Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.4609,-
DECIZIA NR. 97
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier - a
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 191 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul domiciliat în T, - -,. 6,.B,.2,.25, județul D, în contradictoriu cu intimatul cu ultim domiciliu în T, - -,.4,.A,.3,.16, județul D, decedat pe parcursul soluționării contestației în anulare și înlocuit de succesorul său -, domiciliat în T,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - reprezentat de avocat - din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 19 din 28 decembrie 2008, lipsind contestatorul.
Contestație timbrată cu chitanța nr. - din 23 septembrie 2008 în valoare de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către contestatorul concluzii scrise, înregistrate sub nr. 1647 din 3 februarie 2009.
Avocat - pentru intimat arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația apărătorului intimatului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru intimat solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, menținerea deciziei civile nr. 191 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca fiind legală și temeinică, arătând că nici unul din motivele invocate de contestator nu se încadrează în prevederile art. 318 Cod procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 30.06.2006 sub nr. 3995/ 2006 reclamantul a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defunctei.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că se impune partajarea apartamentului situat in T, str. - -.4, se. A,.3, . 16, că a fost căsătorit cu mama pârâtului, numita, decedată la 27.02.2006, că a cumpărat în timpul conviețuirii cu aceasta apartamentul menționat, solicitând se deschide succesiunea defunctei și stabilirea cotelor cuvenite moștenitorilor.
În temeiul art. 115 - 119 Cod pr.civilă pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat partajarea activului și pasivului succesoral rămas de pe urma mamei sale, defuncta, precum și de pe urma tatălui său, decedat la 30 aprilie 1981, enumerând bunurile ce compun cele două succesiuni și învederând faptul că i se cuvine cota de 27/32, iar reclamantului cota de 5/32.
Prin sentința civilă nr. 2297 din 7 iunie 2007 Judecătoria Târgoviștea respins excepția neacceptării succesiunii în termen, excepție formulată de reclamantul - pârât, a admis în fond cererea principală formulată de reclamantul - pârât, a admis în parte și în fond cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, a constatat deschisă succesiunea defuncților, decedat la 30.04.1981 și -, decedată la 27.02.2006, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, în varianta I din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară - lotizare finală întocmit de expert, variantă ce este completată de instanță cu privire la pasivul succesoral în sensul că, a obligat pe reclamantul - pârât la plata către pârâtul - reclamant a sumei de 3125 lei, raportul de expertiză finală - Completare făcând parte integrantă din hotărâre.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 447 din 18 octombrie 2007 respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul, a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamantul, a schimbat, în parte, încheierea din 14 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 3995/2006 al Judecătoriei Târgoviște, în sensul că a reținut în masa succesorală de pe urma defunctei cota de din apartamentul situat în T, - - și nu apartamentul în întregul său.
Prin aceeași hotărâre s-au păstrat în rest dispozițiile încheierii și s-a schimbat, în parte, sentința, în sensul că a obligat reclamantul la plata sumei de 1250 lei, în loc de 3125 lei, cu titlul de pasiv succesoral către pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul reclamant criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 191 din 20 februarie 2008, Curtea de Apel Ploieștia respins ca nefondat recursul pârâtului declarat împotriva deciziei civile nr. 447 din 18 octombrie 2007 Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimatul, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut că susținerile recurentului potrivit cărora prima instanță a omologat o variantă care nu a fost solicitată de nici una dintre părți, soluția fiind menținută de instanța de apel, sunt contrazise de practicaua sentinței din care rezultă că apărătorul reclamantului pârât a cerut a fi omologată varianta I din raportul de expertiză finală.
Așadar toate criticile privind varianta de lotizare sunt nefondate.
Sub aspectul criticilor potrivit cărora Tribunalul Dâmbovițai -a respins apelul fără nici o motivare și deși apelul principal a fost respins ca nefondat cererea de aderare la apel a fost admisă îngreunându-i-se situația în propria cale de atac, ceea ce nu este posibil, iar mai mult decât atât apelul promovat de acesta viza doar variantele de lotizare, pe când cererea de aderare la apel viza încheierea de partaj, două lucruri total distincte în cadrul unui proces de partaj succesoral Curtea reține că în adevăr criticile din apelul principal diferă de cele din apelul incident.
Potrivit art. 293 al. 1 teza I Cod pr. civilă intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Întrucât reglementarea menționată nu face nici o distincție atunci când are în vedere intenția intimatului de a obține schimbarea hotărârii primei instanțe, înseamnă că prin apelul incident el poate să critice și soluția dată și altor capete de cerere decât cele vizate de apelul principal, iar în speța dedusă judecății față de specificul procedurii partajului și dispozițiile art. 6738Cod pr. civ. și Încheierea de partaj.
Nefondată este și critica potrivit cu care apelul principal a fost respins fără nici motivarea, instanța de apel justificând în considerentele deciziei de ce a considerat că în mod legal prima instanță a omologat varianta I din raportul de expertiză.
este nefondată și critica potrivit căreia instanța de apel a schimbat în parte încheierea din 14.12.2006 în sensul că reține la masa succesorală de pe urma defunctei - cota de din apartament, iar nu apartamentul în întregul său, ceea ce este o aberație juridică întrucât în cota de 5/8 atribuită soțului supraviețuitor este inclusă și Ja lui proprie din apartament.
Din înscrisurile aflate la dosarul primei instanțe rezultă că bunul imobil în litigiu a fost dobândit de reclamant în timpul căsătoriei cu soția sa -, în prezent decedată, având deci caracter de bun comun.
Așa fiind în mod corect instanța de apel a reținut că făcând parte din masa de partaj rămasă de pe urma defunctei numai cota de din apartament, cealaltă J fiind bunul propriu al reclamantului din bunul comun.
Așadar, reclamantul intimat deține o cotă totală de 5/8 din bunul imobil, formată din partea sa proprie și din deci 1/8 în calitate de moștenitor legal al defunctei sale soții.
Prin urmare nici această critică nu este fondată.
Pe de altă parte în mod legal instanța de apel a schimbat hotărârea primei instanțe sub aspectul sumei datorate cu titlu de pasiv succesoral, știut fiind că în Codul civil român este consacrat principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând ca temei de drept dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, arătând că instanța de recurs a omis să se pronunțe pe motivul de recurs care se referea la faptul că instanța de apel a admis cererea de aderare la apel a reclamantului, și modificând încheierea de admitere în principiu că nu mai poate fi pusă în executare.
Un alt motiv de recurs care nu a fost analizat era în legătură cu faptul că după modificarea încheierii de admitere în principiu instanța de apel nu a numit un expert care să stabilească valoarea sultelor, susține contestatorul.
În fine, o lată greșeală materială este aceea că deși încheierea de partaj a fost modificată cu privire la cote, ea nu se referă decât la apartament și nu la toate bunurile care au fost comune cu ale soției defuncte, arată contestatorul.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea contestației în anulare și modificarea deciziei din recurs potrivit susținerilor sale.
Intimatul a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare deoarece nici unul dintre motivele invocate nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, și că prin această cerere contestatorul urmărește rediscutarea motivelor de fond ale cererii.
În continuare, intimatul - reclamant răspunde punctual celorlalte critici invocate pe calea contestației în anulare.
Ulterior, contestatorul a depus la dosar și concluzii scrise prin care sunt reluate motivele contestației în anulare.
Curtea examinând contestația în anulare prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că cererea contestatorului este nefondată pentru următoarele considerente:
Este știut, că potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă " hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându- numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare ".
În cauza de față, verificând decizi din recurs se poate vedea că aceasta este bine motivată cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel cu privire la critica privind admiterea de către instanța de apel a cererii de aderare la apel a reclamantului și că prin modificările aduse încheierii de admitere în principiu ea nu mai poate fi pusă în executare, instanța de recurs face o motivare amplă cu invocarea dispozițiilor art. 293 al.1 teza 1 Cod procedură civilă.
Se arată totodată că în instanța de apel prin caracterul devolutiv al apelului se impune verificarea legalității și temeiniciei hotărârii de prima instanță numai în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și privește fiecare cerere de apel în parte și nu raportul dintre apelul principal și apelul incident.
Totodată dacă apelul principal este soluționat pe fond, așa cum este cazul și în speța de față, instanța trebuie să se pronunțe și asupra apelului incident pe care îl poate admite sau respinge.
Se face o motivare amplă și în legătură cu critica potrivit căreia instanța de apel a schimbat în parte încheierea din 14 decembrie 2006, cu privire la cotele succesorale asupra bunului reținut la partaj, care are caracterul de bun comun al soților,
rămânând la partaj numai cota de din apartament cealaltă J reprezentând bunul propriu al reclamantului din bunul comun.
De altfel, este știut că instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau modificare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a răspunde la motivul de casare sau modificare printr-un considerent comun.
Așa cum am arătat anterior decizia din recurs este amplu motivată, fiind analizate toate motivele de recurs, astfel că, contestația în anulare este nefondată în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă contestatorul va fi obligat la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare privind decizia civilă nr. 191 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul domiciliat în T, - -,. 6,.B,.2,.25, județul D, în contradictoriu cu intimatul cu ultim domiciliu în T, - -,.4,.A,.3,.16, județul D, decedat pe parcursul soluționării contestației în anulare și înlocuit de moștenitorul său -, domiciliat în T,-, județul
Obligă contestatorul să plătească intimatului - 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
C - - - - -
GREFIER,
a
Red.PC
Tehnored.
2ex./10.02.2009
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
