Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 204/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.726 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B și intimatul-pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art.5 și 38 din Legea nr.248/2005 și pune concluzii de admitere a apelului, schimbarea în tot a sentinței, iar pe fond, admiterea cererii de restrângere exercitării dreptului la liberă circulație a intimatului-pârât, în Belgia.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia, pentru ședere ilegală, la data de 22 martie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG825/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 241/1995.
Măsura se impune în baza dispozițiilor art.5 și art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate și în baza art.25 și art.17 din Constituția României, fiind în conformitate și cu art.2 din Protocolul adițional nr.4 la.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.248/2005 și ale Codului d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1281/10.07.2008, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr-, iar prin sentința civilă nr.726 din 11 septembrie 2008 fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul a ieșit din România la data de 08.02.2007 prin Vama Nădlac, a tranzitat Ungaria și Austria, ajungând legal în Italia, unde a lucrat ca șofer de până în data de 13 iunie 2007. trecut în Belgia cu cartea de identitate, fiind reținut de poliție și expulzat în România cu avionul companiei.
Dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, prevăd posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români care au fost returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, însă acestea trebuie să fie interpretate și aplicate în conformitate cu legislația europeană și cu Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție.
Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică.
Potrivit art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Prima instanță a reținut că în prezenta cauză, pe lângă faptul că se invocă restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului de către țara al cărei cetățean este, iar nu de către țara în care a locuit nelegal, aspect nereglementat de directivă, s-a dispus returnarea acestuia din Belgia, fără să se invoce și să se dovedească existența vreunuia dintre motivele pentru care se poate dispune restrângerea dreptului la libera circulație a persoanelor.
Potrivit art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale:
, se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa.
Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa.
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică".
Și din acest text, care, potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de reglementările interne, rezultă că, restrângerea dreptului la liberă circulație se poate dispune numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, ratificată prin Legea nr. 30/1994, respectiv pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora și numai dacă aceasta constituie o măsură necesară într-o societate democratică.
Tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză nu a rezultat vreunul dintre cazurile în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a persoanelor.
De altfel, dreptul la liberă circulație este garantat și de art.25 din Constituția României.
Având în vedere motivele invocate, instanța de fond a constatat că în cauză nu se impune a se lua măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului, astfel că a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o, în esență, ca netemeinică și nelegală, întrucât, în mod greșit, prima instanță a respins cererea privind limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia, a pârâtului.
În dezvoltarea criticii se susține că este real că potrivit art.25 din Constituție, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate este garantat, însă legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
Prin urmare, libertatea de circulație a cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare conform unor reguli strict stabilite în cuprinsul Legii nr.248/1995 privind regimul la liberă circulație a cetățenilor români în străinătate cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art.38 lit.a din aceeași lege, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie fără a fi condiționată de efectuarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Apelanta arată că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat de Directiva 2004/38/CE.
Pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate, trebuia să îndeplinească și alte condiții stabilite de statele în care călătorește sau în care, eventual, a dobândit dreptul la muncă.
Se concluzionează de către apelantă că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei pentru pârât are ca scop legitim prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat și în acest context în mod greșit a fost respinsă cererea.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și a normelor comunitare în domeniu, aplicabile în mod direct și prioritar față de legislația națională care ar cuprinde dispoziții contrare, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, potrivit art.17 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, aplicabil României începând cu 01.01.2007 - data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru.
Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează.
Astfel cum s-a apreciat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, prin instituirea Comunității, statele au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.
În acest sens, prevederile dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică internă a unui stat așa cum au fost adoptate, indiferent că este vorba despre dispoziții originare sau derivate, fără să fie nevoie de asimilarea sau transformarea lor în drept intern.
Efectul direct al dreptului comunitar conferă acestuia capacitatea generală de a completa patrimoniul juridic al persoanelor particulare (resortisanți ai statului) cu drepturi și obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean al Uniunii Europene, dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i se aplice dispozițiile din tratate, regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția unui drept conferit de acestea.
Deosebit, strâns legat de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul supremației sale presupune aplicarea de către judecătorul național, a dreptului comunitar în totalitatea sa, pentru protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor și neaplicarea oricărei prevederi din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară, fie ulterioară regulii comunitare.
În virtutea acestor principii, în domeniul liberei circulații, cetățenii români vor fi supuși legislației naționale (în speță, Legii nr.248/2005), numai în măsura în care aceasta este concordantă cu legislația comunitară, în caz contrar, aceasta din urmă aplicându-se în mod direct și prioritar.
În acest sens, urmează a se observa că, la art.1, Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/38/CE din data de 19.04.2004, stabilește condițiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, de către cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor, precum și restrângerile acestui drept, din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Potrivit art.27 din același izvor de drept comunitar secundar, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
Conduita personală a individului în cauză trebuie să reprezinte o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății, nefiind acceptate justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerații de prevenire generală.
Prin urmare, în măsura în care dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, modificată prin nr.OG5/2006, potrivit cu care, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat, și instanța de fond a respins, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului, i-ar crea o situație mai grea acestuia și nu i-ar conferi garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al Uniunii și, în condițiile în care, în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art.27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/38/CE, ele nu își vor mai găsi aplicabilitate în speță, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță potrivit considerentelor expuse pe larg, care nu vor mai fi reluate.
În ceea ce privește argumentul apelantei, în sensul că se impune totuși restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Belgiei, doar pentru aceea că pârâtul a fost returnat de pe teritoriul acestui stat în baza unui acord de readmisie, acesta nu își găsește eficiența în speță.
Pe de o parte pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, nici una din situațiile de excepție prevăzute de art.27 din Directivă, în care s-ar putea dispune restrângerea dreptului la libera circulație nu îl vizează pe pârât, iar pe de altă parte, nerespectarea condițiilor prevăzute de legea belgiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică.
Simpla încălcare de către pârât a termenului de ședere pe teritoriul Belgiei nu echivalează cu o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății care să justifice luarea acestei măsuri.
În ceea ce privește compatibilitatea acordului de readmisie încheiat între România și Belgia cu dispozițiile Tratatului CEE, Curtea reține că ea trebuie apreciată prin prisma dispozițiilor art.234, par.I și II din Tratat, potrivit cărora, acestea din urmă nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile încheiate anterior intrării în vigoare a prezentului tratat între unul sau mai multe state membre pe de o parte și unul sau mai multe state terțe pe de altă parte.
În măsura în care aceste convenții nu sunt compatibile cu prezentul tratat, statul sau statele membre în cauză recurg la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate.
În speță, se constată, mai întâi, că acordul de readmisie încheiat între România și Belgia nu vizează pentru cea dintâi vreo obligație de restrângere a libertății de circulație a cetățenilor români expulzați de pe teritoriul statului belgian și chiar dacă o asemenea obligație ar fi fost asumată de România, ea ar fi fost incompatibilă cu Tratatul, impunându-se constatarea inaplicabilității acesteia, de către instanță.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B și va menține, ca legală și temeinică, sentința civilă nr.726/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.726 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în Râmnicu V,-, județul
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./31.10.2008
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
