Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 53
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 13 mai 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela judecător
- --- -judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare, cu participarea reprezentantului Ministerului Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, procuror, apelul civil promovat de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR -DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr.176/C din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că apelul are ca obiectlimitarea exercitării dreptului laliberă circulație, se află la al doilea termen de judecată, procedura este completă și că prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 7.05.2009 o precizare din partea intimatei-pârâte prin care arată că din motive de sănătate nu se poate prezenta la acest termen, depunând și acte justificative în acest sens, iar la data de 12.05.2009 s-a primit din partea apelantei-reclamante prin fax dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța a constată că nu s-a reîntors dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelanta-pârâtă, dar motivat de faptul că de la aceasta prin corespondență s-a primit copia de pe citație, o cerere prin care prezenta faptul că nu se poate prezenta la acest termen din motive de sănătate cerere însoțită de acte medicale, instanța constată procedura ca fiind completă.
Reprezentantul Parchetului, motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea apelului declarat întrucât intimata nu a încălcat dispozițiile legale privind ordinea publică atât timp cât a stat în Belgia.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.176 din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar -, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Având în vedere că România este membră a Uniunii Europene, dispozițiile Legii nr.248/2005 urmează a fi examinate prin raportare la normele de drept comunitar care reglementează dreptul cetățenilor Uniunii Europene la părăsirea teritoriului unui stat membru în vederea circulării într-un alt stat membru și care sunt cuprinse în Directiva 2004/38/CE.
Dispozițiile din capitolul VI din Directiva 2004/38/CE intitulat"Limitarea dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică"reglementează, circumstanțele în care statele membre pot limita dreptul cetățenilor la circulație și ședere liberă pe teritoriul statelor membre.
Astfel, cetățenilor Uniunii li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru numai din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, constatate printr-o decizie de expulzare.
Măsurile care afectează libera circulație și rezidență trebuie să se bazeze pe conduita proprie a persoanei în cauză iar această conduită trebuie să reprezinte o amenințare suficient de serioasă și prezentă care să afecteze interesele fundamentale ale statului în cauză.
Înainte de luarea unei decizii de expulzare, statul membru trebuie să evalueze o serie de factori precum: perioada în care a rezidat persoana în cauză, vârsta, gradul de integrare și situația familială pe teritoriul statului în cauză și legăturile cu țara de origine.
Din cuprinsul Deciziei de expulzare emisă la 6.01.2009 de autoritățile belgiene și intitulată "Ordin de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră", rezultă că pârâta a fost expulzată deoarece a fost prinsă desfășurând muncă la negru și că întrucât " era în curs de a lucra fără permis de muncă există un risc ca aceasta să-și continue comportamentul ilegal".
Din declarația pârâtei rezultă că s-a aflat în Belgia() din data de 2.09.2008 unde a locuit cu chirie împreună cu soțul său la sora acestuia(care avea reședința în ), că a lucrat fără forme legale ca și muncitor necalificat într-un bar și apoi la o familie, fiind depistată și reținută la un control de rutină de organele de poliție belgiene pe motiv că " lucra la negru".
Având în vedere că măsurile care afectează libera circulație și rezidența trebuie să se bazeze pe conduita proprie a persoanei în cauză, conduită care trebuie să reprezinte o amenințare suficient de gravă și prezență care să afecteze interesele fundamentale ale statului în cauză, simpla împrejurare că pârâta lucra fără forme legale nu este de natură a dovedi pericolul pe care prezența acesteia pe teritoriul Belgiei, îl reprezintă pentru ordinea și siguranța publică.
Conduita pârâtei nu impune luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație întrucât nu s-ar respecta principiul proporționalității cu atât mai mult cu cât, potrivit Directivei CE nici măcar condamnările penale anterioare ale unui membru al Uniunii nu justifică automat luarea unei astfel de măsuri.
Pe de altă parte, din cuprinsul deciziei de expulzare nu rezultă că s-au evaluat criticile prevăzute de dispozițiile art.28 din Directiva 2004/38/CE în condițiile în care, pârâta a susținut că se afla împreună cu soțul său pe teritoriul statului belgian și că locuia la o rudă care avea drept legal de ședere.
De altfel și dispozițiile art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea, prevăd că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație cu privire la persoana returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie"poate fi dispusă de instanță" ceea ce înseamnă că ea nu implică în mod automat ci în urma examinării tuturor împrejurărilor care dovedesc că prezența persoanei respective pe teritoriul statului care l-a returnat este de natură să-i afecteze interesele fundamentale.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat în termen legal apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, în care, în esență s-au invocat următoarele:
Subscrisa a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia și nu în toate statele membre ale Uniunii Europene, astfel cum susține instanța de fond în dispozitivul sentinței susmenționate.
Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru UE, și readmisia acestuia în țară în baza unui Acord de readmisie, se aplică evident când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea.
Este adevărat că în acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state nu se menționează nici o obligație pentru statul român ca ulterior readmisiei cetățeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean român, însă, nu este mai puțin adevărat că o atare obligație este expres stipulată prin Legea nr. 248/20*05 în art. 38 și urm. care constituie dreptul intern în materie și care vine să complinească acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state, și care facilitează totodată finalitatea practică a aplicării acestor acorduri de readmisie.
Chiar și în condițiile actuale în care România este stat membru al Uniunii Europene, cetățenii români, dobândind statutul de cetățeni ai Uniunii Europene, trebuie să-și exercite toate drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta, în acord cu legislația actuală și a obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Așa cum se poate observa, art.38 și 39 din Legea nr.248/2005 nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 01.01.2007.
Mai mult, obligațiile prevăzute în Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, trebuiesc respectate de către toți cetățenii români, indiferent în ce scop călătoresc în străinătate.
Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează la art. 2, dreptul la liberă circulație în țară și străinătate. însă această garanție suportă anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, după ce în paragrafele 1 și 2 ale art. 2 din Protocolul nr. 4 se garantează libertatea de circulație a unei persoane aflată legal pe teritoriul unui stat, înăuntrul acestui teritoriu și respectiv libertatea de circulație între state, în paragrafele 3 și 4 se reglementează restrângerile la care poate fi supus dreptul la libera circulație, ceea ce înseamnă că dreptul în discuție nu are un caracter absolut, putând cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de paragrafele 3 și 4 din art. 2 al Protocolului nr. 4 la.
Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să-1 urmărească privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora; în plus, aceste limitări trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democratică, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Referitor la cerința ca măsura de restrângere să fie prevăzută de lege, apreciem că aceasta înseamnă nu numai ca măsura să aibă o bază legală în dreptul intern, ci și ca legea aplicabilă să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în privința efectelor sale.
4 vizează restrângeri aplicabile în "zone determinate", pentru rațiuni de "interes public într-o societate democratică".
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței, apelul se apreciază nefondat pentru cele ce succed:
Pârâtul a fost returnat din Belgia în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, acord ratificat prin HG825/1995.
În acest caz sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.38 alin.1 lit. a din Legea 248/2005. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de text, rămâne instanței dreptul de a aprecia asupra oportunității măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație precum și durata( până la 3 ani).
De altfel, în cadrul contenciosului constituțional( decizia 901 din 5 decembrie 2006 ) s-a constatat coerența articolului 38 din legea 248/2005 cu dispozițiile constituției:
" Cu privire la art.38, Curtea reține că măsura< dispusă de textul de lege criticat se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern. Pentru aceste considerente a fost elaborată această lege, care asigură implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și aart.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Directiva 2004/38/CE/29 aprilie 2004, nu vine în contradicție cu Legea 248/2005 pentru a aprecia asupra întâietății acesteia.
Trebuie remarcat că această Directivă nu îngrădește dreptulde intrareșide ședereal cetățeanului român pe teritoriul altui stat, din UE, decât pentru motive ce țin de ordine publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Totodată, conform art.6 ( din Cap. III) a acestei directivedreptul de ședereal cetățeanului român este limitat, fără nicio altă condiție sau formalitate, cu excepția deținerii cărții de identitate sau a pașaportului, la trei luni.
În baza acordului de readmisie cetățeanul român care nu a respectat aceste obligații este sancționat.
Numai căsancțiunearestrângerii dreptului la liberă circulațieeste aplicatănu de statul "gazdă" cide statul român.
În aceasta constă esența litigiului dedus judecății.
Statul român, ca o necesitate de apărare a raporturilor cu statele membre, inclusiv în ceea ce privește migrarea forței de muncă, își sancționează propriii cetățeni.
Conduita acestora trebuie îndreptată, corectată, în sensul respectării normelor care privesc dreptul de ședere pe teritoriul statelor gazdă. Insa in speța,nu s-a făcut dovada ca, pe fond măsura se impune, din probatoriul administrat nerezultând ca paratul-intimat ar fi o persoana care a prejudiciat in vreun fel statul gazda.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel va respinge apelul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge apelul ca nefondat promovat de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR -DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr.176/C din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În temeiul art.20 din Legea 146/1997 republicată cu modificări dă în debit apelanta-reclamantă cu suma de 8 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica Niculina
- --- - ---
GREFIER,
Red.sent.-
Red.dec..-
Tehn.- / 2 ex./8.06.2009
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Grosu Valerica Niculina
