Speta Legea 10/2001. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 20/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de intimatul MUNICIPIUL RÂMNICU V-PRIN PRIMAR, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.856 din data de 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic, pentru apelantul-intimat Municipiul Râmnicu V-prin primar, în baza delegației de la dosar și intimatul-contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru apelantul-intimat Municipiul Râmnicu V-prin primar, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, potrivit motivelor expuse pe larg în scris.
Intimatul-contestator solicită respingerea apelului și menținerea sentinței Tribunalului Vâlcea, aceasta fiind legală și temeinică. Arată că dovezile aflate la dosarul cauzei sunt mai mult decât relevante. De asemenea, precizează că intimatul a dat o autorizație de demolare, în baza unei cereri false.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr- din 25.06.2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă (inițial sub nr- din 30.04.2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal), contestatorul --, l-a chemat în judecată pe intimatul Municipiul Râmnicu V, reprezentat prin Primarul localității, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr.1389/03.03.2008 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V privind respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru construcția demolată și recunoașterea dreptului la despăgubiri conform art.10 din Legea nr.10/2001.
În motivarea acțiunii, contestatorul a susținut că a formulat cerere de despăgubiri la data de 31.07.2001, la Prefectura Județului V, înregistrată sub nr.7113, care a fost transmisă spre soluționare Primăriei Municipiului Râmnicu V, dosarul fiind înregistrat sub nr.1603.
De asemenea, a susținit că raportul nr.7551/22.02.2008, întocmit de Comisia internă de analiză a notificărilor, care a stat la baza Dispoziției nr.1389/03.03.2008, nu demonstrează printr-un act valabil lipsa dreptului său.
Solicită să se dispună ca autoritatea locală, care prin exces de putere i-a nesocotit dreptul, să depună actul la care face referire, respectiv, Autorizația de demolare nr.3236/27.04.1976, act pe care susține că l-a văzut și care nu poartă semnătura mamei sale.
Prin întâmpinarea de la fila nr.11 din dosar, Municipiul Râmnicu V, reprezentat prin primarul localității, a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că imobilul situat în Râmnicu V,-, actuala str.- -, conform Autorizației de demolare nr.3236/27.04.1976 eliberată de fostul Consiliu Popular al Municipiului Râmnicu V, a fost demolat la cererea autoarei contestatorului, iar în această situație, consideră că moștenitorului nu i se cuvin despăgubiri, chiar dacă în autorizație se face mențiunea că demolarea s-a făcut în interesul consiliului local, pentru sistematizarea localității și construirea de blocuri de locuințe.
Pentru aceste considerente, apreciază că în mod legal și temeinic i-a respins cererea de despăgubiri contestatorului, cu privire la teren, precizând că suprafața de 272. i-a fost restituită contestatorului prin Ordinul Prefectului nr.259 din 10 decembrie 2002.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.856/09.10.2008 a admis contestația, a anulat Dispoziția nr.1389/03.03.2008 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V, pe care l-a obligat să emită o nouă dispoziție prin care să facă propunere de despăgubiri în favoarea contestatorului pentru construcția deținută de autoarea sa în Râmnicu V,-, demolată în anul 1976 și să înainteze către Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor, dispoziția, documentația aferentă și sentința tribunalului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că la soluționarea notificării adresate, Primarul Municipiului Râmnicu Vaa preciat și interpretat greșit autorizația de demolare nr.3236/27.04.1976 eliberată de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Râmnicu V, prin care s-a autorizat demolarea imobilului din-, cererea autoarei contestatorului, precum și mențiunile că "demolarea s-a făcut în interesul Consiliului Popular local", iar "terenul se va statului", de aici decurgând o aplicare greșită a Legii nr.10 din 8 februarie 2001 (*** republicată), privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la cazul în speță.
Potrivit art.2 (1) în sensul acestei legi, prin "imobile preluate în mod abuziv" se înțelege: a) imobilele naționalizate prin Decretul nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr.119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare; b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist; c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr.410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr.478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art.813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate; e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr.111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial; g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile; h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare; i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat".
Enumerarea făcută de legiuitor nu este exhaustivă, sub incidența legii intrând și alte situații de preluare, la lit. h și i, reținându-se: "h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare; i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat".
Motivarea că imobilul situat în Râmnicu V,-, conform autorizației de demolare nr.3236/27.04.1976 eliberată de fostul Consiliu Popular al Municipiului Râmnicu V, a fost demolat la cererea autoarei contestatorului, iar în această situație, moștenitorului nu i se cuvin despăgubiri, chiar dacă în autorizație se face mențiunea că demolarea s-a făcut în interesul Consiliului local, pentru sistematizarea localității și construirea de blocuri de locuințe, este contrară dispozițiilor legale citate mai sus și concluziilor reale ce se desprind din aceste înscrisuri.
Cererea de demolare nr.3236/20.04.1976 formulată de autoarea, nu este semnată, existând dubii, dacă la nivelul anului 1976, aceasta și-a exprimat valabil consimțământul, atunci când solicita autorităților locale să-i autorizeze demolarea locuinței proprietate personală din-, pentru a statului terenul de 272.
În interpretarea modului de preluare, nu este lipsită de importanță, așa cum a apreciat Primarul Municipiului Râmnicu V, mențiunea făcută în autorizație, în sensul că "demolarea s-a făcut în interesul Consiliului Popular local", motiv pentru care autoarea a și fost scutită de plata taxelor de timbru aferente.
Astfel, tribunalul a apreciat că, de fapt, este vorba despre un act de preluare abuzivă al autorităților locale, mascat sub forma unei autorizații de demolare care nu urmărea un interes al proprietarei, ci, un interes al autorității, moștenitorul solicitant având dreptul la despăgubiri.
Conform art.10 alin.(1) din Legea nr.10 din 8 februarie 2001 (*** republicată), privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, "în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".
Având în vedere această dispoziție legală, a fost admisă contestația în sensul arătat mai sus, Dispoziția nr.1389/03.03.2008 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V, prin care se refuză propunerea de despăgubiri pentru construcția demolată, fiind nelegală și netemeinică.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul Râmnicu V prin reprezentantul său legal - Primarul Municipiului Râmnicu V criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că instanța de fond a apreciat greșit că demolarea construcției, ce a făcut obiectul notificării, a fost un act de preluare abuzivă, mascată sub forma unei autorizații de demolare care nu urmărea un interes al poporului, ci un interes al autorității locale.
S-a arătat că punctul de vedere al intimatului, exprimat și prin întâmpinarea depusă la fond, rămâne același și anume că demolarea efectuată la cererea proprietarului nu reprezintă o preluare abuzivă, iar dispozițiile Legii nr.10/2001 nu prevăd expres că se pot acorda despăgubiri într-o asemenea situație.
Ca atare, neexistând un act de preluare, respectiv decret de expropriere sau altceva, nu se pot propune despăgubiri, situație în care contestația trebuia respinsă ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată în apel, contestatorul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat arătând că acesta nu cuprinde motivele de fapt și de drept, conform art.287 Cod procedură civilă și în această situație instanța se va pronunța, în fond, urmare pe baza celor invocate la prima instanță.
Apelul este nefondat.
Potrivit art.295 al.1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Referitor la stabilirea situației de fapt trebuie reținut că tribunalul a interpretat corect probele administrate în cauză, fiind evident că, în cauză, față de cererea de demolare, din 1976, nesemnată de autoarea contestatorului și față de mențiunile din autorizația de demolare, în sensul că demolarea s-a făcut în interesul Consiliului Popular, este vorba de o preluare abuzivă a imobilului casă, mascată sub forma unei autorizații de demolare, care nu urmărea un interes al proprietarei, ci un interes al autorității.
În aceste condiții, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.2 al.1 lit.i din Legea nr.10/2001, fiind vorba de un imobil preluat fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale administrației de stat.
În aceste condiții, contestatorul fiind persoană îndreptățită, potrivit art.4 al.2 rap. la art.3 al.1 lit.a din Legea nr.10/2001, la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, rezultă că sentința apelată este legală și temeinică, iar apelul este nefondat.
În consecință, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de intimatul MUNICIPIUL RÂMNICU V - PRIN PRIMAR, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.856/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimat fiind contestatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/06.02.2009.
Jud.fond: St.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
