Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 202/
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu-JUDECĂTOR 2: George Popa
Judecător - -
Grefier - -- grefier șef secție
-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantaDIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE - DIN MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 597 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul - CNP -, în acțiunea civilă având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată în apel; apelul este declarat în termen și motivat; s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a apelului civil ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică sentinței Tribunalului Galați.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație față de acesta în Franța pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii, s-au arătat următoarele:
- că la data de 11.02.2009, a fost întocmit pe numele pârâtului, talonul pentru returnarea acestuia din Franța,urmare a măsurii dispuse de autoritățile acestei țări;
- că România a încheiat cu statul Francez Acordul de readmisie, ratificat prin nr HG-278/1994.
S-a mai arătat că la 27 decembrie 2007, pârâtul a fost condamnat de Tribunalul Corecțional din la 3 luni închisoare pentru violență în formă agravată cu trei
În drept, au fost invocate disp. art. 5 și 38 lit. și 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 precum și art. 2 alin. (3) din Protocolul Adițional nr. 4 la CEDO.
Prin sentința civilă nr. 597 din 9 aprilie 2009 Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând în esență următoarele:
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul pieții interne la nivelul Uniunii Europene, alături de libera circulație a persoanelor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestor libertăți în eliminarea discriminărilor între cetățenii statului membru pe teritoriul căruia se află aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acelui stat.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizează libera circulație în spațiul comunitar.
Baza legală a liberei circulații a persoanelor este art. 14 (7A) din Tratatul d l Roma, ce stabilește piața internă, acesta incluzând libera circulație a persoanelor, art. 18(8A) din același tratat ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii Europene de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre, art. 61 (731) și următoarele tratat, cuprinse sub titlul IV() " vize, azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor", precum și art. 45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art. 39-42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei Europene, România a acceptat în întregimeacquis-ulcomunitar ce are la bază prevederile tratatelor constitutive care guvernează libertatea de circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct deplin, înlăturând chiar din oficiu, orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea de a se restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene a pârâtului, este nefondată.
În aplicarea principiului preeminenței dreptului național, se au în vedere și disp. art. 20 alin. 2 din Constituție.
De asemenea, la soluționarea acțiunii civile de față, se are în vedere și faptul că spre deosebire de reglementarea internă (art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică, urmând ca aceasta să fie aplicată cu prioritate.
Împotriva sentinței civile nr. 597/09.04.2009, în termen legal, reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea acestuia.
Analizând apelul de față prin prisma textelor de lege invocate, Curtea îl consideră nefondat.
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pachetele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când legislația internă restricționează libertatea de circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene, reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
In plus, așa cum a statuat Curtea de Justiție de la Luxemburg în Hotărârea preliminară emisă în cazul: "dacă un stat membru nu stabilește în mod specific, în raport cu unul dintre proprii resortisanți, respectând principiul proporționalității și exclusiv în temeiul conduitei persoanei în cauză, că exercitarea de către aceasta a dreptului acordat prin articolul 18 alineatul (1) CE de a părăsi propriul stat membru pentru a se deplasa într-un alt stat membru poate constitui o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății, statul membru de origine nu poate impune, pentru motive de "ordine publică" sau de "siguranță publică" în sensul articolului 27 din directiva menționată, limitări ale libertății de circulație a persoanei respective."
In speță, din documentele întocmite de autoritățile franceze rezultă faptul că deși pârâtul a fost condamnat la 24 decembrie 2007 de Tribunalul Corecțional din la 3 luni închisoare pentru violență în formă agravantă cu trei circumstanțe; că purtarea acestuia constituie o tulburare la adresa ordinii publice, însă nu s-a dovedit că prezintă pericol real pentru ordinea publică, neexistând probe certe în acest sens.
Conduita intimatului nu este de natură să provoace temerea că acesta ar putea prezenta unpericol realpentru interesele fundamentale ale societății, impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său de liberă circulație.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 288 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /19.06.2009
decizie VM/19.06.2009
7 ex/19.06.2009
Com. 5 ex/22.06.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecător:
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
