Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 83/2009-
Ședința publică din 05 mai 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B cu sediul în B, sector 1, str. - -, nr.29, în contradictoriu cu intimatul pârât din, nr. 16, jud. S M, și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, str. -, nr.12, jud. B, împotriva sentinței civile nr.254/D din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect, limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este reprezentat de domnul procuror.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatului Parchetul de le lângă Curtea de Apel Oradea arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.254/D din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins, întemeiat pe disp.art.39 alin.1 din Legea nr.248/2005, cererea petentei MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna nr. 16, jud. S M, privind restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate și anume pe teritoriul statului Belgia, în condițiile art.38 lit. a din aceeași lege.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Intimatul s-a deplasat în baza pașaportului personal în Belgia, după care, a fost returnat în România la data de 20.10.2008 în baza acordului de readmisie încheiat cu statul belgian.
Față de aceste împrejurări, reținând intrarea în vigoare a Legii nr.248/2005 instanța a apreciat ca în cauza sunt incidente disp. art.38 lit. a din Legea nr.248/2005 cu modificările ulterioare, reținând și competența sa de soluționare potrivit art.39 alin.1 din același act normativ.
Totodată, sub aspectul respectării normelor procedurale instituite de disp.art.39 alin.3 și 7 din legea de mai sus și ale art.85 și urm. Cod de procedură civilă, instanța a reținut legala citare atât a intimatului, conform disp.art.89 alin.1 Cod de procedură civilă, precum și a petentei, în condițiile art.86 alin.3 partea finală Cod de procedură civilă, după cum rezultă din dovada de comunicare prin fax de la data de 06.03.2009, orele 13:24:32 cu aceasta.
În acest context, instanța a reținut că în urma aderării României la Uniunea Europeană, raportat și la prevederile art.17 din TCE și art.16 din Regulamentul nr.1612/68, coroborat cu Directiva nr.38/2004/CE (transpusă în dreptul intern prin OUG nr. 102/2005), limitarea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, după data de 01.01.2007, poate fi dispusă doar din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică (art.25 din OUG nr. 102/2005).
Această restrângere a dreptului la libera circulație trebuie luată strict cu respectarea principiului proporționalității și trebuie să aibă la bază în mod exclusiv comportamentul persoanei în cauză, comportament de natură să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății.
Instanța a mai reținut că, de principiu dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat cetățenilor români atât prin art.25 alin.1 din Constituția României (revizuită în anul 2003), cât și prin disp.art.2 pct.3 din Protocolul Adițional nr.4 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificate prin Legea nr.30/1994, potrivit art.25 din OUG nr. 102/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă, după data de 01.01.2007, doar din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că simplul fapt al șederii intimatului în mod ilegal pe teritoriul Belgiei nu reprezintă în sine o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății, în cauză nefiind solicitată și nici administrată vreo dovadă în acest sens. De altfel, după cum rezultă din înscrisurile de la dosar (filele nr. 4-10), singurul aspect care i se impută intimatului îl reprezintă exercitarea dreptului său de a munci pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene fără a întocmi formalitățile legate de aceasta. Instanța a apreciat însă că simplul fapt al neîndeplinirii acestor formalități nu justifică adoptarea unei măsuri atât de radicale față de intimat cum este aceea a restrângerii exercitării dreptului său la liberă circulație.
Prin prisma acestor considerente, instanța a respins cererea
petentei, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune
restrângerea dreptului la libera circulație a intimatului pe teritoriul Belgiei,
asemenea măsură nefiind dovedită ca fiind necesară într-o societate democratică
pentru realizarea vreunuia din scopurile legitime stipulate în Convenție, în condițiile în care în speță nu s-a făcut dovada că prezența intimatului ar reprezenta o amenințare reală asupra siguranței publice.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel petenta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, solicitând admiterea cererii de restrângere a dreptului de liberă circulație privind pe pârâtul, pe o perioadă de cel mult 3 ani, în Belgia.
În motivarea apelului se arată că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de20.10.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat.
În baza acestui acord, nici autoritățile și nici instanțele române nu au competența de a cenzura actele și măsurile dispuse de autoritățile belgiene, măsura expulzării fiind de natură să facă dovada deplină că petentul în cauză nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Belgia.
Se mai arată că dreptul la liberă circulație este supus unor îngrădiri, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, în cauza în speță problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezentând interes atât pe plan intern cât și pe plan extern.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Începând cu data de 01 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, limitarea libertății de circulație a cetățenilor români în țările membre ale Uniunii Europene se poate face numai cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu, respectiv Directiva nr. 38/2004 și Regulamentul nr. 1612/1968, ale Parlamentului, respectiv Consiliului European.
Conform acestora, restrângerea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii se poate face doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Măsurile dispuse din motive de ordine publică sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita personală a individului în cauză, în sensul că această conduită trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății.
Chiar dacă acordurile încheiate de România cu unele state membre ale Uniunii Europene (inclusiv Belgia) prevăd condiții sumare de readmisie a cetățenilor, instanța nu poate dispune o restrângere a unui drept fundamental cum este dreptul la liberă circulație, fără evaluarea circumstanțelor care impun o astfel de limitare, în raport cu toate datele relevate referitoare la persoana în cauză.
Întrucât în cauză nu s-a făcut nici o dovadă în legătură cu împrejurările și cerințele mai sus evocate, Curtea urmează în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă să respingă apelul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B cu sediul în B, sector 1, str. - -, nr.29, în contradictoriu cu intimatul pârât din, nr. 16, jud. S M, și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, str. -, nr.12, jud. B, împotriva sentinței civile nr.254 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
Red.dec.R /14.05.2009
Jud.fond.
Dact./14.05.2009
Ex.2
3 com./
apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B cu sediul în B, sector 1, str. - -, nr.29, intimatul pârât din, nr. 16, jud. S M, intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, str. -, nr.12, jud. B,Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Popoviciu Liliana
