mai favorabilă.
Conform art.20 al.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pacte și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a consacrat în jurisprudența sa superioritatea și efectul direct al reglementărilor comunitare, ca făcând parte, cu de prioritate, din ordinea publică aplicabilă pe teritoriul statelor membre.
Art.10 din Tratatul de instituire a Comunității Europene impune inclusiv instanțelor judecătorești române respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Din examinarea prevederilor Legii nr.248/2005 și a dispozițiilor Directivei nr.2004/38/, curtea constată că între normele interne și cele comunitare există neconcordanțe, cele comunitare fiind mai favorabile și suficient de precise pentru a fi aplicate direct.
Din perspectiva art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, pentru a se dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate, inclusiv pe teritoriul statelor membre, este suficient ca acesta să fi fost returnat din statul cu privire la teritoriul căruia se solicită a fi adoptată măsura, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art.27 din Directiva 2004/38/CE stabilește expres și limitativ cazurile în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii Europene, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice și sănătății publice.
Ca atare, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind, parțial, neconcordantă cu cea comunitară, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental la liberă circulație și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În cauza de față, pârâta a fost returnată din Belgia, la 19.06.2008, fiind reținută în sarcina acesteia fapte de tentativă la înșelăciune, în condițiile în care nu există o hotărâre de condamnare definitivă pentru săvârșirea acestei infracțiuni, care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură sau vreun alt act de sancționare a unor fapte care să se încadreze în noțiunile de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, astfel că motivul invocat nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de Directiva nr.2004/38/
În consecință, curtea, constatând că sentința apelată este legală și temeinică, va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.993/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, domiciliată în Râmnicu V,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.7/06.02.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
