Anulare act. Decizia 780/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (423/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.780
Ședința publică de la 07.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul -, împotriva deciziei civile nr.1331/A/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B și -.
Obiectul cauzei - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - prin apărător, în baza împuterniciri avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, lipsind intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B, intimata - pârâtă - personal, lipsind intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTOEULUI 1
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata - pârâtă - arată că la ultima ședință s-a pus în vedere recurentului - reclamant să se prezinte personal pentru a semna împuternicirea avocațială.
Apărătorul recurentului - reclamant susține că partea pe care o reprezintă, ieri, a semnat împuternicirea personal, fiind legitimat și mai mult, față de această situație, orice persoană își poate schimba, oricând, semnătura.
Intimata - pârâtă - insistă în susținerea conform căreia semnătura de pe împuternicirea avocațială nu aparține lui -.
Părțile arată că nu mai au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Apărătorul recurentului - reclamant - solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, anularea dispoziției de retrocedare nr.252/2002, emisă de Primarul General al Municipiului
În opinia sa, instanța de apel, eronat, a apreciat că dispoziția de retrocedare, care face obiectul prezentei cauze, ar fi lovită de mai multe motive de nulitate relativă, în realitate este vorba despre minim trei motive de nulitate absolută.
Astfel, dispoziția de retrocedare este fondată pe o cauză ilicită, emisă cu fraudarea legii și totodată se aduce o gravă perturbare ordinii publice.
Sub un prim aspect, la momentul emiterii dispoziției de retrocedare către Municipiului B, intimata - a prezentat Primăriei Municipiului B, în susținerea cererii de retrocedare, un certificat de moștenitor care era lovit de nulitate absolută, întrucât din anul 1980 Statul Român devenise succesor vacant în drepturi ale persoanei îndreptățite la revendicarea imobilului.
Prin urmare, dacă în anul 1980 statul a preluat o succesiune vacantă, era imposibilă ca Primăria Municipiului B, în anul 2003, să emită o dispoziție care, pe baza acestui certificat de moștenitor, să pună în posesie pe intimată.
Instanțele de judecată care s-au pronunțat asupra acestui certificat de moștenitor, au hotărât, în mod irevocabil, că este lovit de nulitate.
Al doilea motiv de nulitate absolută se referă la momentul la care Primăria Municipiului Bae mis dispoziția de retrocedare, recurentul se afla în posesia unui titlul executoriu, titlu prin care Primăria Municipiului B era obligată, de instanța de judecată, să-i vândă lui - garajul, neținând cont de acesta obligație, Primăria Municipiului Bap us-o în posesie pe intimat -, apreciind că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită la retrocedare.
În ce privește al treilea motiv de nulitate, arată că, prin menținerea dispoziției de retrocedare, se încalcă flagrant ordinea publică și întrucât este beneficiarul unui titlu executoriu care, conform practicii și uzanțelor, nu poate fi atac de nimeni și de nimic.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă -, având cuvântul, solicită respingerea recursului, față de următoarele argumente:
Primăria Municipiului B pe baza actelor prezentate, a repus-o în termenul de acceptare a succesiunii, în calitatea sa de succesibil.
că, recurentul - reclamant nu are calitate procesuală activă, astfel Judecătoria Sectorului 5 Bar espins acțiunea formulată de către acesta tocmai sub acest aspect al lipsei calității procesuale.
În încheierea din 21 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, la solicitarea instanței, apărătorul reclamantului a precizat obiectul acțiunii, ca fiind vorba despre o nulitatea relativă.
Ulterior, reclamantul a formulat o cerere de precizare și o cerere de eroare materială, rezultând ca obiect al acțiunii - garajul de la subsol și anularea deciziei de retrocedare nr. 252/2000, motiv pentru care nu poate aprecia asupra obiectului real al cererii.
Susține că în cazul nulității relative, anularea unui act, poate fi solicitată numai de participanții, semnatarii actului, respectiv Primăria Municipiului B și -, motiv pentru care apreciază că reclamantul - este terț în acest raport juridic, întrucât este deținătorul apartamentului nr.5 de la etajul 2 și pe cota indiviză de sub clădire, deci, nu are calitatea de a solicita anularea dispoziției.
Pentru garajul situat la parterul imobilului, a obținut sentința civilă 5857/2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B prin care Primăria Municipiului B, a fost obligată să îi vândă lui garajul de la parter și de fapt nu avea dreptul pentru că acesta nu deținerea contract de închiriere.
Precizează că împotriva sentinței civile 5857/2000, reclamantul a formulat cerere de eroare materială, încheiere investită cu formulă executorie.
Consideră că hotărârea trebuia pusă în executare în termen de 3 ani, de către, în caz contrar intervenind termenul de prescripție.
Consilierul juridic al intimatului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea instanței de apel,
Susține că dispoziția de care a beneficiat, în urma notificării formulată, a fost emisă cu respectarea legii și s-a procedat la restitui bunurilor care se mai aflau în patrimoniu Primăriei Municipiului - garajul de la subsol și curtea imobilului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26 martie 2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII a Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General, Primăria Sectorului 1 B și, solicitând anularea Dispoziției Primarului General nr. 252 din 13 martie 2002.
Prin sentința civilă nr. 1446 din 09 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr- a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5
La termenul din 11 ianuarie 2008, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că, garajul care face obiectul prezentei cauze se află situat la subsolul imobilului din B,-, sector 1.
Prin sentința civilă nr. 2431 din 28 martie 2008 pronunțată în dosarul nr-,Judecătoria Sectorului 5 B, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General, Primăria Sectorului 1 B și, având ca obiect anularea Dispoziției Primarului General nr. 252 din 13 martie 2002, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 252 din 13 martie 2002 Primarului General al Municipiului Baf ost restituit în natura, în proprietatea pârâtei, imobilul situat în B,-, sector 1, compus din construcție - garaj și teren în suprafață de 304 mp. mai puțin apartamentele vândute chiriașilor.
În legătura cu excepția lipsei calității procesuale active, instanța a reținut că reclamantul a înțeles să solicite anularea dispoziției nr. 252 din 13 martie 2002 Primarului General al Municipiului B, invocând așadar un caz de nulitate relativa a respectivului act.
Or, în speță, reclamantul este un terț față de dispoziția nr. 252 din 13 martie 2002 Primarului General al Municipiului B și instanța, pentru respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, nu poate ignora obiectul cererii, astfel cum a fost precizat chiar de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri la data de 29 aprilie 2008 reclamantul a declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă la 15 mai 2008 criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
În motivare, a arătat că dispoziția de retrocedare este lovită de nulitate absoluta datorită cauzei ilicite, fraudării legii și încălcarea ordinii publice.
Cu privire la cauza ilicita care a stat la baza emiterii dispoziției de retrocedare, a demonstrat deja, că acest certificat a fost anulat de către instanța de judecată, ceea ce face ca dispoziția de retrocedare amintită să se întemeieze pe o cauză ilicită (un certificat de moștenitor lovit de nulitate), acest lucru fiind de natura a atrage nulitatea absoluta a actului respectiv.
Cu privire la fraudarea legii - motiv de nulitate absolută a dispoziției de retrocedare - a arătat că aceasta s-a făcut sub doua aspecte: pe de o parte, datorită încălcării de către Primăria Municipiului Bad ispozitivului sentinței civile nr. 5857 din 28 martie 2000, rămasă definitiva și irevocabila (anexa nr. 1 la acțiunea introductivă), care, deși era obligată să vândă garajul de la subsolul imobilului apelantului l-a retrocedat intimate; pe de altă parte, datorită faptului că emiterea dispoziției de retrocedare s-a făcut în baza unui certificat de moștenitor care a fost declarat în mod irevocabil de către instanță ca fiind nul, ceea ce face ca dispoziția amintită să rămână fără niciun suport sau temei legal.
Cu privire la încălcarea ordinii publice - motiv de nulitate absolută: a arătat că prin emiterea unei dispoziții de retrocedare care nu are niciun suport sau temei legal, pe lângă prejudiciile cauzate persoanelor direct interesate este evident că este afectata și ordinea publică sau de drept, deoarece împroprietărirea unei persoane care nu este îndreptățită este de natură a slabi încrederea în instituțiile publice, iar raporturile juridice ar fi grav perturbate.
Prin decizia civilă nr. 1331 din 17 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței civile nr. 2431 din 28 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul B prin Primarul General, Primăria Sectorului 1 B și.
În fapt, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 5857 din 28 martie 2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr. 2354/2000, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei Primăria Municipiului B și a fost obligată pârâta să vândă reclamanților garajul situat la parterul imobilului din-, sector 1.
Prin Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 252 din 13 martie 2002 s-a dispus restituirea, în natură, în proprietatea pârâtei a imobilului situat în B,-, sectorul 1, compus din construcție garaj - și teren, mai puțin părțile din construcție înstrăinate. Interpretându-se logic această dispoziție raportat la sentința civilă menționată anterior, prin încheierea nr. 2283 din 01 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B - Biroul de carte funciară, a fost intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei asupra garajului situat la subsolul imobilului.
Prin încheierea pronunțată la data de 08 ianuarie 2008 în dosarul nr- (număr în format vechi 2354/2000) a fost admisă cererea formulată de reclamantul și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 5857 din 28 martie 2000, în sensul că a fost obligată pârâta să vândă reclamanților garajul situat la subsolul imobilului din-, sector 1, iar nu garajul situat la parterul aceluiași imobil, cum din eroare s-a trecut.
Pe cale de consecință, în cadrul unei cereri prin care se solicită anularea dispoziției prin care în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a restituit imobilul preluat abuziv unei persoane despre care reclamantul afirmă că nu este îndreptățită în sensul legii, neavând calitatea de moștenitoare a fostului proprietar și implicit nici pe cea de proprietară, legitimarea procesuală poate să aparțină numai persoanei ce pretinde același drept de proprietate, sau cel puțin vocația de a-l dobândi, care în mod firesc trebuie să poarte asupra aceluiași bun. Numai într-un asemenea caz existența unei dispoziții de restituire eliberată unei alte persoane ar constitui un impediment pentru recunoașterea propriului drept al reclamantului, imobilul nemaifiind ulterior emiterii dispoziției în patrimoniul unității deținătoare.
Împotriva deciziei civile anterior menționată a declarat recurs reclamantul, criticând-o sub următoarele aspecte:
La baza emiterii Dispoziției nr. 252 din 13 martie 2002, stat certificatul de moștenitor nr. 31 din 30 martie 2000, prin care i se recunoștea intimatei - pârâte calitatea de moștenitoare a fostei proprietare a imobilului amintit, respectiv moștenitoarea defunctei.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 432 din 17 aprilie 2001 Secției a III a Civilă a Tribunalului București, rămasă definitivă, irevocabilă (prin respingerea apelului și a recursului) și executorie începând cu data de 21 aprilie 2004, s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr. 31 din 30 martie 2000.
Acest certificat a fost anulat de către instanța de judecată, ceea ce face ca, dispoziția de retrocedare amintită să se întemeieze pe o cauză ilicită (un certificat de moștenitor lovit de nulitate), acest lucru fiind de natură a atrage nulitatea absolută a actului respectiv.
Fraudarea legii s-a făcut sub două aspecte: pe de o parte, datorită încălcării de către Primăria Municipiului Bad ispozitivului sentinței civile nr. 5857 din 28 martie 2000, rămasă definitivă și irevocabilă, care, deși era obligată să vândă garajul de la subsolul imobilului recurentei, cu toate acestea, l-a retrocedat intimatei, iar pe de altă parte, datorită faptului că, emiterea dispoziției de retrocedare a cărei nulitate absolută se solicită a se constata, s-a făcut în baza unui certificat de moștenitor, care a fost declarat în mod irevocabil de către instanță ca fiind nul, ceea ce face ca dispoziția amintită să rămână fără nici un suport sau temei legal.
Un alt treilea motiv de nulitate absolută a dispoziției de retrocedare îl reprezintă "încălcarea ordinii publice".
Astfel, prin emiterea unei dispoziții de retrocedare care nu are nici un suport sau temei legal, pe lângă prejudiciile cauzate persoanelor direct interesate (cum este și cazul recurentei), est evident că este afectată și ordinea publică sau de drept, deoarece, împroprietărirea unei persoane care nu este îndreptățită, este de natură a slăbi încrederea în instituțiile publice, iar raporturile juridice ar fi grav perturbate.
În ceea ce privește legitimarea procesuală a recurentului - reclamant de a solicita anularea dispoziției nr. 252 din 13 martie 2002, acesta se întemeiază pe următoarele considerente:
În primul rând, pe interesul recurentului de a da eficacitate juridică deplină titlului executoriu prin care, instanța de judecată a dispus obligarea Municipiului B prin Primarul General, de a-i vinde garajul situat la subsolul imobilului, garaj care, în momentul de față se află în deținerea ilegală (în baza unui titlu nul - certificatul de moștenitor anulat irevocabil de către instanță) a intimatei.
În al doilea rând, pe dispozițiile legale instituite atât de către doctrină, cât și de către practica judecătorească în materie, conforma cărora "cazurile de nulitatea absolută pot fi invocate de către orice persoană interesată, fiind totodată imprescriptibile și opozabile erga omnes". Astfel, așa cum pe bună dreptate a stabilit și instanța de apel, chiar dacă, recurenta a folosit în cererea introductivă de instanță sintagma "anularea dispoziției", în realitate, prin calificarea corectă a cererii, rezultă fără putință de tăgadă faptul că, nulitatea aplicabilă în cauză este cea absolută, care permite recurentei să obțină anularea dispoziției de punere în posesie, care a avut la bază un certificat de moștenitor în mod irevocabil de către instanță.
La data de 19 martie 2009 intimata a formulat întâmpinare, prin care a arătat, în esență următoarele:
Reclamantul este în eroare, deoarece sentința civilă nr. 5857/2000 cuprinde în dispozitiv o obligație de a face ( de a vinde) în sarcina Primăriei Municipiului B, și în nici un caz o recunoaștere a dreptului de proprietate asupra garajului. Reclamantul este un terț desăvârșit față de prevederile Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 252 din 13 martie 2002, iar această dispoziție nu îl vatămă în nici un fel într-un drept protejat de lege. Reclamantul își justifică dreptul și interesul de a promova prezenta acțiune prin existența unei sentințe judecătorești din anul 2000, prin care Primăria Municipiului B ar fi fost obligată să-i vândă garajul situat la parterul imobilului.
Ulterior sentinței din anul 2000, însuși reclamantul a arătat expres în toate adresele și petițiile cu caracter juridic, că are dreptul de a cumpăra garajul de la parterul imobilului, deci cel din hotărârea nerectificată.
Este complet dovedit că reclamantul nu are și nu a avut niciodată vreun drept referitor la garajul de la subsolul imobilului, garaj ce a fost restituit recurentei prin decizia ce face obiectul prezentei cauze.
Garajul de la subsol a rămas liber (a se vedea adresa Administrației Fondului Imobiliar cu nr. SE/1297/1332 din 23 ianuarie 2002) și de aceea i-a fost retrocedat recurentei prin dispoziția nr. 252 din 13 martie 2002, pentru că intimata l-a revendicat făcând dovada de persoană îndreptățită.
Sentința judecătorească invocată nu are nicio eficiență juridică, întrucât nu a fost pusă în executare timp de trei ani de la rămânerea definitivă și irevocabilă, astfel că și-a pierdut puterea lucrului judecat.
Ca urmare, existența acestei hotărâri ineficiente (ce nu mai poate fi executată ca urmare a prescripției) nu poate constitui o justificare a dreptului și interesului reclamantului pentru promovarea prezentei acțiuni, acesta nemaifiind actual, or, interesul care nu este actual nu poate justifica promovarea unei acțiuni în anulare.
Recursul nu are nicio legătură cu decizia atacată, având mai mult caracterul unei noi cereri de chemare în judecată. Se invocă generic ca temei art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, fără a se menționa însă ce dispoziție legală încalcă decizia instanței de apel, sau în ce constă greșita interpretare.
Indiferent deci de existența sau inexistența unui certificat de moștenitor, intimata era legatar universal al fostei proprietare a imobilului revendicat.
Testamentul depus este perfect valabil, fiind și expertizat grafologic, fiind unul din înscrisurile enumerate de lege care dovedește calitatea de persoană îndreptățită.
La termenul de judecată din 07 mai 2009 intimata a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant al recurentului, precum și excepția de tardivitate a formulării cererii de anulare a dispoziții nr. 252 din 13 martie 2002 Primarului General al Municipiului
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant al recurentului, motivat de faptul că semnătura de pe împuternicirea avocațială nu aparține acestuia, instanța a apreciat că sunt nefondate susținerile, întrucât intimata s-a limitat numai la a defăima înscrisul, fără a arăta în ce constă falsul, dacă este material sau intelectual, eventual cine este autorul sau complicele falsului, astfel că în baza dispozițiilor art. 182 alin. 3 Cod de procedură civilă, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.
Prin urmare, excepția lipsei calității de reprezentant al recurentului va fi respinsă, apreciindu-se că acesta a făcut dovada calității sale prin împuternicirea avocațială aflată la fila 18 din dosar.
Deși invocă ca temei al cererii de recurs motivele de neleglaitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea va analiza criticile recurentului numai prin prisma aceluia prevăzut de art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă, deoarece expunerea acestora face posibilă încadrarea lor doar sub aspectul analizei în temeiul juridic anterior invocat, care vizează ipoteza în care instanța de recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.
Invocarea de către recurent a dispozițiilor art. 304 pt. 8 Cod de procedură civilă, a fost doar generică, întrucât acesta nu a arătat în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație în sensul celor de mai sus, nefiind suficientă.
Având în vedere faptul că prima instanță a respins acțiunea reclamantului ca fiind introdusă de o persoană fără calitatea procesuală activă, soluția apreciată ca temeinică și legală de instanța de apel, care substituind motivarea, a respins apelul reclamantului ca nefondat, Curtea va analiza cu prioritate sub acest aspect decizia recurată.
Acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic poate fi promovată de orice persoană care are interes și oricând, fiind menită să sancționeze nerespectarea la încheierea unui act juridic a unei norme care ocrotește un interes general, ceea ce prin demersul lor juridic reclamanții nu invocă că ar fi ocrotit.
Deși în motivele de apel și ulterior în faza procesuală a recursului, reclamantul invocă motive de nulitate absolută a actului juridic contestat, instanța de recurs a reținută că în raport de motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, în mod corect s-a stabilit care este regimul juridic aplicabil nulității invocate de reclamant.
Nulitatea relativă (prin care se sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes particular, individual ori personal) poate fi invocat doar de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic.
Prin urmare, doar una dintre părțile actului juridic atacat are calitate procesuală de a invoca o astfel de nulitate, ori așa, cum în mod corect a reținut și instanța de apel, legitimarea procesuală poate să aparțină numai persoanei ce pretinde același drept de proprietate, sau cel puțin vocația de a-l dobândi, care în mod firesc trebuie să poarte asupra aceluiași bun.
Ori, în speță, reclamantul - recurent este un terț față de dispoziția contestată, care nu îl vatămă în nici un fel într-un drept protejat de lege, astfel că interesul acestuia nu a fost nesocotit.
Având în vedere argumentele expuse anterior, instanța de recurs nu va mai analiza cazurile de nulitate absolută susținute de recurent: cauza ilicită, frauda la lege și încălcarea ordinii publice.
De asemenea, nu pot fi apreciate ca fondate susținerile intimatei privind tardivitatea formulării cererii, excepție care urmează a fi respinsă, pentru a nu fi încălcat, principiul omisso medio, nefiind obiect al analizei instanței de apel.
Față de aceste considerente, reținând că în cauză nu este incident cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile de tardivitate și a lipsei calității de reprezentant al apărătorului.
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1331 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B prin Primarul General, Primăria Sectorului 1 B și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./23.07.2009
-5.-;
Jud.5.-
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
