Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 64/A/2009
Ședința publică de la 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 357/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este timbrat, este motivat și apelanta reclamantă solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror, arată, de asemenea, că nu are cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, având în vedere și cererea apelantei reclamante de judecare a cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea apelului Direcției Generale de Pașapoarte B, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, nefiind îndeplinite condițiile invocate de apelantă în motive, instanța aplicând în mod corect normele comunitare, respectiv art. 27 din Directiva nr. 38/CE/2004.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de reprezentanta Ministerului Public, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- formulată de petenta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva intimatei s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe o perioadă de cel mult trei ani în Franța.
În motivarea acțiunii s-a arătat că intimata a fost returnată din Franța în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această țară, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 modificată și completată cu OUG nr. 5/2006.
Prin sentința civilă nr. 357/2009, Tribunalul Albaa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art. 148 alin (2) și alin. (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin. (2) textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține reclamanta.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE iar prevederile 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile de drept comunitar sunt de imediată aplicare.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată în raport cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație.
Pârâta a fost returnată din Franța pentru o ședere ilegală, fără să fie judecată și condamnată pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
De aceea, față de art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei doar pentru motivul șederii ilegale în Franța, nu se respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit, împrejurare față de care acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.
În expunerea motivelor de apel se arată că pârâta a fost returnată din Franța în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, astfel că autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile franceze fără a putea cenzura returnarea intimatei pârâte.
Susține că în temeiul art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie fără a fi condiționată verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Măsura reglementată de acest text de lege se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 și 25 din Constituție. Deasemenea, precizează că și în conformitate cu Protocolul Adițional la CEDO dreptul la liberă circulație poate suporta anumite restricții (paragraful 4 al art. 2).
Apreciază că prin restrângerea dreptului la liberă circulație conform art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar, respectiv directiva 2004/38/CE întrucât prin acest act normativ nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni aspect ce se desprinde din art. 3.
Mai invocă art. 5 din Legea nr. 248/2005 arătând că nerespectarea obligațiilor cuprinse în acest text de lege poate determina returnarea persoanei în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr. 248/2005. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâta trebuie să suporte consecințele faptelor sale.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat.
Instanța de fond a respins acțiunea reținând aplicabilitatea în cauză a dreptului comunitar, astfel că nu se poate susține cu temei că s-ar fi procedat la cenzurarea returnării intimatei așa cum afirmă apelanta.
Se constată, deasemenea, că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, nefiind îndeplinite condițiile pentru ca instanța să ia măsura extremă a restrângerii dreptului la liberă circulație a cetățenilor români potrivit dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Normele comunitare, reținute corect de instanța de fond, respectiv art. 18 din Tratatul Instituind Comunitățile Europene, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE prevăd în mod limitativ situațiile care permit o astfel de măsură și anume afectarea ordinii publice, a siguranței sau a sănătății publice.
Corect a reținut instanța de fond ca măsură ce se cere a fi luată față de pârâtă este disproporționată față de scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație instituit atât de Constituția României în art. 145 alin 2 și 4 cât și de art. 18 din Tratatul Instituirii Comunității Europene, intimata fiind cetățean al Uniunii Europene.
De altfel, prin Hotărârea pronunțată la data de 10 iulie 2008 în cauza C-33/2007, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că art. 18 și art. 27 din Directiva 2004/38/CE nu se opune unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior de acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, norma restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
În prezenta cauză nu s-a făcut dovada conduitei intimatei ca fiind suficient de gravă și care să constituie o amenințare reală și prezentă la adresa unui interes fundamental al societății, astfel încât este disproporționată față de obiectivul urmărit.
Susținerile apelantei în sensul că în speță sunt îndeplinite și cerințele limitărilor instituite de Protocolul nr. 4 Adițional la CEDO nu pot fi primite atâta timp cât limitările aduse dreptului la libera circulație în țară și în străinătate garantate la art. 2 trebuie să aibă caracter necesar într-o societate democratică, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru realizarea lui, ceea ce în speță este exclus.
Pentru considerentele expuse, Curtea, față de dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul apel.
Pentru aceste motive,
(continuare decizia nr. 64/A/2009 din dosar nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 357/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /5 ex/14.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Mihaela Florentina Cojan
