Speta Legea 10/2001. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 202/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanții:, domiciliată în T,-,.77,.A,.15, județul și, domiciliat în R V,-, județul V, reprezentați prin procurator, domiciliată în P,-,.27,.B,.8, județul A și de intervenientul în nume propriu, domiciliat în P, - B, nr.2,.2,.E,.6, județul A, împotriva sentinței civile nr.102 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns: procurator, pentru apelanții-reclamanți și și consilier juridic, în baza delegației nr.946/2008, pentru intimatul-pârât Municipiul P, lipsind apelantul-intervenient.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Procurator, pentru apelanții-reclamanți, precizează că a luat legătura telefonic cu avocat, apărătorul apelanților, care urmează să sosească în 10 minute la instanță.
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât, depune la dosar un număr de 33 de acte, în copii certificate, precum și concluzii scrise. Precizează că nu are cereri prealabile de formulat în cauză și solicită a i se acorda cuvântul asupra apelului, întrucât mai are de susținut și alte procese astăzi.
Curtea, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, urmând a se relua cauza când se va prezenta apărătorul apelanților.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul-pârât Municipiul P, consideră apelul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le-a susținut oral în ședință.
Reluându-se dosarul, la a doua strigare, a răspuns avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1395/2008, emisă de Societatea civilă de avocați " și Asociații", pentru apelanții-reclamanți și și pentru apelantul-intervenient, care depune la dosar adresa nr.62531/7 octombrie 2008, emisă de Primăria Municipiului P-Direcția tehnică și de urbanism.
Având cuvântul, susține oral apelul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea sentinței, iar pe fond, admiterea contestației și modificarea dispoziției în sensul de a se dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 177. Precizează că, din probele administrate în cauză, rezultă că prin Hotărârea Consiliului Local nr.45/2000 s-a aprobat un plan urbanistic zonal (alei pietonale, parcări de utilitate publică, etc.) pentru zona străzilor -- -Frații Golești, însă datorită faptului că au intervenit mai multe operațiuni imobiliare care au condus la modificarea configurației inițiale a zonei studiate prin acel PUZ, nu fost posibilă aplicarea acelei documentații de urbanism. În atare situație, consideră că există posibilitatea restituirii în natură suprafeței de 177, în speță fiind incidente dispozițiile art. 10 alin.4 din Legea nr.10/2001. Precizează că, apelanții nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.03.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se desființeze dispoziția nr.2048/01.03.2007, să se dispună restituirea în natură terenului în suprafață de 177 situat în P,-, județul A și acordarea de despăgubiri în echivalent, la nivelul standardelor internaționale, pentru construcțiile în suprafață de 227,58 în prezent demolate, situate pe același teren.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în condițiile Legii nr.10/2001, prin două notificări, au solicitat pârâtului restituirea în natură a terenului și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru construcțiile expropriate.
Prin dispoziția a cărei desființare se solicită, în mod nelegal cererea de restituire în natură a terenului a fost respinsă, deși terenul este liber și fără să fie învestit cu o astfel de cerere, pârâtul a propus, pentru teren, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De asemenea, prin aceeași dispoziție pârâtul nu a analizat notificarea înregistrată sub nr.2028/29.10.2001, prin care reclamanții au solicitat pentru construcții acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii nr.247/2005.
La data de 12.06.2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cerere prin care, învederând faptul că prin contractele autentificate sub nr.1287/2007 și nr.1331/2007 i-au fost cesionate drepturile litigioase asupra imobilelor în discuție, a solicitat admiterea acțiunii formulate de către reclamanți, arătând că în prezent este proprietarul terenului în suprafață de 254 restituit în condițiile Legii 18/1991 din vechea proprietate, teren pe care a edificat o casă și este interesat în retrocedarea în natură a terenului și motivat de faptul că scările acestei construcții urmează să fie amplasate pe terenul în suprafață de 177
La data de 30.10.2007 cererile au fost completate, solicitându-se de către reclamanți și intervenient și desființarea dispoziției nr.4985/08.10.2007 emisă de pârât.
S-a arătat în motivarea acestei cereri că atâta timp cât între părți au intervenit contractele mai sus menționate, dispoziția nr.4985/2007 nu mai putea fi emisă pe numele reclamanților, iar aceasta cuprinde mențiuni ce nu corespund realității, întrucât construirea accesului carosabil a fost propusă prin nr.45/2000, iar, în prezent, această cale de acces nici nu mai este necesară, terenurile din punctul în discuție fiind restituite foștilor proprietari, așa încât nu se mai poate pune problema respectării planului urbanistic zonal, astfel cum eronat susține pârâtul.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.102 din 15 aprilie 2008, a respins acțiunea completată formulată de reclamanți, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin dispoziția nr.2048/2007 a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul situat în P,-, județul A și s-a propus acordarea în beneficiul reclamanților de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 177 și pentru construcțiile în suprafață de 227,90, în prezent demolate.
S-a reținut că măsura reparatorie sub forma despăgubirilor bănești nu este prevăzută de lege, că terenul este afectat de spațiu, iar pe acest amplasament s-a propus construirea unui acces carosabil prin nr.24/2000 privind aprobarea planului urbanistic zonal și că pe raza Municipiului P nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare notificatorilor.
S-a mai reținut că prin titlul de proprietate nr.-/21.01.2002, reclamantului, autoarei celeilalte reclamante -, decedată la data de 26.07.2004 - și numitei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 254 teren situat în P, str.-, județul A, teren ce ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.668/01.04.2004 a fost înstrăinat intervenientului.
Prin dispoziția nr.4985/08.10.2007 a fost modificat art.2 alin.3 din dispoziția nr.20481/2007, acesta având următorul cuprins: "terenul menționat la alin.1 este afectat de spațiu; pe amplasament s-a propus construirea unui acces carosabil, prin nr.45/2000 privind Planul Urbanistic Zonal str.- - Municipiul P".
Prin contractele autentificate sub nr.1287/2007 și nr.1331/2007, reclamanții au cesionat intervenientului, potrivit cotelor indivize, drepturile litigioase asupra terenului în suprafață de 177 și asupra construcțiilor, ce fac obiectul dosarului de față.
Caracterul aleatoriu al acestor contracte, precum și obiectul lor, reprezentat de șansele câștigării - pierderii procesului, exclud necesitatea emiterii dispoziției nr.4985/2007 pe numele intervenientului, care este terț față de decizia inițială, nr.2058/2007, nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul cerut de dispozițiile art.3 și art.4 din Legea nr.10/2001, republicată și nu poate recurge la procedura acestei legi în vederea restituirii în natură imobilului, decât în calitate de cesionar.
Dispoziția nr.2048/2007 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005.
S-a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire în sensul cerut de art.4 din Legea nr.10/2001, fiind moștenitorii autoarei care, prin Decretul nr.120/1978 fost expropriată, figurând la poziția 110 cu teren expropriat în suprafață de 431 și construcții în suprafață de 227,90
În situația imobilelor expropriate, măsurile reparatorii în echivalent sunt prevăzute de art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001, republicată și ele constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării sau despăgubiri acordate în condițiile Legii nr.247/2005.
Expertul judiciar specialitatea construcții a stabilit valoarea actuală de circulație a construcțiilor, în prezent demolate, ca fiind în sumă de 20.580 lei și a identificat în schiță (227) construcția realizată de intervenient pe terenul restituit în condițiile Legii nr.18/1991, precizând că aceasta se încadrează în certificatul de urbanism nr.752/2004 și în autorizația de construcție nr.926/2004, la eliberarea cărora s-a avut în vedere numai suprafața de 254 teren, construcție ce în plus, în prezent, este finalizată.
Expertul judiciar specialitatea topografie cadastru a identificat terenul în litigiu, în suprafață de 177 evidențiat în schița la raportul de expertiză (199) prin reperele 2-3-4-5-6.
A stabilit expertul că prin nr.45/2000, pe amplasamentul terenului în litigiu s-a prevăzut un trotuar pentru acces pietonal și un acces carosabil, concluzionând că printr-o refacere a planului urbanistic zonal poate fi asimilat ca teren disponibil.
Prin aceste constatări, expertul cauzei a confirmat mențiunile dispoziției nr.4985/2007.
Expertul a mai stabilit valoarea actuală de circulație a terenului în litigiu ca fiind de 392.470 lei RON.
De aceea, față de cele mai sus arătate, constatând că valabilitatea nr.45/2000 nu poate fi examinată în prezentul cadru procesual, că potrivit probatoriului administrat în cauză, în prezent, terenul este afectat unor amenajări de utilitate publică, măsură luată anterior disponibilizării imobilelor restituite pe calea prevăzută de lege, respectiv 14.02.2001, și anterior formulării notificărilor și deci că acesta nu este liber, din punct de vedere juridic, că în mod corect în raport cu dispozițiile art.11 alin.3 coroborat cu art.3 alin.8 din Legea nr.10/2001, republicată, prin dispoziția nr.2048/2007 pârâtul a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor preluate în mod abuziv atât pentru terenul în suprafață de 177, cât și pentru construcțiile demolate, iar o cuantificare a acestor drepturi, la acest moment, este prematură, chiar inutilă având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor Legii nr.247/2005, și procedura administrativă ce trebuie parcursă pentru acordarea despăgubirilor, prevăzută de cap.V Titlul VII din aceeași lege, în baza art.26 alin.3 din Legea 10/2001, a fost respinsă acțiunea astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.
Față de aceleași considerente, în baza art.49 Cod procedură civilă, a fost respinsă și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții și, prin procurator și intervenientul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele motive:
Într-o primă critică se susține că prima instanță a reținut că în cauză este vorba despre un imobil preluat abuziv, expropriat în baza Decretului nr.120/1978, construcția a fost demolată, iar terenul fiind în prezent liber de construcții. Din suprafața totală expropriată de 431 s-a restituit suprafața de 254 pentru care a fost emis titlul de proprietate nr.-/21 ianuarie 2002, rămânând la acest moment în discuție situația unei suprafețe de 177, pe aceasta din urmă nu există în prezent construcții definitive și nici alte amenajări și/sau detalii de sistematizare.
Autoritatea administrativă nu contestă dreptul recurenților de proprietate asupra imobilului situat în-, tot astfel prima instanță recunoaște calitatea acestora de persoane îndreptățite la restituire.
Reclamantul arată că împreună cu defuncta (autoarea reclamantei ) au formulat notificări în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorilor lor, situat în P,-, județul
Totodată, apelanții susțin că au făcut dovada că autorii lor au deținut în proprietate un imobil alcătuit din teren în suprafață de 431 și construcții în suprafață de 227,58 Ulterior formulării notificării, a decedat, iar drepturile sale au fost preluate de reclamanta, moștenitoare conform certificatului de moștenitor nr.10/02 februarie 2006, eliberat de.
Se mai arată că imobilul a fost preluat abuziv de stat în anul 1978 când a fost expropriat, ulterior construcțiile fiind demolate. Se arată că au fost două notificări, ambele formulate în termen, nr.1767 din 29 octombrie 2001 prin care au solicitat inițial despăgubiri bănești și nr.888/40277 din 30 octombrie 2001, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului.
Într-o altă critică se susține că situația juridică a unui asemenea imobil este tratată în art.10 alin.1 și 4 din Legea nr.10/2001, iar dispozițiile art.10 trebuie coroborate cu cele ale art.7 alin.1 și 2 din lege.
Astfel, art.7 din lege consacră cu valoare de principiu regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv (alin.1), chiar și în situația în care persoana îndreptățită ar fi optat pentru măsuri reparatorii în echivalent (alin.2), la fel și prin nr.HG250/2007, ce aprobă actualele norme de aplicare se recunoaște prevalența restituirii în natură a imobilelor.
Împrejurarea că prin Hotărârea Consiliului Local nr.45/2000 de aprobare a planului urbanistic zonal s-a prevăzut realizarea unui trotuar pentru acces pietonal și un acces carosabil nu face imposibilă restituirea în natură.
Se arată că restituirea în natură a unor terenuri se poate dispune chiar și în situația în care pe terenurile respective au fost edificate construcții, dar acestea nu mai sunt utile. unei astfel de soluții este apreciată exclusiv de unitatea deținătoare, potrivit pct.10.5 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.10/2001. Spre deosebire însă de ipoteza în care există construcții pe terenul fostului proprietar, care nu mai prezintă interes pentru unitatea deținătoare, când măsura restituirii în natură este lăsată la latitudinea unității deținătoare, în cazul art.10 alin.4 din lege restituirea în natură a unui teren, pentru care au fost aprobate lucrări de interes public ce nu s-au mai executat, este imperativă.
Apelanții mai susțin că soluția ce trebuie dată cu privire la solicitarea acestora de a le fi restituită suprafața de teren de 177. ce face parte din fosta proprietate a autorilor lor, nu poate fi influențată de un astfel de plan urbanistic zonal, nepus în aplicare timp de peste 7 ani. Expertul tehnic menționează în lucrarea sa că printr-o refacere a planului urbanistic zonal terenul poate fi asimilat ca teren disponibil, ceea ce le confirmă susținerile. Prima instanța a preluat această mențiune a expertului în hotărârea judecătorească, însă nu a făcut niciun fel de apreciere în această privință.
Concluzionând, se arată că instanța ignoră un aspect esențial: pe teren nu există în prezent o cale pietonală de acces și nici un acces carosabil. S-a dorit în anul 2000 să se realizeze acest lucru, dar nu s-a realizat. Într-o astfel de situație nu sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 care se referă la detalii de sistematizare și servituți existente, ci art.10 alin.4 care se referă la investiții de interes public aprobate și nerealizate.
Se solicită admiterea apelului și pe fond admiterea contestației, în sensul de a dispune restituirea în natură a suprafeței de 177. așa cum a fost identificată în lucrarea de expertiză efectuată, urmând ca numai pentru construcția demolată să fie acordate măsuri reparatorii în echivalent, după procedura instituită de Titlul VII din Legea nr.247/2005 și de nr.OUG81/2007.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea căii de atac și menținerea soluției adoptată de prima instanță ca fiind legală și temeinică, întrucât terenul este afectat de amenajări de utilitate publică și potrivit dispozițiilor art.11 alin.3 coroborat cu art.3 alin.8 din Legea nr.10/2001 și în consecință nu poate fi restituit în natură.
Se mai susține că terenul este afectat de spațiu, iar potrivit Legii nr.24/2007, administrarea acestora este exercitată de autoritățile administrației publice locale.
Verificând actele și lucrările dosarului, probele administrate în calea de atac, Curtea constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Prima instanță a stabilit în mod corect că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorilor reclamanților, și și a intrat sub incidența Legii nr.10/2001.
Art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001 statuează că restituirea imobilelor preluate în mod abuziv se face, de regulă, în natură, situațiile în care măsurile reparatorii se acordă prin echivalent reprezentând excepții prevăzute în mod expres, iar în speță, imobilul nu se încadrează în astfel de excepții.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.10/2001, dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent, decât în cazurile prevăzute expres de prezenta lege, asemenea cazuri de excepție fiind prevăzute la art.12, art.14 și art.20.
De altfel, același lucru rezultă și din art.16 al Capitolului VII al Legii nr.247/2005, potrivit căruia, una dintre atribuțiile Comisiei Centrale o reprezintă verificarea legalității respingerii cererii de restituire a bunului în natură.
Ca atare, în măsura în care restituirea în natură ar fi posibilă pentru proprietățile pentru care contestatorii arată că s-a formulat cerere de despăgubire, ea ar opera în temeiul legii.
Cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada preluării casei și a terenului, construcția fiind demolată, fără ca în locul ei să se construiască ansamblul de locuințe ce a generat preluarea de către stat.
Prin urmare, constatarea dreptului reclamanților la despăgubiri nu are suport legal în dispozițiile art.16 și nici ale art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, terenul nefiind ocupat de construcții noi, autorizate, afectat de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică ale municipiului.
Din concluziile lucrării tehnice efectuate în cauză de expert rezultă că terenul proprietatea petenților a fost expropriat, construcția aflată pe teren demolată, lucrările avute în vedere cu ocazia exproprierii nemaifiind finalizate.
Inițial, prin planul urbanistic zonal pe amplasamentul terenului în litigiu era prevăzut un trotuar pentru acces pietonal și un acces carosabil. Expertul cauzei a constatat că aceste amenajări nu mai sunt de actualitate, urmare punerilor în posesie operate la sud de terenul litigios.
Este cert că terenul expropriat nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, întrucât nu au fost edificate pe acesta blocuri de locuințe, în prezent pe el nu sunt edificate construcții și are suprafața de 177. fiind situat în P, str.-, având vecini N și E - proprietate stat, S - proprietate, V - rest proprietate reclamanți și intervenient, având configurația identificată de expert potrivit schiței de la fila 199 dosar fond, cu contur.
Concluziile lucrării tehnice efectuată în cauză sunt confirmate de intimat prin adresa nr.62531/07.10.2008, din care rezultă că planul urbanistic zonal - strada - - aprobat prin nr.113/1999 nu mai este de actualitate, urmare operațiunilor imobiliare vânzări, cumpărări, comasări de terenuri ulterioare anului 2000, care au condus la modificarea configurației inițiale a zonei studiate prin PUZ. Aceste operațiuni au făcut imposibilă aplicarea documentației de urbanism, fiind necesară reactualizarea PUZ-ului.
În conformitate cu prevederile art.10 alin.(4) din Legea nr.10/2001, este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 177. conform raportului de expertiză tehnică despre care s-a făcut vorbire în cele ce preced.
Sub aspectul prezentat, sentința atacată este nelegală și, ca urmare, apelul este privit ca fondat, cu consecința schimbării sentinței, în sensul admiterii contestației și modificării în parte a dispoziția nr.2048/2007, în sensul dispunerii restituirii în natură a terenului în suprafață de 177. Celelalte prevederi ale dispoziției vor fi menținute, respectiv pentru imobilele demolate.
Această soluție se impune și în raport de art.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, ce statuează "persoanele și entitățile implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementărilor referitoare la proprietate, cuprinse în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și în protocoalele adiționale la această convenție, ratificate de România prin Legea nr.30/1994, cu modificările ulterioare, precum și soluțiilor jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului".
Prezintă relevanță deosebită pentru domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001 respectarea exigențelor art.1 din Primul protocol adițional la Convenție, potrivit căruia "art.1 - orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional".
Pentru aceste considerente, apelul este privit ca fondat și va fi admis ca atare, în modalitatea mai sus prezentată, în temeiul art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, domiciliată în T,-,.77,.A,.15, județul și, domiciliat în R V,-, județul V, reprezentați prin procurator, domiciliată în P,-,.27,.B,.8, județul A și de intervenientul în nume propriu, domiciliat în P, - B, nr.2,.2,.E,.6, județul A, împotriva sentinței civile nr.102 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL P, prin primar, cu sediul în P,-, județul
Schimbă sentința, în sensul că admite contestația și modifică în parte dispoziția nr.2048/2007, în sensul că dispune restituire în natură a terenului în suprafață de 177, situat în P, str.-, având vecini N și E - proprietate stat, S - proprietate, V - rest proprietate reclamanți și intervenient, având configurația identificată de expert potrivit schiței de la fila 199 dosar fond, cu contur.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./11.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
