Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 7
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin președinte secție civilă
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
GREFIER - - - &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare, cu participarea reprezentantului MINISTERULUI PUBLIC - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, apelul civil formulat de apelantul-pârât, împotriva sentinței civile nr. 1492 din 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru apelantul-pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, un memoriu formulat de apelantul-pârât, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială pentru apelantul-pârât, taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru apelantul-pârât solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte. Arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală. Apelantul-pârât beneficiază de drepturile la libera circulație reglementate de Directiva 2004/38/ Precizează că în art.27 din Directivă se stabilesc expres și limitativ 3 cazuri în care s-ar putea retrage acest drept. Mai arată că apelantul a fost returnat din Franța, dar în momentul de față lucrează în Franța în baza unui contract. În concluzie solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile și pe fond respingerea acțiunii. Nu solicită obligarea intimatei-reclamante Direcția Generală de Pașapoarte la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC având cuvântul pe fond solicită admiterea apelului, desființarea în tot a hotărârii instanței de fond și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond solicită respingerea acțiunii, arătând în susține că apelantul nu a încălcat ordinea, sănătatea și siguranța publică din Franța.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1492/4.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B și s-a dispus restrângerea dreptului la libera circulație, pentru pârâtul, pe teritoriul statului francez, pe o perioadă de 6 luni.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Pârâtul a fost returnat din FRANȚA la data de 02.07.2009 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România și Franța, aprobat prin.HG nr. 278/1994. Prevederile acestui acord stabilesc ca "fiecare parte contractantă să readmită, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități, persoana care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante" Acest acord are la bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor.
Prin Decizia Prefecturii din - du - Sud s-a dispus returnarea pârâtului la frontieră pe motiv că acesta a fost reținut de serviciile de poliție de frontieră pe 24.07.2009 deoarece lucra pe un șantier cu toate că nu avea titlu de ședere francez. Din declarațiile pârâtului reiese că acesta a ieșit din țară pe data de 09.05.2009, prin vama Nădlac, cu destinația Franța, unde a muncit fără forme legale, motiv pentru care a fost reținut de autoritățile franceze, fiind judecat și returnat.
Înscrisurile înaintate ca probe, talonul de returnare și declarația, au fost întocmite în punctul de trecere a frontierei de către lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, urmare a măsurii de returnare dispuse de statul străin. Astfel, autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile statului străin, în baza Acordului de readmisie sus amintit, fără a putea cenzura returnarea intimatului, cu atât mai mult cu cât acesta are la bază prevederile unui acord încheiat între cele două părți.
În prezent, în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre al este garantat de art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CEE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Excepția de la această regulă se regăsește atât în cuprinsul legii interne, respectiv art. 38 din legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare, respectiv art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
În temeiul dispozițiilor art. 38 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la libera circulație se stabilește de lege. Totodată, conform art. 17 din Constituție, cetățenii români, aflați în străinătate se bucură de protecția statului român, dar, în același timp, trebuie să-și îndeplinească obligațiile ce le revin.
Între aceste obligații, legiuitorul a prevăzut, prin Legea nr. 248/2005 - art.5 lit.a, și pe ace ea de a respecta legislația României, dar și a statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În raport cu aceste circumstanțe, s-a apreciat de reclamantă că, prin acțiunea introdusă, Direcția Generală de Pașapoarte a respectat norma edictată de legiuitorul național în apărarea unui interes general al statului român și în baza unei obligații asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală, prevederile art. 2 al Protocolului nr. 4 conform căroradrepturile recunoscute în paragraful 1 pot, deasemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democraticăși dispozițiile comunitare în materie.
Pârâtul, de lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate, prevăzute de Legea nr. 248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații stabilite de statele în care călătoresc. Returnarea unui cetățean român, în baza unui acord de readmisie, se dispune, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică internă respectivului stat.
Măsura returnării face dovadă deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de călătorie în străinătate în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile franceze competente. Fiind în culpă, pârâtul ar urma să suporte consecințele faptelor sale, măsura restrictivă pe care instanța o poate dispune asupra exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, neputând aduce atingere existenței acestui drept.
Prima instanță, față de dispozițiile art. 28 (5), art. 38, 39, 52 și 55 din Legea 248/2005, a apreciat că o limitare a exercitării dreptului la libera circulație pe o perioadă de 6 luni este îndestulătoare pentru atingerea scopului coercitiv și preventiv al măsurii.
Împotriva hotărârii primei instanțe pârâtul a declarat apel și a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s- dispus restrângerea dreptului la libera circulație. Totodată, apelantul a invocat și încălcarea dreptului la apărare, prima instanță trecând la judecarea cauzei fără a acorda apărătorului său posibilitatea de a formula concluzii asupra litigiului dedus judecății.
Referitor la fondul litigiului, apelantul a precizat că a primit autorizație pentru a munci pe teritoriul Franței până la 31.12.2009, iar formalitățile de obținere a dreptului de ședere pe teritoriul statului francez au continuat și după returnarea sa, iar începând cu 21.09.2009 desfășoară activitate la același angajator din Franța, în condiții legale.
Analizând apelul formulat, Curtea reține următoarele:
Între România și Franța a fost încheiat Acordul de readmisie aprobat prin HG278/1994, scopul acestui acord fiind de a facilita readmisia persoanelor aflate în mod nelegal pe teritoriul celor două state.
Condițiile de readmisie pentru cetățenii români sunt reglementate de Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, dispoziții legale în acord cu art.27 al Directivei 2004/38/CE, care permite statelor membre ale Uniunii Europene să restrângă libertatea la circulație și la ședere a cetățenilor pentru motive de ordine publică, siguranță publică, sănătate publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză și cu art.6 al.1 al aceleiași directive, conform căruia cetățenii Uniunii Europene au dreptul la ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalități.
Simpla nerespectare a acestui termen nu constituie o condiție e readmisie, iar prin acest fapt nu se încalcă ordinea publică, siguranță publică sau sănătatea publică a statului francez.
Întrucât statul francez i-a acordat apelantului dreptul de ședere și de lucru în Franța, ulterior deciziei de returnare, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 31-32 în dosarul primei instanțe, măsura de restrângere a exercitării dreptului apelantului la libera circulație în Franța este contrară principiului proporționalității.
În consecință, în temeiul art.296 Cod procedură civilă și în considerarea prevederilor art.5, 38, 39 din Legea 248/2005, va fi admis apelul, schimbată în tot sentința apelată și respinsă ca nefondată acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul-pârât, împotriva sentinței civile nr. 1492 din 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE.
Schimbă în tot sentința civilă 1492/4.11.2009 a Tribunalului Bacău.
Respinge acțiunea, ca nefondată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. /
Red.
Tehnored./6 ex.
15.02.2010
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș
