Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.49/
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, str. - - 29, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 1364/C din 07.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, județul C, având ca obiectlimitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate(Legea nr. 248/2005).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul se referă asupra cauzei învederând că, prezentul apel este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata în lipsă, conf. disp. art. 242 pct. 2.pr.civ.
Întrebat fiindde instanțăreprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai are alte cererii și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de apel s-a solicitat judecata în lipsă, acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 1364/C din 07.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța. În motivele de apel s-a arătat că intimatul reclamant a fost returnat din Franța, la data de 23.09.2008 și readmis în țară pe baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin HG278/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 282/1994. Prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statut că dreptul cetățenilor statelor membre UE de a pătrunde pe teritoriul altui stat membru, nu poate fi limitat, decât atunci când conduita persoanei respective constituie o amenințare gravă și reală la adresa ordinii publice și a securității statului respectiv.
Se apreciază că, deși, din declarația intimatului reclamant dată la punctul de trecere a frontierei rezultă că acesta a fost judecat și condamnat de statul francez, apelanta reclamantă nu a produs dovezi suficiente și temeinice care să ateste că se poate reține în sarcina intimatului o conduită care să încalce securitatea statului francez.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluționării apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2008 Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța în ceea ce îl privește pe pârâtul, CNP -.
În motivare a arătat că acesta a fost expulzat din Franța, în baza Acordului de readmisie încheiat de această țară cu România și ratificat prin HG nr. 278/1994. A mai arătat că potrivit declarației pârâtului dată la punctul de trecere a frontierei, din cauza comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Franța, împotriva acestuia s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Franței pentru o perioadă de trei ani, interdicție pronunțată în judecata Tribunalului Corecțional din din data de 12 martie 2008. S-a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
S-a depus copia certificată a talonului de intrare în țară și a unor declarații ale pârâtului și Decizia nr. 08.018 pronunțată la la 19 septembrie 2008 de Prefectura din Regiunea - - Prefectura.
Prin sentința civilă nr. 1364 din 07 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dreptul cetățenilor statelor membre de a pătrunde pe teritoriul altui stat membru nu poate fi limitat decât în cazul în care prezența sau comportamentul său constituie o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa ordinii publice a statului respectiv. De aceea statele membre trebuie să își întemeieze decizia de a limita dreptul la liberă circulație numai în urma evaluării fiecărui caz în parte al iar nu pe considerente generale (C 36/75, Rutili Ministrul Afacerilor Interne).
Raportând situația de fapt constatată în cauză la prevederile normelor comunitare și interpretarea dată acestora de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, Tribunalul a constat că nu s-a făcut dovada și nu se poate reține în sarcina pârâtului nici un comportament care să se încadreze într-o conduită personală de natură a prezenta o amenințare reală și suficient de serioasă care să afecteze interesele fundamentale ale societății în România și de altfel nici în statul din care a fost returnat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.În mod greșit s-a dispus respingerea cererii reclamantului ca nefondată, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pârâtului pe teritoriul Franței are un scop legitim, respectiv menținerea ordinii și siguranței publice.
2.Pârâtul a fost returnat din Franța deoarece s-a constatat că, pe timpul șederii pe teritoriul acestei țări, pârâtul a avut un comportament antisocial, fiind cercetat și arestat pentru furtul mai multor obiecte de îmbrăcăminte. Pârâtul a fost condamnat pentru furt la o pedeapsă de doi ani închisoare și face obiectul unei interdicții definitive pe teritoriul Franței pentru o perioadă de trei ani pronunțată în judecata Tribunalului Corecțional din din data de 12 martie 2008.
3. Măsura restrângerii libertății de circulație a cetățenilor uniunii și a membrilor de familie poate fi dispusă potrivit Protocolului Adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează în paragrafele 3 și 4 restrângerile la care poate fi supus dreptul la libera circulație, dar și în baza art. 25 din Constituția României și a Legii nr. 248/2005.
Analizând legalitatea hotărârii apelate, în raport cu criticile reclamantului, se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 2 din legea nr. 248/20 iulie 2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cetățenilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară. Limitarea exercitării dreptului cetățenilor români la liberă circulație se poate face numai temporar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Art. 38 lit."d" din același act normativ prevede că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Conform dispozițiilor art. 2 alin.(2) din Protocolul nr.4 al, "Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa".
Acest drept poate cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 paragraful 3 și 4 din Protocolul nr. 4 și anume: limitările acestui drept trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică, necesitate realizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a dreptului în discuție și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
În cauză, se reține că, deși măsura dispusă cu privire la intimatul pârât constituie o ingerință în dreptul său la liberă circulație, ea este compatibilă cu exigențele art.2 din Protocolul 4 al, fiind permisă de dispozițiile alin.3 și 4 ale art.2.
Astfel, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe o perioadă de până la trei ani este reglementată de o lege accesibilă - Legea nr. 248/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, urmărește un scop legitim și apare ca necesară într-o societate democratică.
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În același sens, art. 27 alin.(1) din Directiva 2004/36/CE din 29 aprilie 2004, prevede că statele membre ale pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor, indiferent de cetățenie pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Măsurile luate din motive de ordine sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
În cauză, se reține că sunt îndeplinite condițiile legale pentru restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Franței, măsură pe o perioadă de trei ani, pârâtul fiind cercetat, arestat și condamnat pentru furt, făcând de asemenea obiectul unei interdicții definitive pe teritoriul acestei țări pentru o perioadă de trei ani conform hotărârii Tribunalului Corecțional din din 12 martie 2008.
Prin efectuarea unor fapte antisociale, respectiv furt, se reține că pârâtul a încălcat legislația franceză, aducând astfel atingere ordinii și siguranței publice din acest stat. Autoritățile franceze l-au judecat și condamnat pe pârât pentru furt, iar în baza Deciziei nr.08.018 a Prefecturii din Regiunea - s-a dispus returnarea lui, la data de 19.09.2008.
Constatându-se că se impune restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Franței pe o perioadă de trei ani, măsura respectând principiul proporționalității între scopul legitim urmărit și gravitatea faptelor pârâtului, urmează fi admis apelul reclamantului și schimbată în tot hotărârea primei instanțe, în sensul celor mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, str. - - 29, sector 1 - împotriva sentinței civile nr. 1364/C din 07.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, județul
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că admite cererea.
Dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului, CNP -, în Franța, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărârii.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință, astăzi, 18 Februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond.-
Red.dec.jud./30.04.2009
Tehnored.disp.gref./7ex./30.04.2009
Emis 5 com./30.04.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
