Obligația de a face. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.172
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ T, împotriva sentinței civile nr. 242 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, în reprezentarea pârâților intimați Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, lipsă fiind reclamanta apelantă Autoritatea de Sănătate Publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta pârâților intimați Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T pune concluzii de respingere a apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 29.11.2007, reclamanta Autoritatea de Sănătate Publică Tac hemat în judecată pârâții Primăria municipiului T și Consiliul Local al municipiului T, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-i oblige pe aceștia la plata sumei de 860.084 lei, reprezentând contravaloarea sporului de valoare adus de către reclamantă imobilului situat în T, Bv. 16 1989, nr. 25.
În motivare, s-a arătat că, în fapt, reclamanta a ocupat cele două imobile în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria municipiului T până în anul 2005, când imobilul a fost retrocedat foștilor proprietari, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 48, alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare:" au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile; iar prin îmbunătățiri, în sensul prezentei legi, se înțeleg cheltuielile necesare și utile. Cuantumul despăgubirilor se stabilește la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor, în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași".
De asemenea,s-au invocat prevederile art. 48 din HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 1989 și care definesc noțiunea de îmbunătățiri.
Reclamanta a învederat că chemarea în judecată a pârâților este motivată de faptul că în momentul în care s-au efectuat aceste cheltuieli, imobilul se afla în proprietatea Primăriei municipiului Între reclamantă și această din urmă pârâtă, exista un contract de închiriere valabil până în anul 2005, contract care prevedea, la art. 8, lit. e, obligația chiriașului de a întreține, a amenaja și a moderniza spațiul respectiv.
S-a mai menționat că aceste cheltuieli de investiții nu sunt prescrise, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 1 coroborat cu art. 7 din Decretul 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă din momentul nașterii dreptului la acțiune. În cazul de față, reclamanta consideră că dreptul la acțiune s-a născut în momentul în care imobilul situat în T, Bv. 16 1989, nr. 25 fost predat de către Primăria municipiului T foștilor proprietari, respectiv data de 24.03.2005.
S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, suma de 860.084 lei se face venit la bugetul de stat, motiv pentru care reclamanta consideră că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 17 din Legea 146/1997.
În drept, a invocat prevederile art. 112 - 114 Cod procedură civilă.
În dovedire, depus la dosar următoarele înscrisuri: situația lucrărilor executate la imobilul situat în T, Bv. 16 1989, nr. 25, pe perioada 1993-2003, un număr de 23 facturi fiscale, în dovedirea cheltuielilor efectuate la acest imobil (filele 7-29); proces-verbal de predare-primire nr. -137/24.03.2005; adresa cu nr. -137/24.03.2005; contract de închiriere nr. 691/1999.
În data de 21.01.2008, prin serviciul registratură, pârâții au depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului T, conform Legii nr. 215/2001 a administrației publice, al cărei art. 62 prevede că "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție".
De asemenea, s-a mai arătat că, în conformitate cu art. 77 al aceluiași act normativ, Primăria reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.
S-a mai arătat că, în conformitate cu art. 21 din aceeași lege, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor, care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Pârâții au mai invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului T, cu motivarea că, în prezenta cauză, calitate procesuală pasivă o poate avea numitul, care este deținătorul de drept al imobilului. Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că s-a procedat la predarea-primirea imobilului din litigiu numitului, la data de 24.03.2005. Acesta din urmă poate avea calitate procesuală pasivă în lumina dispozițiilor art. 48 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care prevede că: "în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului prin îmbunătățirile necesare și utile revine persoanei îndreptățite". nr.HG 250/2007, în art. 48.2, prevede posibilitatea creditorilor obligației de despăgubire de a se îndrepta împotriva persoanei îndreptățite pentru despăgubirile aferente îmbunătățirilor aduse imobilului.
În deliberare asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, tribunalul reține următoarele:
Art.48 din legea nr.10/2001 republicată, de care se prevalează reclamanta, în fundamentarea pretențiilor sale, se aplică exclusiv în situația imobilelor restituite foștilor proprietari ce au avut destinația delocuință, aceste reglementări fiind inaplicabile, ori de câte ori imobilul a avut o altă destinație.
Or, în speță, imobilul în litigiu, fiind ocupat de Autoritatea de Sănătate Publică T, devine evidentă concluzia că nu avut destinația de locuință (în accepțiunea legii nr.114/1996) ci de spațiu cu altă destinație, ocupat în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu pârâții, de persoană juridică, fără a fi însă societate comercială (distincția este importantă, căci în cazul spațiilor cu altă destinație ocupate de societăți comerciale supuse procesului de privatizare, obligația despăgubirii societăților pentru îmbunătățirile efectuate imobilului supus restituirii revenea instituției implicată în privatizare, potrivit art.32 ind. 2 alin.1 și 2 ale Legii nr.99/1999).
Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că, în lipsa unor reglementări cu caracter special, devin aplicabile reglementările de drept comun cuprinse în art.997 cod civil (actio de in rem verso), în sensul că obligația de plată incumbă persoanei în favoarea căreia s-a dispus restituirea, așa cum a statuat și doctrina judiciară. În atare situație, abstracție făcând de faptul că temeiul juridic invocat nu este de natură să fundamenteze pretențiile reclamantei, nici cadrul procesual nu a fost corect stabilit, fiind în mod greșit împrocesați pârâții Primăria municipiului T și Consiliul Local al municipiului T și nu persoana în favoarea căreia s-a dispus restituirea imobilului. Motiv pentru care, în temeiul art. 137 alin.1 raportat la art.48 din Legea nr.10/2001, urmare a primirii excepțiilor invocate prin întâmpinare, prin sentința civilă nr. 242 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea de Sănătate Publică T în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței Tribunalul Timiș a declarat apel Autoritatea de Sănătate Publică T, susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că acțiunea a fost îndreptată împotriva unor persoane care nu au calitate procesuală pasivă, deoarece pretențiile reclamantei sunt justificate iar acțiunea a vizat recuperarea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, de la locatorul care a permis derularea contractului de închiriere și s-a comportat ca un adevărat proprietar, până la momentul retrocedării bunului imobil către adevăratul proprietar.
Apelanta a mai arătat că obligația de despăgubire cade în sarcina persoanei căreia i se retrocedează imobilul, cu mențiunea că punctul 48 din HG nr. 250/2007, dă posibilitatea creditorului de a opta între două categorii de debitori respectiv persoana căreia i s-a retrocedat imobilul sau persoana juridică care a închiriat imobilul anterior momentului retrocedării.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Examinând apelul prin prisma celor arătate și în condițiile prev de art. 287 și urm. Cod procedură civilă se reține că acesta este neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Imobilul în legătură cu care se solicită acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de valoare, a fost retrocedat persoanei îndreptățite, la data de 24.03.2005 de către entitatea administrativă competentă.
La momentul retrocedării imobilul era folosit de către reclamantă în baza unui contract de închiriere încheiat anterior, respectiv contractul de închiriere nr. 691/1999, încheiat între Primăria Municipiului T și Direcția de Sănătate Publică a Județului
În temeiul titlului locativ menționat reclamanta (fostă locatoare), a efectuat anumite îmbunătățiri determinate de realizarea activităților specifice, îmbunătățiri care în mod incontestabil au adus un spor de valoare imobilului respectiv.
Aceste aspecte nu au fost clarificate de către părțile contractului de închiriere la momentul procesului - verbal de predare primire din 24.03.2005, imobilul fiind predat proprietarului, fără a se face nici un fel de mențiune cu privire la eventualele drepturi de creanță ce decurg în urma acestei operațiuni juridice, eventuala îmbogățire fără just temei a noului proprietar, etc.
În aceste condiții, față de natura juridică a imobilului retrocedat, care nu avea destinația de locuință și ținând seama de dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001, în mod corect prima instanță a reținut că obligația de plată incumbă în sarcina persoanei în favoarea căreia s-a dispus restituirea și, cu totul subsidiar, în sarcina entității administrative care a închiriat, în măsura în care dreptul principal de creanță nu poate fi valorificat față de debitorul principal.
Cum, în speță, reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată persoana în favoarea căreia s-a dispus restituirea imobilului, persoană care beneficiază în mod direct și nemijlocit de sporul de valoare adus prin îmbunătățirile realizate pe parcursul derulării contractului de închiriere, în mod corect tribunalul a conchis că acțiunea a fost introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Față de cele arătate Curtea va reține că, în speță în sensul art. 296 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu apel poate fi păstrată, ipoteză în care va proceda la respingerea apelului declarat de către reclamanta Autoritatea de Sănătate Publică
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ T, împotriva sentinței civile nr. 242 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanta apelantă
AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ - cu sediul în T, str. -, nr. 10
Pârâții intimați
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI - B-dul -, nr.1
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T - idem -
Red. /08.07.2008
Tehnored /08.07.2008
Ex.5
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
