Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 248/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 33
Ședința publică din 13 martie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror de la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 273 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantului apelant Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B și reclamantul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar reclamanta apelantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor solicită, în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, judecarea în lipsă.
Curtea, constatand apelul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că sentința nr. 273 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- este legală și temeinică, sens în care solicită admiterea apelului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava la data de 28 ianuarie 2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în pe o perioadă de cel mult 3 ani pârâtului.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de 29 octombrie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin Legea nr. 66/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 187/2000, care la art. 1 alin. 1 prevede că:Fiecare parte contractantă va prelua pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități deosebite, cetățenii proprii care nu îndeplinesc sau încetează să îndeplinească condițiile legale privind intrarea sau șederea pe teritoriul statului părții solicitante .
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 248/2005 și Codului d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 273 din 17 februarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins cererea ca nefondată, reținând în motivare că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate după data de 1 ianuarie 2007, când România a devenit stat membru al Uniunii Europene, fiind necesară aplicarea principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența sa de Curtea de Justiție a Comunității Europene în ce privește raportul dintre legislația internă și cea comunitară.
Norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Prin raportare la dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea str[in[ referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte - prin reprezentant legal - care a criticat soluția ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii. A precizat că prin deciziile nr. 855 din 28 noiembrie 2006, nr. 901 din 5 decembrie 2006 ale Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
De asemenea Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează la art. 2 dreptul la liberă circulație în țară și străinătate, garanție care însă suportă anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat, și anume, în paragrafele 3 și 4 ce reglementează restrângerile la care poate fi supus dreptul la libera circulație. Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să-l urmărească privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora; în plus aceste limitări trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democratică, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui, iar în acest context paragraful 4 vizează restrângeri aplicabile în "zone determinate", pentru rațiuni de "interes public într-o societate democratică".
Libera circulație a cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege, reguli care sunt strict stabilite în cuprinsul Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare. Astfel se justifică și caracterul proporțional al măsurii "într-o societate democratică", în raport de scopurile urmărite la aplicarea ei, întrucât responsabilizarea pârâtului în a conștientiza respectarea unor condiții legale pe teritoriul unor state străine se poate realiza și prin interzicerea dreptului acestuia de a se afla pe teritoriul acelor state, pe o durată de timp rezonabilă, cu atât mai mult cu cât, prin fapta sa, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 ale Legii nr. 248/2005, care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra, și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia și prin documentele internaționale încheiate cu România.
Apelul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
, art. 52 din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu mai este aplicabil începând cu data de 01 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană.
În ceea ce privește dispozițiile art. 38 lit. a din același act normativ, Curtea reține că acestea nu sunt în concordanță cu Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe teritoriul statelor membre.
Astfel, singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat. Or, în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 38/2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării. Aceste norme au fost transpuse în legislația română prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European.
Începând cu 01 ianuarie 2007, cetățenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale, în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate limita exercițiul dreptului la circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Prin urmare, în interpretarea coroborată a dispozițiilor cuprinse de actele normative menționate anterior, în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, Curtea apreciază că dreptul la liberă circulație a cetățenilor români în celelalte state membre nu poate fi restrâns decât în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004, iar, în speță, singurul motiv invocat de reclamanta apelantă a fost returnarea pârâtului din Danemarca la data de 29.10.2008. În atare situație, soluția pronunțată de prima instanță, de respingere a acțiunii vizând restrângerea dreptului de circulație al pârâtului pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, este corectă.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la CEDO, instanța apreciază că dispozițiile convenționale invocate de reclamanta-apelantă vizează protecția aceluiași drept la liberă circulație. Comparând cele două norme comunitare, se constată că Directiva Consiliului nr. 38/2004 impune condiții mai severe în sensul apărării acestui drept, astfel că dispozițiile art. 27 din aceasta au a fi aplicate cu prioritate.
Câtă vreme prin acțiunea introductivă nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, Curtea nu poate reține că simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", cu atât mai mult cu cât, în sensul prevederilor Directivei "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" iar "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri".
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 296 din Codul d e procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 273 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. Pl.
Tehnored.
4ex/18.03.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
