Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2479/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 20
Ședința publică de la 13.01.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror -.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 764 din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - limitarea exercitării dreptului la liberă circulație.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că apelanta reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 05.01.2010 dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală, având în vedere că din probele dosarului nu reiese că faptele săvârșite de intimatul pârât pe teritoriul nu sunt de natură să aducă atingere ordinii, sănătății publice și siguranței naționale.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.03.2009, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună pentru pârât restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Norvegia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentința civilă nr.764 din 02.06.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, reținând, în considerentele hotărârii că în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu Norvegia, aprobat prin Legea nr.45/1997, publicată în Of nr. 58/1997, pârâtul a fost returnat din Norvegia la data de 23.02.2009, măsura fiind luată întrucât aceasta depăși se termenul de ședere legală pe teritoriul.
Acordul de readmisie prevede la art.1 alin.(1) că "fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități, orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește condițiile privind șederea, aplicabile pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau este prezumat că aceasta are cetățenia părții contractante solicitat".
În temeiul dispozițiilor art.38 lit.(a) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor român poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani_ cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat cu România și ace, stat"
acestor drepturi trebuie deci să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, necesitate ce trebuie analizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a drepturilor individului și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Tribunalul a constatat, pe de o parte, neîndeplinite condițiile prevăzute de această normă comunitară, în cauză nefăcându-se dovada că restrângerea liberei circulații a pârâtei pe teritoriul sau al celorlalte state membre ale Uniunii Europene ar fi o măsură necesară într-o societate democratică pentru realizarea vreunuia dintre scopurile legitime stipulate de Convenție, în condițiile în care la dosar nu există decât o declarație olografă dată de pârât în care arată că a mers în Norvegia pentru a munci și talonul de returnare întocmit de autorități.
Astfel, simpla neîndeplinire de către un resortisant al unui stat membru a formalități lor de intrare, circulație, ședere prevăzute pentru străini nu este de natură să constituie în sine o conduită care amenință ordinea publică sau să ridice suspiciuni puternice privind săvârșirea unor fapte penale și nu poate, prin ea însăși, să justifice o măsură de expulzare ori detențiunea temporară în acest scop. Cu atât mai mult nu poate să justifice ca un alt stat să restrângă pentru acest motiv dreptul cetățenilor săi de a se deplasa în alt stat.
Tribunalul a apreciat, pe de altă parte, că - prin modalitatea de reglementare în dreptul intern român a măsurii limitării dreptului la libera circulație a persoanelor raportul de proporționalitate între interesul general al societății (învederat în cererea de chemare în judecată ca fiind stoparea migrației ilegale) și interesul particular al persoanei supuse acestei măsuri de limitare nu a fost respectat, justul echilibru fiind rupt.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu consecința admiterii cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație față de pârâtul pe o perioadă de cel mult 3 ani în Norvegia.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că intimatul a fost returnat din Norvegia la data de 23.02.2009, astfel cum rezultă din documentele aflate la dosar, măsura returnării sale fiind o consecință a condamnării pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și înșelăciune cu prejudiciu mare, fapte pentru care a fost condamnat de Curtea pe data de 03.02.2009 la 5 luni de închisoare (adresa Centrului de Cooperare Internațională nr.-/ din 11.03.2009).
În raport de aceste circumstanțe referitoare la persoana intimatului, solicitarea apelantei Direcția Generală de Pașapoarte de restrângere a dreptului la libera circulație a intimatului este pe deplin întemeiată, fiind îndeplinite toate condițiile limitării dreptului la liberă circulație prevăzute în art.2 paragraful 3 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectându-se și interpretarea dată de Curtea Europeană acestui text de lege, în jurisprudența dezvoltată în această materie.
Restrângerea dreptului la liberă circulație pentru o perioadă determinată este prevăzută de lege, în sensul art.2 paragraful 3 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv în Legea nr.248/2005; această lege îndeplinește calitățile necesare reținute de Curtea Europeană pentru aplicarea măsurii de restrângere a dreptului la liberă circulație, deoarece a fost publicată în Monitorul Oficial și oferă garanții procesuale suficiente, prin reglementarea căilor de atac, având caracter previzibil, în ceea ce privește efectele sale.
Măsura dispusă prin art. 38 lit. a, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern.
Migrația ilegală presupune deplasarea persoanelor care au intrat legal sau ilegal pe teritoriul unui stat sau, deși au intrat legal, nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și ședere pe teritoriul acelui stat. Se aplică și celor ce intră pe teritoriul unei țări rară a avea documente legale, precum și celor care au încălcat regulile de tranzit.
În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.855/28.11.2006 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.31 din 17.01.2007 a reținut că "un act normativ care să reglementeze condițiile exercitării dreptului la liberă circulație, în acord cu prevederile Constituției, precum și cu alte documente internaționale În domeniul protecției drepturilor omului, la care România este parte, se constituie într-un demers necesar într-o societate democratică având la bază sistemul de valori și principiile umaniste promovate în spațiul european. Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006, care asigură implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Din actele dosarului rezultă că motivele de returnare se referă la săvârșirea unor fapte penale grave, respectiv infracțiunea de furt și înșelăciune cu prejudiciu mare, faptă pentru care pârâtul nu a fost doar acuzat ci și condamnat la pedeapsa închisorii de 5 luni.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Începând cu data de 01.01.2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul al liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie, astfel cum corect a reținut și instanța de fond.
Potrivit art. 6 alin. 1 și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul ala ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni, fără îndeplinirea nici unei formalități, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita celui în cauză.
Ori, contrar celor reținute de instanța de fond, conduita pârâtului este evident contrară ordinii publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. 1 din directiva precizată și art. 38 din legea 248/2005.
Astfel, în declarația dată la returnare, fila 3 din dosarul de fond, pârâtul a recunoscut că, pe teritoriul norvegian, a fost prins și judecat.
De asemenea, în fața instanței de apel, a fost depus un nou înscris din care rezultă că pârâtul a fost expulzat, fiind judecat și condamnat pentru infracțiunile de furt și înșelăciune prevăzute de art. 258 - 270 CP norvegian, aspecte de natură să conducă la concluzia că acesta a încălcat condițiile impuse de legea norvegiană, constituind o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așa fiind, în baza art. 296 Cod procedură civilă curtea admite apelul, schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea.
În baza dispozițiilor art. 38 lit. a din legea nr. 248/2005 dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Norvegia a pârâtului pe o perioadă de 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B, str.- -. nr.29, sector 1 împotriva sentinței civile nr.764 din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât cu domiciliul în B,-, sector 3.
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte.
Dispune restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul, pe o perioadă de 6 luni.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.5/21.01.2010
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
