Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (936/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.291
Ședința publică de la 07.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabrierla Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, împotriva sentinței civile nr.196/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Obiectul cauzei - limitarea exercitării dreptului la libera circulație.
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică intimatul pârât prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), lipsind apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, s-a depus dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei, conform OP nr. 1076/05.05.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, precum i s-a pus în vedere prin rezoluția administrativă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului - pârât solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii criticate, nefiind dovedită situația pârâtului cu noi probe.
În subsidiar, în ipoteza în care instanța apreciază că se impune admiterea apelului, solicită limitarea dreptului la liberă circulație al pârâtului, pe teritoriul Spaniei, pe o perioadă de maxim 1 an.
Susține că pârâtul nu a săvârșit nici o infracțiune pe teritoriul spaniol ci doar i-a expirat termenul dreptului de ședere în acest stat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, la data de 3.02.2009, reclamantul Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul solicitând OG restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Spania pentru o perioadă de cel puțin 3 ani.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Spania, la data de 29.09.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.45/1997, publicată în Monitorul Oficial nr.58/1997, care la art.1 alin.1 prevede că: "Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește condițiile privind șederea, aplicabile pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau este prezumat că aceasta are cetățenia părții contractante solicitate".
C în cauză a fost expulzat la data de 29.09.2008, ca urmare a Ordinului de emis de către Secția 5 Penală a Curții de Apel, în baza art.57 din Legea nr.4 din 11 ianuarie 2000, privind Drepturile și Libertățile în Spania și integrarea lor socială.
În urma analizării probatoriului administrat în cauză, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin sentința civilă nr.196/11.02.2009 a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut faptul că dacă față de un cetățean al UE s-a dispus măsura expulzării de pe teritoriul unui alt stat membru unde ședea în mod ilegal, nu reprezintă un motiv susceptibil să justifice restrângerea libertății de circulație de către statul de origine "decât în măsura în care conduita acestuia reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății". În consecință acesta nu respectă standardele impuse de dreptul comunitar.
De asemeni, judecătorul fondului a constatat că reclamanta își motivează solicitarea restrângerii dreptului la liberă circulație pe faptul că pârâtul a fost expulzat ca urmare a ordinului de expulzare emis de către Secția penală a Curții de Apel în temeiul art.57 din Legea nr.4/2000, dar la dosar nu a fost depusă decât o declarație dată de pârât la sosire pe aeroport cât și un talon. Or, aceste înscrisuri nu îndeplinesc exigențele minime pentru ca tribunalul să poată verifica în ce măsură comportamentul pârâtului este de natură a produce o atingere ordinii publice care să reprezinte o amenințare reală, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
În mod greșit instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și ședere în Spania în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile spaniole competente. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâtul trebuia să suporte consecințele faptelor sale. Măsura restrângerii apare astfel ca fiind pe deplină justificată, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitat, să fie avut în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, verificând actele și lucrările dosarului instanței de fond, Curtea a constatat că nu este afectată legalitatea și temeinicia hotărârii acesteia, având în vedere următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006 "restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Pârâtul a fost expulzat la data de 29.09.2008, ca urmare a Ordinului de emis de către Secția 5 Penală a Curții de Apel, în baza art.57 din Legea nr.4 din 11 ianuarie 2000, privind Drepturile și Libertățile în Spania și integrarea lor socială.
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern, art. 2 alin.3 din protocolul Adițional nr.4 la CEDO prevede că "exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților.
Solicitarea formulată de reclamantă nu poate fi apreciată ca întemeiată de către instanță, atâta timp cât la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte în ce măsură comportamentul pârâtului este de natură a produce o atingere ordinii publice care să reprezinte o amenințare reală, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății.
Aceasta întrucât Directiva 2004/38 permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație în special pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, ori aceasta presupune existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății, ceea ce nu s-a dovedit în prezenta cauză, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, respingând ca nefondat apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.196/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât, domiciliat în B,-, --6,.1,.7,.46, sector 4.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact.
4 ex./08.07.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Gabrierla Sorina PrepelițăJudecători:Gabrierla Sorina Prepeliță, Stere Learciu
