Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 19
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA DE DATE cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 1643/5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat nr. 465, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-a depus de către apelanta-reclamantă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, astfel cum s-a dispus la termenul de judecată anterior.
Curtea, invocă din oficiu excepția netimbrării apelului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției netimbrării apelului invocată de instanță din oficiu, iar pe fondul cauzei concluzii de respingere a apelului.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a acestuia în Italia.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 09.09.2009, pârâtul a fost expulzat din Italia, în baza Decretului Prefectului Provinciei Milano, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosar acte.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat la data de 05.10.2009 sentința civilă nr. 1643 prin care a respins cererea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că la data de 09.09.2009, pârâtul a fost expulzat din Italia, în baza Decretului Prefectului Provinciei Milano, întrucât a depășit perioada legală de ședere.
A mai reținut tribunalul că legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, întrucât, potrivit disp. <LLNK 12005 248 10 202 38 30>art. 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord de aderare semnat de România.
Această prioritate, a precizat instanța, este stabilită de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Astfel, a reținut tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 307 alin.1 și 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acesta și convențiile încheiate înainte de data aderării ce au generat drepturi și obligații, situație în care legislația comunitară este de imediată aplicare.
A apreciat tribunalul că legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, iar dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, act normativ cuprins în anexele protocolului de aderare, care prevede condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Dreptul la liberă circulație, a arătat tribunalul, potrivit legislației europene în materie, nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
Astfel, alin.2 al susmenționatului text de lege prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe comportamentul persoanei în cauză, iar art. 6 din Tratatul instituind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentate.
Întrucât calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată pentru ședere ilegală, dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține reclamanta.
A mai reținut tribunalul că limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de <LLNK 12005 248 10 202 27 68>art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar
prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare, iar în cauză nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Potrivit declarației pârâtului, motivul returnării ar fi fost șederea ilegală, iar reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit vreo faptă care să justifice luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.
Concluzionând, tribunalul a constatat că, față de art. 27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe comportamentul celui în cauză, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului doar pentru faptul că ar fi depășit perioada legală de ședere în Italia, nu respectă principiul proporționalității și nu se bazează pe comportamentul acestuia, iar reclamanta nu a probat, potrivit disp. art. 1169 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile obiectivului nr.2 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr. 1347/2007, precum și a Decretului Prefectului Proviniciei Milano.
Precizează că, în raport de prevederile art.5 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată prin nr.OUG5/2006, pârâtul prezintă un grad scăzut de integrare pe teritoriul statului italian, dată fiind activitatea infracțională a acestuia ce a adus atingere ordinii și siguranței publice, astfel încât conduita sa reprezintă o reală amenințare la adresa acestui stat.
S-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
La termenul de judecată din data de 11.01.2010 instanța a luat act că prin cererea depusă la dosar prin intermediul serviciului registratură apelanta a precizat că noua sa denumire este Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date, urmare a adoptării nr.HG1367/2009 de comasare prin fuziune a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și Centrului Național de Administrare a bazelor de Date privind Evidența persoanelor.
Având în vedere că reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date, declarând apelul de față nu a achitat taxa de timbru legală, deși a fost citată, conform disp.art.11 alin.1 coroborat cu art.13 din Legea 146/1997 și art.3 din OG32/1995, cu mențiunea de a timbra cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13 dosar apel, urmează ca în conformitate cu art.20 din Legea nr.146/1997 și art.9 din nr.OUG32/1995, să admită excepția netimbrării invocată din oficiu de instanță și să dispună anularea apelului pentru netimbrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează pentru netimbrare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR ȘI ADMINISTRAREA DE
DATE cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 1643/5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat nr. 465, jud.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
4 ex./03.02.2009
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
