Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/A/2009
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier - -
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA
Procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 227/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect limitarea exercitării dreptului liberă circulație în străinătate ( Legea nr. 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, prin fax, copia ordinului de plată nr. 792/30.03.2009, reprezentând taxă judiciară de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0.15 RON, depus de reclamanta apelantă, cu precizarea că originalul este trimis prin poștă.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA solicită respingerea ca nefondat a apelului de față, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, întrucât aceasta este pronunțată în conformitate cu dispozițiile dreptului comunitar aplicabil în materie, iar intimatul este cetățean european și nu a încălcat ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
-//-
Constată că prin sentința civilă nr. 227/12.03.2009 a Tribunalului Sibiu - secția civilă a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul, privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a acestuia în Germania pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
În argumentarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut și motivat că cel în cauză a intrat legal în Germania unde a lucrat fără forme legale, fiind depistat de organele de poliție la 11.11.2007. A fost reținut într-un centru de străini, iar la 8.08.2008 a fost returnat.
S-a invocat că Legea cadru nr. 248/2005 care reglementează regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate trebuie analizat în raport de prevederile art. 2 pct. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la CEDO și cu reglementările Directivei Parlamentului Consiliului Europei nr. 2004/38/29.04.2004, cu atât mai mult că actul normativ menționat este anterior datei de 1.01.2007 când România a devenit stat membru al
Restrângerea unui atare drept se justifică doar în condițiile expres prevăzute de art. 38 din Legea 248/2005, respectiv dacă este necesară pentru asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea unor fapte penale, protecția sănătății sau moralei, ori protejarea libertății altor persoane.
Pe de altă parte, în raport de reglementările europene se impune a fi respectat principiul proporționalității întemeiat pe conduita individuală a persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În speță nu s-au dovedit atari împrejurări, care să impună o atare măsură excepțională, context în care acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte Baf ost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 227/12.03.2009 a Tribunalului Sibiu -secția civilă a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând, schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost investită prima instanță.
În expunerea de motive se arată că cerința ca măsura restrângerii să fie prevăzută de lege înseamnă nu numai că ea să aibă o bază legală în dreptul intern, ci și ca legea aplicabilă să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în privința actelor sale.
4 din Protocolul nr. 4 la Convenție vizează restrângeri aplicabile în zone determinate și pentru rațiuni de interes public într-o societate democratică. Ori, intimatul a fost returnat din Germania pentru motive de ordine publică, așa cum rezultă din analiza coroborată a declarației dată de cel în cauză și a talonului de returnare.
-//-
De fapt, susține apelanta, situația pârâtului se încadrează în cerința art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, respectiv posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație, în cazul persoanelor returnate dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat cu Statul român de acel stat.
În speță, măsura restrângerii se justifică pentru apărarea ordinii, situație prevăzută printre cele limitativ enumerate de art. 53 din Constituție. Dispozițiile convenționale ce fac parte din dreptul intern sunt corelate cu cele ale Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 29.04.2004, iar din interpretarea lor nu rezultă caracterul absolut al dreptului la ședere a cetățenilor Uniunii pe teritoriul unui stat membru ci posibilitatea intervenirii restrângerilor sub forma unor cerințe sau formalități, pe care ei trebuie să le îndeplinească, după expirarea termenului de 3 luni, pentru motive ce țin de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Analizând apelul de față, prin prisma criticilor invocate în scris, se constată a fi nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Evident că urmare a aderării României la la 1.01.2007 judecătorul național a devenit unul comunitar, fiind obligat să analizeze compatibilitatea legii naționale cu legislația comunitară și să o aplice, în virtutea principiului efectului direct al dreptului comunitar și al supremației lui.
În contextul acestor principii, instanța de fond, raportat la starea de fapt menționată, a stabilit în mod corect incidența prevederilor art. 18 din Tratat și a art. 27 din Directiva 2004/38/CE reținând că motivul pentru care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute expres și limitativ în art. 27 din Directivă.
Dispoziția națională, art. 38 din Legea nr. 248/2005 pe care o invocă apelanta, contravine evident legislației comunitare, judecătorul național fiind obligat să aplice legislația comunitară și cu privire la dreptul de a părăsi teritoriul unui stat.
Un stat membru nu poate limita dreptul de a ieși din statul de origine automat, fără a examina comportamentul personal al celui în cauză și numai pentru că a fost repatriat din alt stat membru pentru o "ședere ilegală".
Prin urmare, simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru, privind dreptul de ședere pe teritoriul său unui cetățean român, nu poate fi circumscris în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, la care se referă art. 27 din Directiva 2004/38/CE, pentru a determina evident admiterea acțiunii.
În contextul acestor aspecte de ordin faptic și în raport de textele de lege invocate, apelul de față se privește a fi nefondat, urmând ca în condițiile art. 296 Cod pr. civ. să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția Generală de
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 65/A/2009 dată în dosarul nr- )
Pașapoarte din cadrul B, împotriva sentinței civile nr. 227/12.03.2009 a Tribunalului Sibiu - secția civilă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn. 5 ex/14.04.2009
-
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan
