Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 70
Ședința publică de la 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul F - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1832 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru pârâtul apelant Municipiul F și mandatarul pentru reclamanta intimată, lipsă fiind aceasta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:
Mandatarul, pentru reclamanta intimată, depune la dosar mai multe înscrisuri, inclusiv cele puse în vedere de instanță la un termen anterior, precum și alte înscrisuri ce au mai fost depuse la dosarul cauzei ( copii xerox realizate în condiții mai bune). Printre documentele depuse se regăsesc: un centralizator referitor la 8 notificări, însoțit de acte doveditoare privind modul în care a fost soluționată fiecare notificare, planuri de situație, adeverințe, hotărâri judecătorești, Dispoziția Primarului F nr. 762/30.04.2009 privind soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 448/2001.
Întrebat fiind, precizează că înțelege să se folosească de contractul de cesiune de drepturi litigioase depus la dosar și arată că este titularul dreptului aflat în discuție în prezenta cauză. Mai arată că suprafața de teren de 3500 cerută în prezentul litigiu nu face parte din trupul compact de 15.000 întrucât în actul de proprietate invocat se menționează că această suprafață a fost cumpărată "în completarea cantității de pământ".
Părțile prezente nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța, constatând apelul în stare de judecată, în conf. cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâtul apelant Municipiul F, pune concluzii de admiterea apelului, desființarea sentinței și menținerea dispoziției primarului, ca legală și temeinică.
Mandatarul, pentru reclamanta intimată, solicită respingerea apelului, motivat de faptul că pârâta apelantă nu a venit cu probe noi pentru a dovedi că suprafața de teren solicitată a aparținut altei persoane.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată că prin dispoziția nr. 23/16.01.2006 emisă în temeiul Legii 10/2001 de Primarul Municipiului F s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 3500 teren situată în Municipiul F, str. 2 -, formulată de prin notificarea nr. 171/2001, cu motivarea că nu se face dovada preluării abuzive a dreptului de proprietate și nici a amplasamentului terenului.
Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație - - prin mandatar - solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul F - prin primar, să se dispună desființarea acesteia și, pe fond, restituirea în natură a suprafeței de 3500 teren situată pe raza Municipiului F,-.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 171/2001 a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 3500 teren situată pe str. 2 - (fostă str. - -), din Municipiul F, ce a aparținut defunctului zis al sau AN., decedat la data de 22.02.1967, care a locuit în F, str. - - (actualmente 2 -) și care a fost preluată la stat în baza Decretului nr. 92/1950; a mai arătat că, la data de 12 mai 1946, a instituit-o legatară universală pe soția sa care, la rândul său, a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă, devenită după divorț, prin testamentul autentificat sub nr. 669/20.03.1970, reclamanta fiind unica moștenitoare a acesteia din urmă în baza testamentului autentificat sub nr. 1904/22.03.1988, iar întrucât a făcut dovada calității de fost proprietar a lui, cu procesul verbal de preluare din 25.10.1950 și mai multe adeverințe eliberate de Primăria Municipiului F, precum și a calității sale de moștenitoare a acestuia cu acte de stare civilă, testamente și certificate de moștenitor, în mod greșit pârâtul a procedat la respingerea pretențiilor solicitate, cu motivarea că nu a produs aceste dovezi.
Prin sentința civilă nr. 1832/11.11.2008, Tribunalul Suceava - Secția Civilă admițând contestația a desființat dispoziția nr. 23/16.01.2006 și a restituit reclamantei suprafețele de 1240 teren, colorată în galben în raportul de expertiză efectuat de (parcela 100) respectiv, 222 teren, colorată în mov în același raport (parcela 103), constatând îndreptățirea acesteia la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 546 teren (parcela 102 de culoare portocalie) și a dispus restituirea onorarului de expert, în sumă de 600 lei achitat de reclamantă cu chitanțele nr. -/1 și -/1.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că suprafața de teren în litigiu a făcut obiectul naționalizării, fiind preluată în baza Decretului nr. 92/1950 de la numitul, a cărui moștenitoare testamentară este, în final, reclamanta; că terenul a fost identificat ca făcând parte integrantă din suprafața dobândită în proprietate de soții în anul 1923 prin cumpărare și că, în realitate, terenul este în suprafață de 2046, divizat în 4 parcele, din care numai două - în suprafață de 1240 respectiv, 222 - sunt libere în sensul legii 10/2001, restul suprafeței fiind ocupat de DN 2 (DE 85) respectiv, de "" SRL F (38 ); totodată, s-a avut în vedere faptul că expertul nu a mai efectuat expertiza dispusă în cauză, reclamanta prevalându-se de o expertiză extrajudiciară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul Municipiul S - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor, apelantul a arătat, în esență, că tribunalul a recunoscut în mod greșit reclamantei îndreptățirea acesteia la restituirea în natură a unor suprafețe de teren și la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, în sensul legii 10/2001, iar amplasamentul suprafeței de teren în litigiu a fost stabilit de instanță după indicațiile mandatarului reclamantei -.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanta - prin mandatar - și ulterior, acesta din urmă în nume propriu, în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4160/16.10.2007 de BNP (fila 104 dosar fond) invocând calitatea de moștenitor testamentar al defuncților și, prin retransmitere, a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 3500, situat în Municipiul F, str. 2 - (fostă - -), invocând în susținerea pretențiilor actul de vânzare-cumpărare nr. 369/11359/9.03.1923 și procesul verbal de preluare abuzivă din 25.10.1950.
Instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri a avut a stabili, pe baza probelor administrate, îndreptățirea reclamantei la restituire, respectiv dreptul de proprietate al autorului ei asupra bunului imobil indicat, la momentul pretinsei preluări a acestuia de către stat, calitatea reclamantei de moștenitor acceptant al succesiunii autorului proprietar, caracterul abuziv al preluării și modalitatea concretă de reparare a prejudiciului astfel cauzat.
Ori, în speță, din conținutul procesului - verbal de preluare din 25.10.1950 (fila 34 dosar fond) nu rezultă că prin aplicarea Decretului nr. 92/1950 s-ar fi naționalizat, odată cu imobilul compus din 4 apartamente, proprietatea autorului reclamantei, situat în-, F și vreo suprafață de teren, iar potrivit actului de vânzare din 9.03.1923 (fila 8 dosar), rezultă că autorii reclamantei, și au dobândit în proprietate, la nivelul anului 1923, suprafața de "35 ari teren în orașul F", conținutul acestuia fiind lipsit de relevanță sub aspectul probațiunii dreptului de proprietate vis--vis de momentul pretinsei preluări abuzive - 1950.
În schimb, din certificatul emis de Filiala Județeană Sa A rhivelor Statutului, se reține că, în anul 1948, familia și figura în registrul agricol cu o suprafață totală de 1,45 ha teren, din care 8235 teren arabil și 6266 teren livadă. Dacă amplasamentul livezii la locul în litigiu nu este contestat și se admite că se afla pe actuala stradă 2 -, fostă - -, F, din copiile registrului agricol se poate observa că amplasamentul terenului în suprafață de 8200 declarat în aceste evidențe în anul 1948 se afla în suburbia a orașului F, nu a fost preluat de Statul Român în anul 1950 și a fost declarat ulterior pe numele autoarei,.
Pe de altă parte, înscrisurile depuse de reclamantă și de succesorul ei în drepturi și obligații, nu se încadrează în categoria celor menționate prin art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007, modificată și republicată, pentru a se putea aprecia că s-a făcut dovada întinderii și amplasamentului vechii proprietăți, potrivit pretențiilor acestora. De asemenea, nu se poate face aplicarea în cauza a art. 24 alin. 1 din același act normativ, ce conține norme derogatorii de la regulile de drept comun operabile în materia probei dreptului de proprietate invocat, deoarece actul normativ prin care se pretinde dispusă măsura preluării, respectiv Decretul nr. 92/1950, nu face referire în cuprinsul său la vreo suprafață de teren respectiv, în concret, la suprafața de 3500 teren de pe str. - -, în litigiu, ca de altfel nici actul de executare a măsurii de preluare abuzivă respectiv, procesul - verbal încheiat la data de 25.10.1950.
Așadar, cum față de cele ce preced, rezultă că autorii reclamantei, familia, au avut în proprietate în Municipiul F, str. - -, numai o suprafață de 6266 teren livadă, pentru care acesteia i s-au acordat deja măsuri reparatorii prin hotărâri judecătorești irevocabile, nu și o alta, în suprafață de 3500 teren - obiect al notificării nr. 171/2001, în mod greșit prima instanță a admis pretențiile reclamantei, chiar și parțial, aceasta nefăcând dovada calității de persoană îndreptățită la restituire în sensul prevederilor legii 10/2001, în conformitate cu regula înscrisă în art. 1169 Cod Civil.
În consecință, apreciind nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul pârâtului, urmând a schimba în parte hotărârea, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu păstrarea dispoziției de restituire a onorariului de expert, în sumă de 600 lei, achitată de reclamantă și necontestată în apel.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul Municipiul F - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1832 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Schimbă, în parte, sentința civilă nr. 1832/11.11.2008 a Tribunalului Suceava - secția civilă, în sensul că:
Menținând numai dispoziția de restituire a onorariului de expert, în sumă de 600 lei, achitată de reclamanta,
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta - prin mandatar și continuată de acesta din urmă, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul F - prin primar.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru judecător pensionat,
semnează președintele instanței,
red.
tehnored.
ex.4/15.06.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Surdu Oana
