Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 201/
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantaDIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE - DIN MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 288 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul - CNP -, în acțiunea civilă având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată în apel; apelul este declarat în termen și motivat; s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a apelului civil ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică sentinței Tribunalului Brăila.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 1086/113/18.03.2009 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Cehia a pârâtului.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Cehia la data de 27.01.2009 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, că măsura dispusă se aplică când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat, cu repercusiuni negative asupra imaginii României și a cetățenilor români care călătoresc legal în străinătate și că din chiar declarația pârâtului la data returnării rezultă că a fost reținut de poliția cehă pe motiv de viol.
S-a mai invocat faptul că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat, neputând face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de art. 2 alin. 3 din Protocolul adițional nr. 4 la.
Ca temei legal reclamanta a invocat dispozițiile prevederile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
La dosarul cauzei au fost depuse talonul completat la data returnării în țară și declarația dată de pârât cu acea ocazie.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări.
Prin sentința civilă nr. 288 din 10.04.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată cererea reclamantei, reținând în esență următoarele:
Așa cum reiese din actele depuse de reclamantă, pârâtul a părăsit România la data de 16.11.2007și s-a stabilit în orașul Praga, unde la data de 27.06.2008 a fost reținut de poliție pentru viol.
Ulterior, la data de 27.01.2009 pârâtul a fost returnat din Cehia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară și ratificat prin nr.HG 152/1994.
Având în vedere cele reținute și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 248/2005, cetățenilor români care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege le este garantat dreptul de a călători în străinătate.
Dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene și care cuprinde și dreptul de a părăsi statul de origine este garantat atât de art. 25 din Constituția României, cât și de art. 18 din Tratatul CEE și art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Limitarea exercitării acestui drept se poate face, conform prevederilor art. 3 alin.1, numai temporar, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, xcepțiile de la această regulă regăsindu-se atât în cuprinsul legii interne (art. 38 și art. 39 din Legea nr.248/2005), cât și în cuprinsul legislației comunitare (art. 27 din Directiva 2004/38/CE).
Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară, norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
Întrucât norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară, se constată că în considerarea principiul supremației dreptului comunitar și a aplicării efectului direct al Tratatului și al Directivei la situația de fapt, norma aplicabilă în cauză este norma comunitară și anume art.18 din Tratat, respectiv art. 27 și următoarele din Directivă.
Ori, art. 27 din Directiva 2004/38/CE stabilește într-un mod precis și lipsit de echivoc excepțiile în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În consecință, este necesar ca instanța să aprecieze dacă, prin comportamentul său, pârâta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnată.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene de Justiție, recurgerea de către o autoritate națională la noțiunea de ordine publică presupune, pe lângă perturbarea ordinii sociale pe care o constituie orice încălcare a legii, existența unei amenințări reale și suficient de grave care afectează un interes fundamental al societății.
Sub acest aspect s-a avut în vedere că, deși pârâtul a fost reținut pe teritoriul Cehiei pentru viol, nu a fost condamnat pentru respectiva infracțiune și nici nu s-a dovedit că este vinovat de comiterea ei și că prezintă pericol pentru ordinea publică, declarația prin care pârâtul recunoaște că a fost reținut pentru viol neconstituind o probă certă în acest sens.
Împotriva sentinței civile nr. 288/10.04.2009, în termen legal, reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea acestuia.
Analizând apelul de față prin prisma textelor de lege invocate, Curtea îl consideră nefondat.
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pachetele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când legislația internă restricționează libertatea de circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene, reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
In plus, așa cum a statuat Curtea de Justiție de la Luxemburg în Hotărârea preliminară emisă în cazul: "dacă un stat membru nu stabilește în mod specific, în raport cu unul dintre proprii resortisanți, respectând principiul proporționalității și exclusiv în temeiul conduitei persoanei în cauză, că exercitarea de către aceasta a dreptului acordat prin articolul 18 alineatul (1) CE de a părăsi propriul stat membru pentru a se deplasa într-un alt stat membru poate constitui o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății, statul membru de origine nu poate impune, pentru motive de "ordine publică" sau de "siguranță publică" în sensul articolului 27 din directiva menționată, limitări ale libertății de circulație a persoanei respective."
In speță, din documentele întocmite de autoritățile cehe rezultă faptul că deși pârâtul a fost reținut pe teritoriul Cehiei pentru viol, nu a fost condamnat pentru respectiva infracțiune și nici nu s-a dovedit că este vinovat de comiterea ei și că prezintă pericol real pentru ordinea publică, iar declarația prin care pârâtul recunoaște că a fost reținut pentru viol nu constituie o probă certă în acest sens.
Conduita intimatului nu este de natură să provoace temerea că acesta ar putea prezenta unpericol realpentru interesele fundamentale ale societății, impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său de liberă circulație.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 288 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. GP/19.06.2009
decizie VM/19.06.2009
7 ex/19.06.2009
Com. 5 ex/22.06.2009
Fond: Tribunalul Brăila - judecător: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
