Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 7
Ședința publică din 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B din Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1975 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit atât reclamantul apelant cât și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că s-a depus la dosar traducerea Decretului Prefectului Provinciei, privind pe numitul.
Instanța, constatând apelul în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public, față de actele dosarului și având în vedere dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 și art. 27 din Directiva nr. 38/2004/CE, pune concluzii de admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la 25.08.2009, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani față de pârâtul.
În motivare s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la 28.07.2009 în baza Decretului Prefectului Provinciei, act prin care s-a dispus față de pârât măsura interdicției dreptului de a se mai afla pe teritoriul Italiei din cauza comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia.
Prin sentința nr. 1975 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
În motivare s-a reținut că principiul liberei circulații a cetățenilor europeni este enunțat de art.14 (fostul art. 7) al Tratatului Curții Europene și în prevederile asupra cetățeniei europene (art. 18 fostul art. 8), care au aplicabilitate directă și se bucură de supremație față de orice prevedere internă, inclusiv față de dispozițiile Legii 248/2005, care prevăd la art. 38 lit. b că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat. Obiectivul nr. 2 lit. d din nr.HG 1347/2007 privește inițierea demersurilor pe baza cărora să fie luată de către autoritățile judecătorești o decizie vizând interzicerea deplasării persoanelor în Italia prin înaintarea "dosarului de îndepărtare", demers ce trebuie efectuat în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b al Legii nr.248/2005.
Tratatul d l Maastrichta stabilit cetățenia pentru fiecare persoană având cetățenia unui stat membru, cetățenii Uniunii având dreptul să se deplaseze și să locuiască unde doresc pe teritoriul statelor membre.
S-a reținut, de asemenea, că cetățenii Uniunii au drept de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de maxim 3 luni fără nici o condiție sau formalitate cu excepția cerinței de a poseda o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil. Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică sau sănătate publică. În alin. (2) textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Așa fiind, deși calitatea de membru a Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost expulzată dintr-un alt stat, conceptul de ordine publică urmând a fi interpretat cu strictețe în context comunitar așa încât scopul urmărit să nu poată fi determinat unilateral de către fiecare stat membru, fără a face subiectul controlului exercitat de către instituțiile comunității.
Prezența sau comportamentul individului trebuie să constituie o amenințare adevărată și suficient de serioasă la adresa ordinii publice a statului respectiv, această măsură neputând fi fundamentată pe motive generale sau de prevenție.
S-a reținut că singurul motiv invocat de reclamant pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație este expulzarea pârâtului din Italia. Or, din Decretul Prefectului Provinciei nu rezultă că pârâtul a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale iar din declarația olografă a pârâtului rezultă că acesta a fost arestat deoarece nu a părăsit Italia în momentul în care i s-a adus la cunoștință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare a arătat că, așa cum rezultă din documentele depuse în susținerea cauzei pe fond, pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la 28.07.2009 conform Decretului Prefectului Provinciei din conținutul căruia reiese că, pe timpul șederii pe teritoriul Italiei avut un comportament antisocial, motive pentru care îndepărtarea lui a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice.
S-au invocat circumstanțele faptei pârâtului care nu a respectat o interdicție anterioară de intrare pe teritoriul Statului Italian, revenind pe teritoriul acestuia, muncind fără forme legale și fiind returnat în țară, ceea ce aduce atingere gravă intereselor României și relațiilor bilaterale dintre România și Italia.
Față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 248/2005 s-a invocat gradul scăzut de integrare a pârâtului în perimetrul Statului Italian, având în vedere că a avut o activitate infracțională care a adus atingere ordinii și siguranței publice. Astfel, conduita pârâtului reprezintă amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al societății Statului Italian.
S-au invocat în drept dispozițiile art. 1 pct. 1 din Legea nr. 173/1997 și obiectivul nr. 2 lit. d din nr.HG 1347/2007.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu prevederile art. 295 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 38 lit. din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit art. 27 alin. 1 și 2 din Directiva nr. 2004/38/CE din 24 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică iar măsura restrângerii trebuie întemeiată pe conduita persoanei în cauză, care să constituie o amenințare prevăzută și suficient de gravă la adresa unui interes al societății.
Spre deosebire de norma internă care prevede că restrângerea dreptului unui cetățean român la libera circulație în străinătate este condiționată doar de simpla returnare, norma comunitară prevede cele trei situații în care este posibilă aplicarea acestei măsuri, respectiv afectarea ordinii, sănătății și siguranței publice.
Pârâtul a încălcat ordinea publică în Italia, țară membră a Uniunii Europene, fiind condamnat la pedeapsa de un an și șase luni închisoare și 500.000 lire amendă în 2001, comportamentul său justificând aplicarea măsurii restrictive prevăzut de art. 27 al. 1 din Directivă și de art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Față de cele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantulInspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B din Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1975 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Schimbă în totalitate sentința civilă 1975 din 10.11.2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Admite acțiunea formulată de reclamant și dispune limitarea dreptului la liberă circulație a pârâtului (CNP: -), cu domiciliul în orașul, ne. 1418, județul S, pe teritoriul Italiei pe timp de 1 an de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 3 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex.4
17.02.2010
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Frunză Sanda
