Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 56
Ședința publică din data de 13 martie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Gherghina Niculae
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 143 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-.
Apel scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile: apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin apelul formulat, apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.242 Cod pr.civilă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr.541/114/28.09.2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restrângerea drepturilor pârâtului la liberă circulație în Elveția pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Elveția la data de 15.11.2008 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin HG nr.411/1996 publicată în MO nr.119/1996, pentru ședere ilegală, așa cum rezultă și din declarația pârâtului.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr.143/04.02.2009, a respins cererea formulată de reclamantă, reținându-se că, în afara împrejurării că pârâtul a fost returnat din Elveția în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau
-2-
personale referitoare la conduita pârâtului respectiv dacă pârâtul prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat (art.27 din Directiva nr.38/2004/CE), nu se poate reține că simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății".
S-au mai reținut și dispozițiile Directivei în sensul că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertății de circulație.
Cu privire la susținerea reclamantei că nu sunt incidente reglementările legislative ale UE în cazul statului Elveția întrucât nu este stat UE, instanța de fond a reținut că față de dispozițiile art.307 din Tratatul CE, acordul dintre România și Elveția privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală nu reglementează obligații specifice în sarcina României privind luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor care au fost returnate din Elveția.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, susținând că în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea disp. art.38 lit.a din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, potrivit cărora restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui Acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Acordul dintre România și Elveția are la bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor și consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul acestui stat are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere oridinii publice în acel stat.
Curtea, analizând prezentul apel constată că este nefondat și urmează a fi respins deoarece:
Recurenta-reclamantă a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în Elveția, în temeiul art. 38 lit.a din Legea 247/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Înlăturarea de către instanța de fond a aplicabilității la speță a dispozițiilor art.38 lit.a din Legea 247/2005 s-a făcut în mod corect cu referire la normele comunitare, la raportul care trebuie să existe între acestea și normele de drept comun intern precum și la prevederile art.307 din Tratatul CE în ceea ce privește acordul dintre România și Elveția pentru readmisia persoanelor aflate în situație ilegală.
Potrivit legislației în termen, măsura restrângerii condiționată de returnarea persoanei dintr-un stat în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu respectivul stat, nu operează de drept și în plus această reglementare restrictivă vine în conflict cu prevederile Directivei Consiliului nr.38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, care prevăd că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, sănătate publică sau securitate publică.
-3-
Pentru ca aceste motive de ordine publică sau de siguranță publică să justifice măsurile de îngrădire a dreptului la libera circulație, este necesar totodată să fie respectat principiul proporționalității iar conduita persoanei în cauză să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății (art.27 alin.2 din Directivă).
Prin OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, aprobată prin Legea 260/2005 și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art.35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr.38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 Cod civil, incidența vreuneia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii incidente.
Totodată instanța de fond în mod corect a reținut că acordul dintre România și Elveția - stat nemembru al UE - privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, nu reglementează obligații specifice în sarcina României privind luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor care au fost returnate din Elveția, pentru respectarea disp. art.307 din Tratatul CE.
De aceea, urmează ca în baza disp. art.296 Cod pr.civilă să fie respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 143 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.NG/tehnored.VM
7 ex./26.03.2009
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae
