Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1834/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.518
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de domnul procuror.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel (după casare) formulată de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.435 din 04.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Cauza are ca obiect - limitarea exercitării dreptului la liberă circulație.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, întrucât nu s-a făcut dovada că dreptul la liberă circulație a intimatului-pârât pe teritoriul Belgiei ar aduce o atingere ordinii și siguranței publice a acestui stat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 ianuarie 2008 sub nr- pe rolul Tribunalul București - Secția a Va Civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație în Belgia pentru o perioadă de cel mult 5 ani.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta a fost returnată din Belgia la data de 12 octombrie 2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin HG nr. 825/1995.
În drept au fost invocate de reclamantă dispozițiile articolului 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu OG nr. 5/2006, potrivit cărora restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Prin sentința civilă nr. 435 din 04 martie 2008 Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins cererea, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că limitarea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă după data de 01 ianuarie 2007 doar din rațiuni de ordine publică,securitate națională ori sănătate publică (art. 25 din OUG nr. 102/2005). Alineatul 41al articolului 25 din OUG nr. 102/2005 stabilește că dispunerea oricărei măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație pe teritoriul României al cetățenilor Uniunii Europene și al membrilor familiei lor trebuie luată numai cu respectarea principiului proporționalității și trebuie să aibă la bază exclusiv comportamentul persoanei în cauză. Acest comportament trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății.
În condițiile în care pârâta a fost returnată pentru ședere ilegală și nu pentru o faptă privind securitatea națională, ordinea publică sau sănătatea publică, s-a apreciat de instanța de fond că nu există temei legal pentru limitarea dreptului acestuia la liberă circulație.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s-a susținut că instanța a încălcat dispozițiile articolului 38 din Legea nr. 248/2005 când a respins cererea privind limitarea dreptului pârâtei la liberă circulație în Belgia, în condițiile în care aceasta a fost returnată din această țară pentru ședere nelegală.
În opinia apelantei, o astfel de returnare dispusă în baza unui acord de readmisie, se aplică evident când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat, ceea ce duce la concluzia că doar acel stat poate cenzura legalitatea măsurii de returnare.
În condițiile în care dispozițiile articolului 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 nu au aplicabilitate temporară și nu au fost modificate printr-un alt act normativ, nu există, în opinia apelantei, nici un impediment legal ca aceste texte legale să nu fie aplicate începând cu 01 ianuarie 2007.
Libertatea de circulație a cetățenilor români nu trebuie privită ca o libertate absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea normelor legale.
Apelanta a mai arătat că măsura suspendării exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate se justifică având în vedere că intimata-pârâtă a fost returnată în țară în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu Belgia, care este în deplina concordanță cu prevederile constituționale și cu dispozițiile comunitare în materie.
În același sens, apelanta a arătat că autoritățile și instanțele române nu au competența de a cenzura actele și masurile dispuse de autoritățile belgiene, talonul de returnare și declarația olografă a pârâtei, dată în punctul de trecere a frontierei, dovedind că aceasta nu s-a aflat, în mod legal, pe teritoriul Belgiei și a conștientizat acest lucru, autoritățile române neputând înlătura măsura ori efectele returnării.
Returnarea unei cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie se aplică atunci când s-a încălcat ordine juridică interioară a unui stat membru de către cetățeanul român.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație conform dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 248/2005 nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și șederea cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE, întrucât această măsură se referă la propriul resortisant, cetățean român, și nu la resortisanții celorlalte state membre ale Uniunii Europene, cărora nu le poate fi limitat dreptul de a intra într-un alt stat membru decât în condițiile de excepție prevăzute de art. 27 din Directivă. Prin această Directivă nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, după cum rezultă din cuprinsul art. 3. Directiva nu face parte de drept din legislația internă, ci prevede transpunerea în legislația internă a obiectivelor sale, lăsând statelor opțiunea formelor și mijloacelor utilizate în acest scop.
La termenul de judecată din data de 08 septembrie 2008 Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului.
Prin decizia civilă nr. 610 din 09 septembrie 2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a anulat ca netimbrată cererea de apel formulată de apelanta - reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr. 435 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
În consecință, analizând excepția, Curtea a constatat că este fondată pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, apelanta deși a fost citată cu mențiunea timbrării apelului cu o taxă de timbru în sumă de 4 lei, respectiv 0,15 lei timbru judiciar - dovadă fila 11 - aceasta nu a făcut dovada plății pentru termenul de judecată mai sus menționat.
Așa fiind, Curtea a anulat apelul ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 septembrie 2008.
În motivele de recurs se arată că, în mod greșit Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a anulat apelul ca netimbrat, întrucât pentru termenul din data de 08 septembrie 2008, i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, recurenta consideră că această procedură a fost îndeplinită.
Pentru aceste motive a solicitat să se admită recursul, să se schimbe în tot decizia recurată și să se trimită cauza spre rejudecare instanței competente în vederea soluționării în conformitate cu acțiunea inițială.
Prin decizia nr. 5170 din 05 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, împotriva deciziei civile nr. 610 din 08 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr- la data de 06 august 2009.
Împotriva sentinței nr. 435 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, a declarat apel în termenul prevăzut de lege, apelanta - reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând admiterea apelului, în sensul admiterii cererii de suspendare a exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate față de, pe o perioadă de cel mult cinci ani.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a arătat că pârâta a fost returnată din Belgia la data de 13 decembrie 2007, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, conform talonului de returnare și a declarației, întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Astfel autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile norvegiene, fără a putea cenzura returnarea intimatei - pârâte în baza acordului de readmisie sus-menționat, fără a putea cenzura returnarea intimatei, cu atât mai mult cu cât aceasta are la bază prevederile unui acord încheiat între cele două părți.
Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu OG nr. 5/2006, art. 40 și 42, referitoare la măsura suspendării exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate împotriva persoanelor returnate în baza acordului de readmisie, care se dispune de către instanță la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte.
Apelenta învederează instanței că pârâta s-ar fi aflat în mod legal pe teritoriul Belgiei, acest fapt nu poate fi opus autorităților române, care nu pot înlătura măsura ori efectele returnătii.
Art. 25 din Constituție prevede că "Dreptul la libera circulație, în țară și străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept". Astfel, consideră că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege. Or, aceste reguli sunt strict reglementate în cuprinsul Legii nr. 248/2005, astfel: " români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară".
De asemenea, Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează, la art. 2, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate. Această garanție poate suporta anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, în paragraful 4 al art. 2, se prevede că "drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică".
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art. 25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege - inclusiv prin art. 5 din Legea nr. 248/2005 care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art. 5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr. 248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Pârâta, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute prin Legea nr. 248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește și în care, eventual, a dobândit dreptul la muncă. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru, de către cetățeanul român, cu privire la care se dispune returnarea.
În acest context, în mod greșit, instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a dispune împotriva pârâtei măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Belgia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile belgiene competente. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâta trebuie să suporte consecințele faptelor sale. Măsura restrângerii apare astfel ca fiind pe deplin justificată, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitat, să fie avut în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură, nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
Analizând sentința apelată, criticile formulate și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că apelul nu este nefondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Intimata - pârâtă a fost returnată din Belgia la data de 13 decembrie 2007.
Exercitarea dreptului la liberă circulație presupune respectarea legislației statului român și a tratatelor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, reprezentând o interdicție - temporară - de a călători în anumite state ce se aplică cetățenilor români în condiții expres prevăzute de lege, impune instanței întreprinderea unei analize riguroase a îndeplinirii acestor cerințe ce constituie o garanție a respectării unui drept fundamental al cetățenilor, consacrat ca atare de art. 25 din Constituția României.
Pe de altă parte, cererea trebuie examinată prin prisma ansamblului normelor ce constituie ordinea juridică instituită la nivelul Uniunii Europene pe care România ca stat membru, începând cu data de 01 ianuarie 2007, trebuie să o respecte, cu atât mai mult cu cât această ordine are ca principii fundamentale supremația dreptului comunitar, efectul direct al acestuia și obligația de a nu aplica dreptul național contrar legislației comunitare.
În acest sens, art. 234 din Tratatul Comunității Europene prevede că dispozițiile acestuia nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile încheiate anterior intrării sale în vigoare încheiate de statele membre, dar în măsura în care aceste convenții nu sunt compatibile cu tratatul, statele membre trebuie să recurgă la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate.
Potrivit normelor cuprinse în Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, cetățenii Uniunii ar trebui să beneficieze de dreptul de ședere în statul membru gazdă pentru o perioadă de cel mult trei luni, fără a face obiectul nici unei condiții sau formalități, alta decât cerința de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil - drept fundamental.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din directiva susmenționată, "toți cetățenii Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile și membrii familiei acestora care nu au cetățenia unui stat membru și care dețin pașapoarte valabile au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru", fără a li se putea impune acestor persoane "vize de ieșire și nici alte formalități echivalente".
Pe de altă parte, art. 27 alin. 1 prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică", în paragraful al doilea precizându-se în acest sens că măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză", iar "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri".
Curtea reține că Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, este pe deplin aplicabilă în cauza de față, având în vedere incompatibilitatea normelor cuprinse în aceasta cu cele prevăzute de art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație doar "dacă persoana a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România și acel stat" - fără a distinge dacă acea persoană prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța publică sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat - și, respectiv, faptul că până la data de 01 ianuarie 2007 dispozițiile Directivei nu au fost transpuse în dreptul intern, legislația română relevantă nefiind modificată sub aspectul examinat.
În raport de efectul direct al directivei comunitare, din normele căreia rezultă fără echivoc împrejurarea că autoritățile unui alt stat au dispus expulzarea pârâtei nu este prin ea însăși suficientă pentru ca tribunalul să interzică dreptul la liberă circulație a unui cetățean român pe teritoriul acelui stat, libertatea de circulație sub acest aspect neputând fi îngrădită decât dacă situația invocată de reclamantă prin cererea sa poate fi încadrată într-unul dintre cele trei cazuri ce constituie excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor; din actele depuse de reclamantă în susținerea cererii sale că nu s-a dovedit în speță existența nici uneia dintre cazurile de excepție arătate.
Astfel, reclamanta a invocat doar nerespectarea condițiilor prevăzute de legea unui alt stat referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul acestuia a unui cetățean român, fără a administra nicio probă concludentă cu privire la conduita pârâtei din care să reiasă că încălcarea condițiilor impuse de legea străină ar constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Pe de altă parte, existența Acordului de readmisie încheiat cu statul român impune acestuia din urmă doar obligația de a readmite cetățenii săi care au fost expulzați de către celălalt stat parte la acord, dar nu poate justifica, față de cele reținute anterior, luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor returnate din statul respectiv.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 435 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 435 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă domiciliată în C, str. -,. 169 E,. 1,. 4,. 17, județul
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
5ex./5.11.2009
-5.-
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă
