Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.27
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.2031 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna, sat nr. 204,județul
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: se învederează că apelanta reclamantăsolicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului parchetului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea apelului c nefundat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.5486/120/23 octombrie 2008, reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE, cu sediul in B,-, sect.1, prin reprezentanții săi legali, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, sat, nr. 204, județul D, restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație in Franța, pe o perioada de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanta arată că data de 24 septembrie 2008, pârâtul a fost returnat in tara din Franța, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin HG nr.278/1994, și că în temeiul disp. art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006 " Restrângerea exercitării la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat."
Reclamanta face trimitere la dispozițiile art.5 din Legea nr.248/2005 potrivit cărora pe durata șederii în străinătate, cetățenii români au obligația să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale precum și să respecte legislația statului în care se află și scopul pentru care li s- acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
Se mai arată că măsura solicitată își află temeiul în dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate iar România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală și prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere, a pârâtului ( ca și a altor persoane aflate în situații similare ) pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat, în materie de vize cetățenilor români.
În drept, se invocă dispozițiile art.5,38 și 39 din Legea nr.248/2005.
S-au anexat cererii, în copie, decizia privind menținerea în reținere administrativă a unui cetățean străin talonul întocmit de reclamantă și declarația pârâtului înregistrată la 14.05.2008.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Sentința civilă nr.2031/2 decembrie 2008 respins cererea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că dreptul la liberă circulație al cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat, conform art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CEE și art. 4 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 29 aprilie 2004. Excepțiile de la regula liberei circulații cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene se regăsesc în cuprinsul legii interne, în art. 38 și art.39 din Legea nr. 248/2005 cât și în art. 27 din Directiva 2004/38/CE. Totodată, art. 13 din Tratatul CE prevede că "orice cetățean al UE are dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre". Legat de acest fapt, art. 27 din Directivă prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică" - motive care nu pot fi invocate în scopuri economice.
Întrucât dispozițiile legii naționale (art. 38 din Legea nr. 248/2005) contravin în momentul actual legislației comunitare, iar judecătorul național are obligația să aplice dreptul comunitar, în situația în care un cetățean român este returnat dintr-o țară membră UE, în scopul aplicării corecte a normei de drept incidente, este necesar să se stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul comunitar și să se examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate, numai apoi putându-se hotărî fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.
Potrivit declarației pârâtului dată la 24.09.2008, acesta a ajuns în Franța, fiind reținut de autoritățile Franceze întrucât nu poseda buletin de identitate, paratul declarând ca l-a pierdut, fiind returnat în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu Franța și ratificat prin HG nr. 278/1994.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169. civ. incidența vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, iar simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român care se presupune că era în curs de a lucra fără permis, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, cât timp prin acțiunea dedusă judecății nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, ea neputând constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, tribunalul va respinge cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că din dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, din prevederile Acordului de Readmisie dintre Franța și România, din art. 25 și 53 din Constituție și din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se demonstrează preocuparea autorităților române de a adapta normele interne la principiile instituite la nivel comunitar astfel încât Legea nr. 248/2005 să fie aplicabilă și după momentul aderării.
Astfel, acolo unde s-a urmărit ca după data de 01.01.2007 să nu mai fie aplicabil actul normativ a indicat expres acest lucru cum este de exemplu art. 52.
Pe de altă parte, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație conform art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE, prin aceasta din urmă nefiind înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni aspect ce se desprinde din art. 3 potrivit cu care Directiva " se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este".
A mai precizat apelanta că dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, condițiile sale fiind stabilite prin lege, iar pârâtul pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate trebuie să îndeplinească și celelalte condiții ale statului în care călătorește și în care eventual a dobândit drept la muncă.
Totodată, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură a aduce atingere ordinii publice, scop circumscris unuia mult mai important manifestat la nivel național și anume asigurarea unei imagini pentru România care să îi confere capacitatea de a se integra și a se raporta la normele Uniunii Europene.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta a investit Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă cu o cerere având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în Franța pe o perioadă de cel mult 3 ani.
La data de 01.01.2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, la soluționarea speței trebuie avută în vedere și ordinea juridică instituită la nivelul comunității europene, relevanță prezentând în litigiu dedus judecății normele ce consacră principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor.
Sub aspectul raportului dintre legislația comunitară și legislația națională sunt aplicabile principiile de interpretare stabilite de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și anume: principiul efectului direct, supremația dreptului comunitar și principiul neaplicării dreptului național contrar dreptului comunitar așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește norma juridică comunitară acesta este dată de Directiva 2004/38/CEE.
În cuprinsul acesteia se prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor și anume ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică, față de norma națională care instituie posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat fără a face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
Deci, între norma juridică internă și cea comunitară există incompatibilitate în ceea ce privește excepțiile de la libera circulație a persoanelor, motivul de apel potrivit căruia nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la libera circulație, iar acolo unde legiuitorul a dorit ca după data de 01.01.2007 actul normativ să nu fie aplicabil a exprimat-o în mod direct, fiind nefondat.
Pe de altă parte, Curtea reține că România avea obligația de a transpune dispozițiile Directivei în dreptul intern până la data de 01.01.2007, obligație pe care nu a îndeplinit-o, legea națională - nr. 248/2005 - nefiind modificată și armonizată în raport de cea comunitară.
Într-o atare situație potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene " atunci când dispozițiile unei Directive apar din punct de vedere al conținutului lor ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care pot să le invoce împotriva statului".
Așadar motivul de apel potrivit cu care prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație conform art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE, prin aceasta din urmă nefiind înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni aspect ce se desprinde din art. 3 potrivit cu care Directiva " se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este", este nefondat.
În realitate, așa cum s-a menționat în precedentul prezentelor considerente norma internă este în contradicție cu cea comunitară de vreme ce prevede ca o condiție suficientă pentru restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație numai returnarea cetățeanului român în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu statul de unde a fost returnat, pe când cea comunitară instituie posibilitatea de restrângere a exercițiului aceluiași drept numai pentru motive de ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică.
Ori, împrejurarea că pârâtul intimat nu avea permis pe teritoriul Franței nu se circumscrie în nici una din cele trei situații arătate.
Pentru aceleași considerente apare ca nefondat și motivul de apel potrivit cu care dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, condițiile sale fiind stabilite prin lege, iar pârâtul pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate trebuie să îndeplinească și celelalte condiții ale statului în care călătorește și în care eventual a dobândit drept la muncă.
și motivul de apel potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură a aduce atingere ordinii publice, scop circumscris unuia mult mai important manifestat la nivel național și anume asigurarea unei imagini pentru România care să îi confere capacitatea de a se integra și a se raporta la normele Uniunii Europene.
Simplu fapt că un cetățean român se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene și a fost reținut, fiind eliberat de îndată în lipsa unor împrejurări care să concluzioneze săvârșirea de către acesta a unor fapte antisociale, nu aduce atingere ordinii publice și care se circumscrie altor coordonate juridice.
Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2031 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna, sat nr. 204,județul
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 4.02.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C - - - -
GREFIER,
- -
Red.CP
Tehnored.CN
7 expl./4.02.2009
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu
