Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 184/A/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat prin
Procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr.1290 din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr.unic - având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, în contradictoriu cu intimatul .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și apelanta a depus la dosar chitanță în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei-reprezentând taxa de timbru datorată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei parchetului.
Procuror solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE din legislația europeană.
Față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1290/1.10.2008 a Tribunalului Alba -secția civilă a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul, privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a celui în cauză în Franța pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că art.38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art.148 alin.2 și alin.4 din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispozițiilor art.207 alin.1 și 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr.2004/38/CE restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin.2 textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză și art.6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sun garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține reclamanta.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile de drept comunitar sunt de imediată aplicare.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată în raport cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație.
Pârâtul a fost returnat din Franța pentru o ședere ilegală, fără să fie judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
De aceea, față de art.27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului le liberă circulație a pârâtului doar pentru motivul șederii ilegale în Franța, nu se respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit.
Împotriva sentinței civile nr.1290/1.10.2008 a Tribunalului Alba -secția civilă a declarat apel Direcția Generală de pașapoarte B din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea ei cu consecința admiterii acțiunii.
În expunerea de motive în esență se arată că potrivit dispozițiilor art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Mai arată că, potrivit art.25 din Constituție, dreptul la liberă circulație în țară și străinătate este garantat de lege, ea neavând un caracter absolut, ci trebuie să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege, inclusiv art.5 din Legea 248/2005.
Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art.5, poate duce la returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza acordului de readmisie. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al în baza unui atare acord se aplică când s-a încălcat ordinea juridică interioară a acelui stat.
Ori pârâtul fiind în culpă, se impunea a fi luată o atare măsură de returnare, el nerespectând condițiile de ședere în Franța la momentul verificărilor efectuate de autoritățile franceze.
Analizând apelul prin prisma acestor aspecte se constată a fi nefondat.
că potrivit art.38 din Legea 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru cel mult 3 ani în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
-cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
-cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Prin urmare restrângerea unui atare drept fundamental la libera circulație poate fi luată doar dacă se impune pentru asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori protejarea libertății altora, așa cum în mod judicios a conchis și prima instanță.
Mai mult luarea unei atari măsuri excepționale impune respectarea principiului proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al celui în cauză, care trebuie evident să însemne o amenințare reală, actuală, suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În speță, indubitabil nu s-a făcut dovada unor atari împrejurări, din care să reiasă că intimatul pârât au fi adus atingere gravă intereselor României, sau relației ei bilaterale cu Statul Francez din care a fost returnat. Desigur, Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, garantează prin conținutul art.2 un atare drept care așa cum arată și apelanta nu este unul absolut. El poate fi restrâns, conform paragrafului 4 al art.2 din documentul citat cu condiția dovedirii împrejurărilor care justifică acest lucru.
În contextul acestor aspecte, apelul este nefondat și urmează ca în contextul art.296 cod procedură civilă să fie respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul MIRA împotriva sentinței civile nr.1290/2008 pronunțată de Tribunalul Alba -secția civilă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - semn. conf. art. 261 grefier șef |
Red.
Dact.5 ex/25.11.2008
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Anca Neamțiu
