Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 418/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 418/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către petenții, și -toți prin mandatar împotriva deciziei civile nr.222 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, în contradictoriu cu intimatul STATUL R reprezentat de MUNICIPIUL S prin PRIMAR.
Având în vedere că d-na judecător Carla -titulară a completului de judecată C2 recurs civil de joi - lipsește din instanță fiind în concediu pentru îngrijirea copilului de până la 2 ani, completul a fost complinit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și Hotărârea nr.29 din 28 octombrie 2008 Colegiului de conducere al Curții de APEL ALBA IULIA prin participarea d-nei judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru petenții recurenți, lipsind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, scutit de taxă, iar prin registratură s-a depus la dosar, trimisă prin fax, întâmpinare din partea intimatului Statul Român prin Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar.
Avocatul recurenților depune la dosar chitanța reprezentând onorariul de avocat.
Instanța procedează la lecturarea întâmpinării, față de împrejurarea că aceasta a fost trimisă prin fax într-un singur exemplar.
Avocat pentru recurenți declară că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării și nu are alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru petenții recurenți solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Sibiu. În continuare susține motivele invocate în scris arătând, în esență, că apelul Primarului municipiului Sibiu este inadmisibil întrucât cauza se judecă în procedura necontencioasă, acesta fiind indicat în cerere doar pentru opozabilitate. Mai arată că instanța de fond a judecat corect cauza în procedura necontencioasă, doar ei puteau apela sentința în cazul în care cererea ar fi fost respinsă, dar instanța de apel, în ciuda excepției invocate de petenți, a schimbat sentința și a admis apelul intimatului ignorând decizia de îndrumare dată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Solicită cheltuieli de judecată.
Notă: după dezbaterea cauzei se depun prin registratură încă două exemplare din întâmpinarea trimisă prin fax de intimat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1390 din 3.03.2008 a Judecătoriei Sibiua fost admisă plângerea promovată sub nr.8695 din 29.10.2007 de petenții, -, prin mandatar, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar, dispunându-se anularea încheierii CF 35454/2007 și radierea din CF 49777 Sibiu a celor notate sub B 2,3,4,5 și C 1,2,3,4 obligând la înscrierea dreptului asupra apartamentului 3 de la pe numele petenților, câte 1/3 fiecare, cu titlu de restituire în natură în baza prevederilor Legii nr.10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că imobilului inițial, compus din 4 apartamente, cele trei familii petente au avut cote de 1/3 fiecare; cum 3 apartamente au fost înstrăinate, cel rămas se cuvine celor trei familii în cotele de proprietate originale, actul emis de autoritatea administrativă cuprinzând o eroare de calcul, ce se cuvine a fi corectată.
Împotriva soluției a declarat apel intimatul Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar, care relevă calea de atac corectă- apelul și care invocă nelegalitatea dispozițiilor sentinței, care a depășit cotele de proprietate cuvenite petenților, dreptul cărora nepurtând asupra întregului apartament 3, ci asupra unei cote a acestuia. Limitele Dispoziției nr.2681/2007 puteau fi modificate doar prin atacarea acesteia în termen legal și la instanța competentă- Tribunalul Sibiu și nu de către Judecătoria Sibiu.
Apelul declarat de Statul Român prin Municipiul Sibiu împotriva sentinței civile nr.1390 din 3.03.2008 a Judecătoriei Sibiua fost admis prin decizia civilă nr.222/8.09.2008 a Tribunalului Sibiu -secția civilă, în sensul că s-a schimbat sentința civilă apelată, cu consecința respingerii plângerii petenților.
S-a argumentat soluția dată prin considerentele deciziei că, în concret cotele lor de proprietate nu pot fi de câte 1/3 fiecare ci așa cum s-au stabilit prin dispoziție la art.1, act care a fost întabulat.
Orice modificare a dispoziției nu se poate face decât prin procedurile impuse de Legea 10/2001 așa cum a fost ulterior modificată sau de Legea 7/2004 privind cadastrul. Încheierea de CF atacată nu poate conține alte prevederi decât cele din titlul supus întabulării.
Împotriva deciziei civile nr.222/2008 au declarat recurs petenții și, și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului Statului Român și a menținerii ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În expunerea de motive sub un prim aspect s-a susținut că procedura soluționării plângerii îndreptate împotriva încheierilor de CF în baza art.52 din Legea nr.7/1996 a fost calificată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ca fiind una necontencioasă, incidente fiind dispozițiile art.331-339 cod procedură civilă, context în care nu cunoaște calea apelului.
Deși a invocat acest aspect de ordin procesual, excepția nu a fost analizată de instanța de apel, ci dimpotrivă, a fost admis apelul părții adverse cu consecința respingerii cererii recurenților.
S-a ignorat pe fondul cauzei faptul că încheierea registratorului era nelegală în măsura în care nu a respectat Dispoziția nr.2681/2007 emisă de Primarul municipiului Sibiu. În mod nelegal și fără a consulta cuprinsul CF nr.6898 Sibiu, s-au reținut alte cote decât cele reale pe care petenții le dețineau anterior deposedării abuzive. În acest context s-a ajuns la situația ireală în care statul să dețină în continuare cota de 15/32 părți din apartamentul restituit și grădina de 65 mp.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 punct 5,8 și 9 cod procedură civilă.
Statul Român prin municipiul Sibiu a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului susținând că defapt indirect recurenții reclamanți au încercat pe această cale să dobândească drept de proprietate asupra întregului apartament nr.3 din imobilul situat în Sibiu str.- nr.5, cu încălcarea dreptului de proprietate al statului (15/32 părți din imobil).
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art.304 cod procedură civilă dar și din oficiu, în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă se constată a fi nefondat pentru următoarele considerente:
Cât privește aspectul de ordin procedural invocat, în sensul că litigiul în raport de obiectul său nu cunoaște calea apelului, fiind incidente dispozițiile art.331-338 cod procedură civilă, criticile sunt nefondate.
Evident, potrivit art.331 cod procedură civilă, cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței, fără a se urmări stabilirea unui drept potrivnic, față de o altă persoană, ca și cele ce privesc darea autorizațiilor judecătorești sau luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire sau asigurare, sunt supuse dispozițiilor de procedură mai jos arătate.
Ori, din întreaga motivare a căii de atac exercitate recurenții invocă prima ipoteză reglementată de textul menționat, respectiv -"fără să urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană".
Incontestabil însă, reclamanții recurenți prin plângerea formulată și temeiul de drept invocat-art.17 și 19 din DL nr.115/1938, raportat la art.22, 24 și 52 din Legea 7/1996 au urmărit dobândirea dreptului de proprietate Asupra întregului imobil situat în Sibiu-, unde statul deține 15/32 părți. Într-un atare context nu se poate vorbi decât de prezența unei proceduri contencioase în cadrul căreia statului i s-a dat posibilitatea de a-și apăra pretinsul drept, astfel că în mod judicios Tribunalul Sibiua soluționat calea de atac exercitată ca fiind cea a apelului.
Nici pe fondul cauzei, criticile nu sunt fondate soluția instanței de apel este una corectă, reținând astfel că petenții au fost proprietarii în cotă parte a imobilului din CF 4977 Sibiu, nr.top.4009/18, imobil dezmembrat și înstrăinat evident parțial.
Apartamentul nr.3 rămânând înstrăinat și cu privire la care s-a emis dispoziția nr.2681/2007 a fost restituit în natură petenților, ei dobândind cotele deținute la momentul preluării lui de către Statul Român. În acest context în mod legal s-a stabilit că ei nu pot beneficia de alte cote decât cele din art.1 ale dispoziției menționate.
Nu s-a dispus prin urmare restituirea în natură a întregului apartament nr.3 în favoarea acestora, așa cum susțin eronat.
Dispoziția primarului a fost astfel întabulată în CF fiind definitivă, astfel că nu pot fi luate în considerare alte cote. Încheierea de CF contestată nu poate conține alte prevederi decât cele consfințite în titlul supus întabulării.
Pentru toate aceste considerente recursul de față este nefondat urmând ca în condițiile art.312 alin.1 cod procedură civilă să fie respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de petenții, și prin mandatar, împotriva deciziei civile nr.222/8.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția civilă în dosar nr.-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/11.12.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Anca Neamțiu
