Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.304/
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.1342 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal lipsă apelanta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că apelanta a trimis la instanță la data de 4 noiembrie 2009, cerere fax la care a atașat copia fax a Ordinului de plată nr.2164 din 3 noiembrie 2009 privind plata sumei de 4 lei taxă judiciară de timbru și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei. S-a mai referit asupra faptului că apelanta a solicitat soluționarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 cod pr.civilă.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de respingerea apelului formulat ca nefondat, întrucât instanța de fond a apreciat în mod corect actele existente la dosar, și a reținut în mod corect că intimatul a fost expulzat din Italia în baza Decretului Provinciei Terni, și prin care i se interzisese să se mai afle pe teritoriul italian pentru o perioadă de timp.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor B, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație în Italia.
În motivarea cererii, arată că pârâtul a fost expulzat în data de 23 mai 2009 în baza Decretului Prefecturii Provinciei Terni, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii, dispunându-se și interzicerea dreptului de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 38 lit.b din Legea nr. 248/2005 și nr.HG1347/2007.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.1342 din 21 septembrie 2009, respins cererea ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut următoarele considerente;
Potrivit normei comunitare(art.27 al 2 din Directiva nr.2004/38/CE) restrângerea liberei circulații a persoanei se poate face doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Or, astfel de motive nu pot rezulta în mod suficient din faptul însuși al expulzării, pentru că ar însemna că principiul proporționalității în adoptarea măsurii să nu mai intereseze și astfel, să fie ignorată exigența normei comunitare care a enunțat în art.14 din Tratatul principiul liberei circulații a cetățenilor europeni care are aplicabilitate diversă și se bucură de supremație în raport de reglementarea internă.
Cetățeanului român nu i se mai poate interzice ieșirea de pe teritoriul țării cu referire la art.39 lit a din Legea nr.248/2005, normă ce și-a găsit aplicabilitatea atâta vreme cât România nu aderase la uniunea Europeană și cât timp nu venea în conflict cu norme de drept comunitar cărora trebuie să li se asigure preeminență.
Tribunalul ca instanță, deci autoritate a statului, îi revine obligația de transpunere în legislația internă a normei comunitare, aplicând dreptul comunitar rezultanta este protejarea drepturilor conferite de aceasta persoanelor.
Altminteri, ar însemna că, prin măsurile dispuse înainte de transpunerea normelor comunitare să nu mai poată fi realizat obiectivul propus de acestea, ceea ce ar contraveni jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, potrivit căreia"jurisdicțiile naționale sunt obligate să se abțină să interpreteze dreptul intern într-un mod care ar risca serios, după epuizarea termenului de transpunere, realizarea obiectivului propus de respectiva directivă".
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor B criticând-o pentru următoarele motive;
Intimatul, a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei în data de 23 mai 2009, conform Decretului Prefecturii Provinciei Terni, și din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei, pârâtul a avut un comportament antisocial, fiind arestat pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare carduri.
Că în dispozițiile obiectivului nr.2 lit.d al nr.HG1347/2007 se prevede că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie, vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați în Italia pe o perioadă determinată.
Că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac parte din dreptul intern.
Potrivit art.27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. In aliniatul 2 se prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Apreciază apelanta că măsura prevăzută de art.38 lit.a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale are repercursiuni negative asupra tratamentului aplicat cetățenilor români ce locuiesc cu forme legale.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
În speța de față, se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pacte și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii, determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație, trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoane care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/CE, restricționarea libertății
de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În aliniatul 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, și art.6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Constituția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene, nu interzice României, dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Limitarea exercitării dreptului la libera circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile dreptului comunitar au prioritate și sunt obligatorii pentru judecătorul național.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă, nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Intimatul pârât, a fost returnat din Italia, în baza Decretului Prefectului Provinciei Terni, prin care s-a reținut că a executat mai multe sancțiuni pentru săvârșirea unor infracțiuni și i s-a aplicat interdicția de a reintra în Italia pe o periadă de la 5 ani la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.
Ori, față de art. 27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât S-ar ajunge la o dublă sancționare.
Față de aceste considerente expuse mai sus, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B- sector 6, împotriva sentinței civile nr.1342 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /18.11.2009
Tehn.
7 ex./25.11.2009
fond -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu
