Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 194/A/2008
Ședința publică de la 21 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror
Pe rol fiind soluționarea apelului, în rejudecare după casare, formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței civile nr. 1373/22.11.2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa intimatei reclamante Direcția Generală de Pașapoarte și a intimatului pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, că apelul a fost declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba reprezentat în instanță de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, iar intimata reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte a transmis pe fax întâmpinare.
Reprezentantul Parchetului arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Parchetului arată că susțin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, punând concluzii de admitere a acestuia, modificarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii inițiate de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
-//-
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1373/2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul dispunându-se restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului în toate statele membre ale UE până în data de 31.12.2006 și pe o perioadă de 1 an începând cu data pronunțării sentinței pe teritoriul Franței.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la libera circulație poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Intimatul a fost readmis pe teritoriul României deoarece a încălcat flagrant condițiile pe care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în spațiul și anume " călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state din spațiul nu trebuie să depășească 90 de zile pe parcursul unui semestru".
Rezultă așadar din redactarea articolului sus menționat că măsura sancționatorie pentru persoanele care au depășit termenul de ședere poate fi stabilită și proporțional cu gravitatea faptelor comise în străinătate.
În speță, instanța a optat raportat la dispozițiile precizate și la fapta comisă de intimat - ședere ilegală în spațiu - că gravitatea acesteia justifică aplicarea măsurii sancționării orientată spre minimul prevăzut de lege și poate fi luată pe o perioadă de 1 (un) an.
Potrivit art. 39 din Legea 248/2005 în situația prevăzută de art. 38 lit. a (persoana a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat) măsura se dispune cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana. Această prevedere nu a fost modificată prin nici un text de lege ulterior.
Capitolul V al Legii 248/2005 conține dispoziții tranzitorii și finale. În cadrul acestui capitol este inclus art. 52, care a fost rectificat la 7 aprilie 2006 în sensul că în loc de "art. 40" se va citi " art. 38". Conținutul acestui text de lege reglementează situația restrângerii dreptului la libera circulație până la data aderării României la Uniunea Europeană în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al UE, situație în care măsura restrângerii instituită în condițiile art. 38 se referă la teritoriile tuturor statelor membre UE, cu excepția celor în care persoana în cauză face dovada că are un drept de intrare.
În concluzie, măsura dispusă a fost luată pentru toate statele membre UE până la data de 31.12.2006, în continuare urmând a fi luată numai
-//-
pentru statul din care persoana în cauză a fost returnată în baza unui acord de readmisie.
Așa cum se poate observa conținutul art. 38 și 39 din lege nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte de lege să nu fie aplicate începând cu 1.01.2007. Este fără relevanță juridică modalitatea în care organele împuternicite să aplice restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate vor pune în aplicare această măsură, atâta vreme cât persoana împotriva căreia s-a pronunțat o atare hotărâre judecătorească este cuprinsă în baza de date a statului care a dispus returnarea, precum și a Statului român, ambele state semnatare ale acordului de readmisie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba criticând-o pentru nelegalitate respectiv pentru încălcarea prev. art. 52 din Legea nr. 248/2005 modificată și completată cu OG nr. 5/2006 în sensul că față de pârât, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație trebuia dispus numai până la 31 decembrie 2006, dată de la care România face parte din Uniunea Europeană, situație ce determina ca pârâtul să nu poată avea interdicție în oricare din statele UE conferindu-i dreptul de intrare în oricare din aceste state în sensul prev. de art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Apreciază că instituirea măsurii încalcă și prevederile art. 25 din Constituția României prin care este garantat dreptul cetățeanului român la liberă circulație.
În drept invocă art. 295 și 297 alin 1 Cod pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea apelului arătând că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit regulilor strict stabilite de Legea nr. 248/2005.
Cu ocazia acordării cuvântului în apel, reprezentantul Parchetului a pus concluzii de admitere a apelului și de modificare în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantă ca fiind rămasă fără obiect susținând că începând cu data de 1 ianuarie 2007 România face parte din Uniunea Europeană, situație ce determină ca pârâtul să nu poată avea interdicție în niciunul din statele UE a cărui cetățean a devenit pârâtul în urma aderării. Arată de asemenea că există o directivă europeană care se aplică direct în dreptul intern care garantează libera circulație a cetățenilor în UE și ar fi nejust să fie limitat în continuare dreptul de a circula al cetățenilor, efectul Legii 248/2005 încetând la 31.12.2006 astfel că acțiunea nu mai are obiect.
Prin decizia civilă nr. 35/A/2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba reținând că este inadmisibilă invocarea pentru prima dată în apel a unei directive europene care ar fi aplicabilă cauzei față de caracterul devolutiv al apelului. -//-
Prin decizia civilă nr. 3423/2007 pronunțată de ICCJ - secția civilă în dosar nr- a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba împotriva deciziei instanței de apel care a fost casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a apreciat că în mod greșit instanța de apel a soluționat cauza din perspectiva Legii nr. 248/2005 fără a avea în vedere și apărările invocate de apelant privind normele comunitare, că s-a omis faptul că sentința primei instanțe s-a pronunțat la 22 2006 dată la care România nu aderase la UE și, prin urmare nu se puteau invoca normele comunitare.
Se constată că în urma aderării dreptul comunitar devine imediat aplicabil astfel că greșit s-au analizat apărările formulate de apelant din perspectiva art. 294 Cod pr. civ.
În speță, această dispoziție este înlăturată în cauză de efectele imediate ale aderării României, instanțele fiind obligate să analizeze dacă persoanelor în cauză le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul comunitar și să examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate consacrat în jurisprudența CEDO.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-.
Procedând la rejudecarea apelului prin prisma motivului de ordine publică invocat de apelant în conformitate cu recomandările instanței de casare obligatorii conform art. 315 Cod pr. civ. Curtea constată că apelul este fondat.
După data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, statutul cetățenilor români s-a schimbat, aceștia devenind conform art. 17 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, cetățeni ai Uniunii Europene.
Ca atare, ei beneficiază de dreptul la liberă circulație în statele Uniunii Europene în aceleași condiții ca toți ceilalți cetățeni ai UE în conformitate cu art. 18 din Tratat.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca instanța să ia măsura restrângerii dreptului la liberă circulație conform art. 38 din Legea 248/2005.
Normele comunitare, respectiv art. 18 din Tratat și art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE prevăd în mod cu totul limitativ situațiile care permit o astfel de măsură, respectiv afectarea ordinii publice, a siguranței sau a sănătății publice.
Măsura ce se cere a fi luată față de pârât este disproporționată față de scopul urmărit și ar încălca dreptul la liberă circulație instituit în art. 145 alin 2 și 4 din Constituția României cât și de art. 18 din tratat, intimatul fiind cetățean al Uniunii Europene.
În cauză nu s-a făcut dovada conduitei intimatului ca fiind
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 194/A/2008 dată în dosar nr-)
suficient de gravă și care să constituie o amenințare reală și prezentă la adresa unui interes fundamental al societății, astfel încât luarea măsurii de restrângere apare ca fiind disproporționată față de obiectivul urmărit.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. va admite apelul Parchetului cu consecința schimbării sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței civile nr. 1373/22.11.2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul pentru restrângerea dreptului la libera circulație.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 5 ex/04.12.2008
-
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
