Obligația de a face. Decizia 1203/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1203/R/2008
Ședința publică din 2 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 74/A din 12 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă numitul, în calitate de mandatar al reclamantului intimat, asistat de avocat în substituirea avocat, pârâtul recurent, asistat de avocat care o reprezintă și pe pârâta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 mai 2008, prin registratura instanței, reprezentanta reclamantului intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită pe cale de excepție, anularea recursului întrucât acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 303.proc.civ. și pe fondul cauzei, respingerea recursului, un exemplar al acestei întâmpinări a fost înmânată reprezentantului pârâților recurenți.
Având în vedere că prin încheierea ședinței publice din data de 12 mai 2008, Curtea s-a pronunțat cu privire la cererea de repunere în termenul legal de motivare a recursului, instanța consideră că asupra acestei excepții a nulității recursului s-a pronunțat la termenul anterior de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că și-a exprimat punctul de vedere prin întâmpinarea depusă la dosar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea deciziei atacate ca nelegală și netemeinică, în sensul admiterii apelului pârâților cu consecința modificării în parte a sentinței primei instanțe, în limitele solicitate prin cererea de apel, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4462 din 23 mai 2007 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dos.nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și și în consecință, au fost obligați pârâții să își dea consimțământul în vederea efectuării de către reclamanți a lucrărilor de extindere la apartamentul nr.2 din C-N,-, dar numai în măsura în care lucrările de construcție se vor efectua cu respectarea legislației în vigoare, iar transportul materialelor de construcții necesare executării lucrărilor de extindere nu se va efectua prin curtea imobilului din C-N,-, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de consimțământ valabil exprimat.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul.nr.2, parte din imobilul cu trei apartamente, înscris în CF colectivă nr.2670 C-N, iar în măsura în care prin exercițiul dreptului de proprietate nu aduce atingere drepturilor altor persoane, în speță drepturilor pârâților, acesta nu poate fi împiedicat să își exercite toate prerogativele conferite de dreptul său de proprietate asupra imobilului.
Reclamantul a dobândit prin contractul de conseciune nr.71933/2003 încheiat cu Consiliul local al municipiului C-N, terenul în suprafață de 90 mp, înscris în CF nr.1473 C-N, nr.top 11106/3, amplasat în spatele apartamentului nr.2, proprietatea reclamantului.
Pentru terenul concesionat, reclamantul a început demersurile legale în vederea executării unei extinderi la.nr.2, obținând certificatul de urbanism nr.4694/2006, precum și acordul.nr.1 și al Direcției Fondului Imobiliar de Stat, iar Consiliul local al municipiului C-N, a emis Hotărârea nr.509 din 19 iulie 2005 privind aprobarea planului urbanistic de detaliu pentru extinderea locuinței familiale a beneficiarului, în-.
Singura cale de acces auto și pietonal la.nr.2, este prin curtea imobilului din-, ceea ce ar face ca transportul materialelor de construcție necesare executării lucrărilor de extindere la.nr.2, să aducă atingere exercitării prerogativelor dreptului de proprietate pentru proprietarii.nr.3.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că în condițiile în care extinderea.nr.2 se execută cu respectarea legislației construcțiilor în vigoare la această dată, iar transportul materialelor de construcții se realizează pe o altă cale de acces, decât curtea imobilului din-, nu există suspiciuni că executarea acestei extinderi ar determina limitarea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate de către pârâți asupra.nr.3.
Așa fiind, în baza art.480 civ. și art.1 și 3 din Decretul nr.31/1954, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții, dispunându-se compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.74/A din 12 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dos.nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.4462 din 23 mai 2007 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelanții au devenit proprietari ai.nr.1 situat în C-N,-, în baza dispoziției nr.42254/12.12.2006 emisă de Primarul municipiului C-
Din proiectul întocmit de, reiese că reclamantul dorește amenajarea.nr.2 și executarea construcției pe terenul concesionat din spatele apartamentului, construcție în regim de înălțime, având înălțimea de 10,3 în timp ce înălțimea construcției apelanților este de 9
În cauză, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, de către expertul, din concluziile căreia a rezultat că apartamentele nr.1 și nr.3, nu au nici o fereastră cu deschidere spre vest, respectiv spre terenul unde urmează să fie edificată noua construcție. Amenajarea corpului de clădire în care este amplasat.nr.2 și extinderea prin executarea construcției pe terenul concesionat din spatele acestuia, nu afectează din punct de vedere al sistematizării, clădirile din incinta imobilului din-.
Expertul a apreciat că nu se impune limitarea înălțimii la nivelul coamei casei intimatului, întrucât noua clădire se va realiza la o distanță de 6 m de apartamentele acestuia, iar ferestrele apelanților sunt orientate cu deschidere spre sud, astfel că soarele va avea razele orientate direct în interiorul locuinței, la fel ca până acum, având în vedere că pe partea sudică nu se realizează nici un obiectiv în construcție.
De asemenea, a mai reținut expertul, că prin edificarea construcției noi la o înălțime de 10,3 m, nu se va modifica gradul de însorire, ci gradul de umbrire a curții în orele de după amiază.
Tribunalul a apreciat că ambele părți, în calitate de proprietari ai unor apartamente și de coproprietari asupra părților indivize comune, trebuie să își exercite dreptul de proprietate de o manieră care să nu aducă atingere celuilalt coproprietar.
în balanță drepturile celor două părți, tribunalul a considerat că atingerea adusă gradului de umbrire curții pârâților, nu justifică refuzul acestora de a-și da consimțământul la edificarea noii construcții a reclamantului, refuz care este discreționar și disproporționat, afectând dreptul și libertatea reclamantului de a-și spori confortul.
Disconfortul creat de depășirea înălțimii extinderii la înălțimea coamei acoperișului deja existent, este unul minim și trebuie tolerat, în considerarea drepturilor reclamantului, întrucât nu afectează drepturile pârâților în esența lor. Chiar dacă pârâții sunt proprietari, ei sunt obligați și la respectareae regulilor de bună vecinătate, reguli ce impun și o anumită toleranță față de acțiunile sau inacțiunile care crează un anumit disconfort.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții și, solicitând desființarea ei ca netemeinică și nelegală, admiterea apelului pârâților în sensul modificării în parte a sentinței civile nr.4462/2007 a Judecătoriei Cluj -N, în limitele solicitate prin cererea de apel, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că decizia recurată este netemeinică și nelegală, deoarece încă prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe, au condiționat acordul lor, de două situații care eliminate, nu ar aduce atingere dreptului lor de proprietate.
Prima condiție este aceea că prin volumul în înălțime al viitoarei construcții, să nu fie afectat gradul de însorire al imobilului aflat în proprietatea pârâților.
A doua condiție, a fost aceea ca transportul materialelor de construcții necesare executării lucrărilor, să nu se efectueze prin curtea imobilului pârâților.
Pârâții au fost obligați să își dea consimțământul, dar numai în măsura în care transportul materialelor necesare executării lucrărilor nu se va efectua prin curtea imobilului.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la cea de-a doua condiție.
În apel, pârâții au atacat sentința, solicitând admiterea în parte a acțiunii, condiționat de limitarea înălțimii clădirii noi, astfel încât să nu fie afectat gradul de însorire al imobilului lor.
În acest sens, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, în care expertul a reținut că în urma construirii noului corp de clădire cu un etaj peste nivelul clădirii deja existente, se modifică gradul de umbrire al imobilului aflat în proprietatea pârâților, acest lucru putând fi sesizat în orele de după amiază, începând cu 14.30 iarna, 16,30 primăvara și toamna și 18,30 vara.
Expertul a indicat că proporțional cu creșterea înălțimii deasupra coamei, crește și timpul de umbrire al curții și apartamentelor. Raportat la această concluzie a expertului, decizia instanței de apel dea respinge apelul ca nefondat, este eronată și lipsită de temei legal.
Sentința care suplinește acordul pârâților, nu a limitat volumul în înălțime al viitoarei construcții până la o anume limită, ci a statuat doar necesitatea ca lucrările să se efectueze cu respectarea legislației în vigoare. Acest fapt, corelat cu regimul de înălțime admis în zonă de planul de urbanism general al municipiului C-N, îi permite reclamantului odată suplinit acordul vecinilor, să construiască un imobil chiar mai înalt decât cel din schițele prezentate de acesta, sau cu o altă conformație și înălțime a acoperișului, fapt care ar afecta și mai mult gradul de umbrire al imobilului pârâților.
Este absolut uimitor, au mai arătat recurenții, cum atât prima instanță cât și instanța de apel, au cuantificat posibilitatea încălcării unui drept al pârâților, prin prisma unor schițe prezentate de reclamanți, care nu reprezintă documentația unei autorizații de construire, ci doar un proiect de autorizație care poate suferi nenumărate modificări.
Instanța de apel în motivarea deciziei și în urma concluziilor raportului de expertiză, a constatat că există o vătămare a exercitării dreptului de proprietate al pârâților și că această încălcare ar putea fi chiar mai mare, proporțional cu conformația finală a viitoarei construcții.
Cu toate acestea, punând în balanță drepturile celor două părți, tribunalul a apreciat că atingerea adusă gradului de umbrire al curții, nu justifică refuzul consimțământului la edificarea noii construcții, grad de umbrire care nu este limitat de instanță decât prin sintagma "cu respectarea legislației în vigoare".
Prin urmare, rezultă o situație prin care în mod absolut discreționar, reclamanții pot să construiască un imobil lipsit de peretele imobilului pârâților, prin care i-ar putea lipsi de lumina soarelor în totalitate.
Instanța de apel și-a întemeiat decizia pe invocarea abuzului de drept rezultat din refuzul pârâților de a-și exprima acordul necesar realizării construcției. Or abuzul de drept implică exercitarea cu rea-credință a unui drept, având ca efect prejudicierea drepturilor altor subiecți de drept.
În cazul de față, legiuitorul a instituit necesitatea obținerii acordului vecinilor în vederea emiterii unei autorizații de construire, tocmai datorită faptului că nu se respectă distanța necesară dintre limitele de proprietate și astfel prin simpla edificare a unei construcții se aduce o oarecare atingere exercițiului dreptului de proprietate al vecinilor. Pentru a permite și edificarea noii construcții ce încalcă normele privind distanța față de limitele de proprietate, s-a instituit necesitatea obținerii acordului vecinilor.
totalitatea înscrisurilor și pozițiilor pârâților, rezultă condițiile exprimate de pârâți referitoare la structura noii clădiri și la modalitățile de desfășurare a lucrărilor la aceasta, care nu pot fi catalogate drept exercitări abuzive ale atributelor dreptului de proprietate al pârâților, ele reprezentând doar cerințe de bază, menite să ocrotească interesele lor legitime.
Intimatul - prin întâmpinare depusă la dosar 21-24, a solicitat pe cale de excepție anularea recursului ca nemotivat, iar pe fondul cauzei, respingerea recursului, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
În actuala configurație, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art.304 pr.civ.
Conform art.3021alin.(1) lit.c) pr.civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Deși recurenții nu au respectat aceste dispoziții legale, susținerile lor permit totuși încadrarea recursului în motivul prevăzut de art.304 pct. 9 pr.civ.
Dacă în prima instanță pârâții au condiționat exprimarea consimțământului la efectuarea de către reclamant a lucrărilor de extindere la.nr.2, situat în C-N,-, de neafectarea gradului de înscriere a imobilului proprietatea lor, și de faptul ca transportul materialelor de construcții necesare executării lucrărilor să nu se efectueze prin curtea imobilului pârâților, în prezent nu mai poate face obiectul discuției decât prima condiție, deoarece cu privire la cea de-a doua, judecătoria în considerentele sentinței a arătat că "transportul materialelor de construcții necesare executării lucrărilor de extindere nu se va efectua prin curtea imobilului din C-N,-", iar în dispozitivul sentinței a menționat că "transportul materialelor de construcții necesare executării lucrărilor de extindere nu se va efectua prin curtea imobilului".
Așadar, este neîntemeiată susținerea recurenților potrivit căreia "cu privire la ce-a de a doua condiție rdiciată de către subsemnații instanța nu s-a pronunțat". Dar calea pe care urmează să fie transportate materialele de construcții, nu a format obiectul cererii de chemare în judecată introduse de reclamant, iar pârâții nu au formulat o cerere reconvențională cu acest obiect. Obiectul acțiunii introductive de instanță, intentate de reclamant împotriva pârâților, l-a constituit obligarea lor să își dea consimțământul în vederea obținerii autorizației de construire de către reclamant, pentru realizarea lucrărilor de extindere la imobilul situat în C-N,-, iar în caz contrar hotărârea să țină loc de acord. Potrivit art.129 alin.(6) pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Din interpretarea acestui text legal, rezultă că judecătorii se pronunță numai cu privire la capetele de cerere ce formează obiectul acțiunii principale, a cererii reconvenționale, etc.precum și asupra apărărilor și excepțiilor formulate prin întâmpinare.
Prima instanță i-a obligat pe pârâți să își dea consimțământul în vederea efectuării de către reclamant a lucrărilor de extindere la.nr.2, numai în măsura în care lucrările de construcție se vor efectua cu respectarea legislației în vigoare, iar transportul materialelor de construcții necesare lucrărilor, nu se va efectua prin curtea imobilului din-, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de consimțământ valabil exprimat.
Datorită raporturilor de vecinătate, pentru executarea de către reclamant a lucrărilor de extindere la.nr.2, este necesar consimțământul pârâților, în vederea obținerii autorizației de construire. Pârâții au libertatea să își dea sau nu acordul, însă în măsura în care refuzul consimțământului este nejustificat, sau îmbracă forma abuzului de drept, partea interesată poate solicita instanței să dispună obligarea la exprimarea consimțământului, iar în caz de refuz, hotărârea urmând să țină loc de consimțământ valabil exprimat. Este cazul în speță.
Executarea lucrărilor de extindere a construcției reclamantului, nu se va realiza haotic, ci în baza autorizației de construire, a certificatului de urbanism nr.4694/2006, a planului urbanistic de detaliu aprobat prin HCL nr.509/19.07.2005, cu respectarea documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului, conform Legii nr.50/1991, republicată și a altor acte normative incidente, la care a făcut trimitere prima instanță în dispozitivul sentinței. Inexistența autorizației de constituire este cauzată tocmai de lipsa consimțământului pârâților la executarea lucrărilor.
Prin urmare, decizia recurată, care a menținut sentința primei instanțe, este legală și temeinică.
Aspectele privind diminuarea dragului de însorire și creșterea gradului de umbrire a imobilului proprietatea pârâților, ca urmare a edificării noii extinderi a locuinței reclamantului, reprezintă o chestiune de fapt, care a fost analizată de prima instanță și de instanța de apel.
Prima instanță s-a deplasat la fața locului în data de 15.05.2007, conform procesului-verbal întocmit cu acea ocazie, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză în sepcialitatea construcției, de către expertul, din concluziile căruia a rezultat că prin executarea construcției pe terenul concesionat, nu se aduce nici o atingere în vreun fel dreptului de proprietate al pârâților și nici a luminei solare prin pătrunderea directă în locuința acestora, având în vedere amplasarea construcției la o distanță de peste 6 m față de.nr.3 și a faptului că nici o fereastră nu are deschidere spre această construcție. În cauză au fost administrate și alte probe, care au fost analizate corect de instanțele de fond, astfel că o reanalizare a lor de către instanța de recurs nu mai este posibilă, din cauză că motivele acestei căi extraordinare de atac, trebuie să vizeze nelegalitatea deciziei recurate, iar nu netemeinicia ei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9, coroborat cu art.312 alin.(1) pr.civ. se va respinge recursul pârâților, ca nefondat.
Întrucât recurenții au căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, în baza art.274 alin. (1)pr.civ. vor fi obligați să îi plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.74/A din 12 februarie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți în solidar să plătească intimatului, prin mandatar, suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT:6.06.2008
Dact.CA: 09.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond.B
Jud.apel:;
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Traian Dârjan Carmen Maria
