Speta Legea 10/2001. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 34
Ședința publică din 13 martie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții domiciliat în municipiul B,-, - 5, scara A,. 9, județul B, domiciliat în municipiul B,-, bloc 6,. 3, județul B, domiciliată în municipiul B,-, scara D,. 5, județul B, domiciliată în municipiul B,- bis, scara B,. 9, județul B și domiciliată în municipiul B,-, - 5,. 23, județul B, împotriva sentinței nr. 614 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 6 martie 2009 iar apoi, pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată: Prin dispoziția nr. 4275 din 26 aprilie 2007, Primăria municipiului Bas oluționat notificarea formulată de reclamanții, și, în conformitate cu dispozițiile art. 36 al. 2 din Legea nr. 10/2001, și a dispus restituirea în natură, pe vechiul amplasament, suprafața de 1050 mp teren, în-, 44A și 46 (fost nr. 64, fost-).
Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat contestație, prin care au susținut că în mod nejustificat li s-a refuzat restituirea în natură a suprafeței de 436 mp teren, apreciind că este posibilă restituirea suprafeței de 1486 mp, deținătorii actuali neavând acte de proprietate pentru diferența de teren, astfel încât sunt îndreptățiți la atribuirea întregii suprafețe disponibile.
Municipiul Baf ormulat întâmpinare prin care a arătat că suprafața de teren nerestituită reclamanților este ocupată de construcțiile cumpărate de chiriași, conform Legii nr. 112/1995, și de căile de acces la construcții. Pentru această diferență de teren, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în echivalent, emiterea unei decizii în acest sens fiind împiedicată de formularea prezentei contestații.
Au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei și, proprietari ai apartamentului nr. 1, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 60/1998, în baza Legii nr. 112/1995, care au invocat protecția pe care le-o conferă dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 614 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Botoșania respins ca nefondată contestația reclamanților și a admis cererea de intervenție accesorie.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că nu poate fi restituit în natură reclamanților teren în plus față de dispoziția emisă de Primarul municipiului B, întrucât terenul solicitat de aceștia este aferent clădirilor cumpărate de către deținătorii acestor construcții, fiind ocupat de construcții și instalațiile și utilitățile necesare folosinței acestora. Pentru acest teren, reclamanții urmează a fi despăgubiți prin echivalent în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, primarul municipiului B urmând a emite o dispoziție suplimentară de propunere de acordare de despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru diferența de 436 mp.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții care au susținut că diferența de 436 mp teren este disponibilă, fiind deținută fără nici un fel de temei de către intervenienții și, respectiv familia În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 au apreciat că este obligatorie restituirea integrală a terenului pentru care nu există un titlu în favoarea proprietarilor construcțiilor, teren care nu este afectat de construcții definitive și instalații de utilitate publică.
La termenul din 4 noiembrie 2008, reclamanții și-au restrâns pretențiile față de pârâții intimați, respectiv față de intervenienți, arătând că solicită obligarea la restituirea în natură pentru suprafața de 200 mp teren din care: 150 mp ocupați de familia G și 50 mp ocupați de intervenienții și. Reclamanții au susținut că diferența până la 436 mp constă în suprafețele ocupate de familiile G și, respectiv suprafețele constând în căi de acces pentru familiile și. Au depus la dosar un plan de situație în care au indicat suprafețele a căror restituire în natură o solicită (93 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată apelul ca fiind neîntemeiat.
Prin cererea de apel, astfel cum a fost restrânsă de către reclamanții apelanți, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței pronunțate de Tribunalul Botoșani în sensul suplimentării suprafeței dispusă a fi restituită în natură cu 200 mp, 150 mp din posesia familiei G, iar 50 mp din posesia intervenienților.
Reclamanții apelanți au susținut că aceste suprafețe de teren sunt ocupate de către deținătorii construcțiilor fără a avea nici un titlu, construcțiile anexă aflate pe terenul solicitat fiind edificate fără autorizație de construire, apreciind astfel că în mod nejustificat a fost menținut dreptul de folosință în favoarea acestora pentru suprafața de teren solicitată.
Din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între SC SA B și G și (nr. 70/24.08.1998, fila 119 dosar fond), respectiv între Regia Autonomă Municipală B și intevenienții și (nr. 60/22.06.1998 fila 120 dosar fond), instanța reține că împreună cu imobilul casă de locuit au fost vândute și anexele gospodărești ale celor două locuințe, respectiv o magazie de chirpici și 2 șoproane familiei, un șopron și o împrejmuire din plasă de sârmă familiei. Instanța reține de asemenea că reclamanții apelanți nu au făcut dovada modificării amplasamentului anexelor gospodărești, din studiul comparativ al planurilor de situație întocmite la momentul vânzării cumpărării construcțiilor, respectiv la închirierea terenurilor de către Primăria municipiului B și a planurilor de situație întocmite de experții desemnați în cauză rezultând că anexele gospodărești nu și-au modificat amplasamentul. Din raportul de expertiză întocmit în faza apelului, instanța reține că suprafața deținută de familia, în amplasamentul indicat de reclamanți, este de 84 mp, față de 150 mp menționați de reclamanți, iar suprafața deținută de către intervenienți este de 30 mp față de 50 mp menționați de către reclamanți.
În ceea ce privește suprafața de 84 mp aflată în posesia familiei G și, instanța reține că pe acest teren se găsește în prezent o anexă gospodărească care a fost cumpărată de către aceștia împreună cu locuința dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 70/1998. În aceste condiții nu se poate reține că terenul ar fi deținut în mod abuziv și neîntemeiat, terenul în discuție fiind aferent anexei gospodărești, respectiv asigurând accesul la această anexă și folosința normală a acesteia.
Referitor la suprafața de 30 mp aflată în posesia intervenienților, suprafață cu privire la care reclamanții și-au restrâns criticile formulate prin cererea de apel, instanța reține că este ocupată parțial de magazia ce a fost dobândită de aceștia prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 60/1998. Diferența de teren față de suprafața efectiv ocupată de această magazie (16 mp conform raportului de expertiză fila 130 dosar apel, respectiv 18,06 mp conform contractului de vânzare-cumpărare) reprezintă terenul necesar pentru accesul la această magazie, care asigură folosința normală a acestei anexe gospodărești. Pe o parte a acestui teren a fost identificată parte din rețeaua de alimentare cu gaz metan a locuinței intervenienților, rețea care de asemenea asigură folosința deplină a locuinței aparținând intervenienților.
Față de situația concretă a imobilelor ce au aparținut autorilor reclamanților apelanți, precum și modul de folosire actual al terenurilor de către deținători, proprietari ai construcțiilor, instanța constată că nu poate fi dispusă restituirea în natură a diferenței de 200 mp, astfel cum au solicitat reclamanții apelanți, respectiv 114 mp identificați de expertul desemnat de către instanță.
Constatând că terenul solicitat a fi restituit în natură nu este liber de construcții, ci este ocupat de anexele gospodărești dobândite în mod legal de către deținătorii actuali, respectiv de instalații ce asigură folosința deplină și corespunzătoare a celor două locuințe, în baza art. 296 Cod procedură civilă raportat la art. 11 din Legea nr. 10/2001, instanța urmează a respinge ca nefondat apelul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați să plătească intervenienților și suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată din apel reprezentând onorariu apărător și onorariu expert.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții domiciliat în municipiul B,-, - 5, scara A,. 9, județul B, domiciliat în municipiul B,-, bloc 6,. 3, județul B, domiciliată în municipiul B,-, scara D,. 5, județul B, domiciliată în municipiul B,- bis, scara B,. 9, județul B și domiciliată în municipiul B,-, - 5,. 23, județul B, împotriva sentinței nr. 614 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Obligă apelanții să plătească intimaților și suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
10 ex./14.04.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
