Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.8
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
Grefier -- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1617 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comuna, sat, județul
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B și intimatul-pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: se învederează că apelanta reclamantăsolicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului parchetului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTE A:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă la data de 22.09.2008 sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul restrângerea dreptului la liberă circulație în Belgia a acestuia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 28.07.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin HG nr. 825/1995, care la art. 1 alin. 1 prevede că " Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere aplicabile pe teritoriul Belgiei, al sau al de, în măsura în care s-a stabilit sau este prezumat că aceasta are cetățenia română".
În susținerea cererii se face trimitere la art.38 lit.(a) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate potrivit căruia "Restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani- cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Reclamanta invocă, totodată, dispozițiile art.5 din același act normativ, care reglementează obligațiile cetățenilor români, pe perioada șederii lor în străinătate, subliniind că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
Se mai arată că măsura dispusă față de cetățeanul român se aplică când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat, ca urmare a nerespectării de către acesta a legislației statului în care se află, cu repercusiuni negative asupra imaginii României și a cetățenilor români care călătoresc legal în străinătate, rezultând din documentele întocmite de către autoritățile din Belgia că pârâtul " era în curs de a lucra fără permis, existând riscul ca acesta să-și continue comportamentul ilegal" și că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern, expunându-se și dispozițiile art. 2 alin. 3 din Protocolul Adițional nr. 4 la.
Reclamanta a depus la dosar acte.
Pârâtul prezent în instanță a lăsat la aprecierea acesteia soluția ce va pronunța în cauză.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Sentința civilă nr. 1617/16.10.2008 a respins cererea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, dreptul la liberă circulație al cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat, conform art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CEE și art. 4 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 29 aprilie 2004.
Excepțiile de la regula liberei circulații cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene se regăsesc în cuprinsul legii interne, în art. 38 și art.39 din Legea nr. 248/2005 cât și în art. 27 din Directiva 2004/38/CE. Totodată, art. 13 din Tratatul CE prevede că "orice cetățean al UE are dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre". Legat de acest fapt, art. 27 din Directivă prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică" - motive care nu pot fi invocate în scopuri economice.
Întrucât dispozițiile legii naționale - art. 38 din Legea nr. 248/2005 - contravin în momentul actual legislației comunitare, iar judecătorul național are obligația să aplice dreptul comunitar, în situația în care un cetățean român este returnat dintr-o țară membră UE, în scopul aplicării corecte a normei de drept incidente, este necesar să se stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul comunitar și să se examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate, numai apoi putându-se hotărî fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.
A mai reținut instanța că potrivit declarației pârâtului dată la 28.07.2008 și aflată la fila 7 din dosar, acesta a locuit în Belgia, la fratele său, fiind reținut de autoritățile belgiene pentru că, așa cum rezultă din ordinul emis de aceste autorități " era în curs de a lucra fără permis, existând riscul ca acesta să-și continue comportamentul ilegal" și returnat în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu Belgia și ratificat prin HG nr. 825/1995.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169. civ. incidența vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, iar simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român care se presupune că era în curs de a lucra fără permis, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, cât timp prin acțiunea dedusă judecății nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, ea neputând constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, tribunalul a respins cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că din dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, din prevederile Acordului de Readmisie dintre Belgia și România, din art. 25 și 53 din Constituție și din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se demonstrează preocuparea autorităților române de a adapta normele interne la principiile instituite la nivel comunitar astfel încât Legea nr. 248/2005 să fie aplicabilă și după momentul aderării.
Astfel, acolo unde s-a urmărit ca după data de 01.01.2007 să nu mai fie aplicabil actul normativ a indicat expres acest lucru cum este de exemplu art. 52.
Pe de altă parte, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație conform art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE, prin aceasta din urmă nefiind înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni aspect ce se desprinde din art. 3 potrivit cu care Directiva " se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este".
A mai precizat apelanta că dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, condițiile sale fiind stabilite prin lege, iar pârâtul pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate trebuie să îndeplinească și celelalte condiții ale statului în care călătorește și în care eventual a dobândit drept la muncă.
Totodată, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură a aduce atingere ordinii publice, scop circumscris unuia mult mai important manifestat la nivel național și anume asigurarea unei imagini pentru România care să îi confere capacitatea de a se integra și a se raporta la normele Uniunii Europene.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta a investit Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă cu o cerere având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în Belgia pe o perioadă de cel mult 3 ani, cerere înregistrată pe rolul instanței la data de 22.09.2008.
La data de 01.01.2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, la soluționarea speței trebuie avută în vedere și ordinea juridică instituită la nivelul comunității europene, relevanță prezentând în litigiu dedus judecății normele ce consacră principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor.
Sub aspectul raportului dintre legislația comunitară și legislația națională sunt aplicabile principiile de interpretare stabilite de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și anume: principiul efectului direct, supremația dreptului comunitar și principiul neaplicării dreptului național contrar dreptului comunitar așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește norma juridică comunitară acesta este dată de Directiva 2004/38/CEE.
În cuprinsul acesteia se prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor și anume ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică, față de norma națională care instituie posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat fără a face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
Deci, între norma juridică internă și cea comunitară există incompatibilitate în ceea ce privește excepțiile de la libera circulație a persoanelor, motivul de apel potrivit căruia nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la libera circulație, iar acolo unde legiuitorul a dorit ca după data de 01.01.2007 actul normativ să nu fie aplicabil a exprimat-o în mod direct, fiind nefondat.
Pe de altă parte, Curtea reține că România avea obligația de a transpune dispozițiile Directivei în dreptul intern până la data de 01.01.2007, obligație pe care nu a îndeplinit-o, legea națională - nr. 248/2005 - nefiind modificată și armonizată în raport de cea comunitară.
Într-o atare situație potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene " atunci când dispozițiile unei Directive apar din punct de vedere al conținutului lor ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care pot să le invoce împotriva statului".
Așadar motivul de apel potrivit cu care prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație conform art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE, prin aceasta din urmă nefiind înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni aspect ce se desprinde din art. 3 potrivit cu care Directiva " se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este"este nefondat.
În realitate, așa cum s-a menționat în precedentul prezentelor considerente norma internă este în contradicție cu cea comunitară de vreme ce prevede ca o condiție suficientă pentru restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație numai returnarea cetățeanului român în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu statul de unde a fost returnat, pe când cea comunitară instituie posibilitatea de restrângere a exercițiului aceluiași drept numai pentru motive de ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică.
Ori, împrejurarea că pârâtul intimat nu avea permis pe teritoriul Belgiei nu se circumscrie în nici una din cele trei situații arătate.
Pentru aceleași considerente apare ca nefondat și motivul de apel potrivit cu care dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, condițiile sale fiind stabilite prin lege, iar pârâtul pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate trebuie să îndeplinească și celelalte condiții ale statului în care călătorește și în care eventual a dobândit drept la muncă.
și motivul de apel potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură a aduce atingere ordinii publice, scop circumscris unuia mult mai important manifestat la nivel național și anume asigurarea unei imagini pentru România care să îi confere capacitatea de a se integra și a se raporta la normele Uniunii Europene.
Simplu fapt că un cetățean român se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene fără permis de muncă, existând posibilitatea sau prestând activitate la negru cum este cazul și pârâtului nu aduce atingere ordinii publice și care se circumscrie altor coordonate juridice.
Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1617 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat comuna, sat, județ D, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red
7 ex/22.01.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea
